Razboi pe Rama

În timp ce mâncau, un biot centiped trecea pe holul învecinat. Doctorul Blue observă expresia mirată de pe fața lui Nicole.

— Când am venit pe Rama, înainte de a pune la punct întregul grup de animale utilitare, am folosit pentru sarcini de rutină bioții disponibili… Acum avem iarăși nevoie de ajutorul lor.

— Dar cum le dați instrucțiuni? întrebă Nicole. Noi n-am reușit deloc să comunicăm cu ei.

— Programarea lor se face la fabricare… În primele zile n-a trebuit decât să le cerem ramanilor să modifice programarea conform nevoilor noastre specifice, folosind o tastatură ca aceea pe care o aveați în adăpostul vostru… De asta sunt aici toți bioții — pentru ca pasagerii de la bord să-i transforme în servitori utili.

Ei bine, Richard, își spuse Nicole, uite o chestiune care ne-a scăpat cu totul. De fapt,nici nu cred că ne-a trecut vreodată prin cap ideea asta…

— …Am vrut ca așezarea noastră de aici din Rama să nu se deosebească de celelalte colonii, așa că, de îndată ce n-am mai avut nevoie de bioți, am cerut ca ei să fie scoși de pe domeniul nostru din Rama.

— Și de atunci n-ați mai avut nici un contact cu ramanii?

— Nu prea, răspunse doctorul Blue. Însă ne-am menținut capacitatea de a lua legătura cu fabricile de înaltă tehnologie de sub suprafață, în primul rând pentru a putea solicita fabricarea anumitor materii prime pe care nu le avem în depozitele noastre…

Dinspre coridor se deschise o ușă și intră un octopăianjen care vorbi repede cu doctorul Blue în limba lor, folosind benzi de culoare foarte înguste. Nicole recunoscu cuvintele „permisiune” și „în după-amiaza asta”, dar cam atât. După ce vizitatorul plecă, doctorul Blue îi spuse lui Nicole că are o surpriză pentru ea.

— Astăzi, una dintre reginele noastre va depune ouă. Cei care au grijă de ea estimează că asta se va întâmpla în mai puțin de un tert. Optimizatorul Șef mi-a aprobat cererea de a fi de față și tu… Din câte știu, ești singurul străin, în afară de Înaintași, desigur, care a avut vreodată privilegiul de a asista la o depunere de ouă… Cred că ți se va părea foarte interesant.

În timpul călătoriei spre Domeniul Reginei, aflat într-un sector al Orașului de Smarald pe care Nicole nu-l mai vizitase până atunci, doctorul Blue îi aminti câteva din cele mai neobișnuite aspecte ale reproducerii octopăianjenilor.

— În vremuri normale, fiecare dintre cele trei regine din colonia noastră este fertilizată o dată la trei sau cinci ani și numai o mică parte din ouăle fertilizate este lăsată să ajungă la maturitate. Totuși, din cauza pregătirilor de război, Optimizatorul Șef a declarat recent un Eveniment de Completare. Toate cele trei regine ale noastre produc acum numărul maxim de ouă. Ele au fost fertilizate de masculii deveniți războinici, acei octopăianjeni aleși pentru a purta războiul care au trecut recent prin tranziția sexuală. Această activitate este foarte importantă întrucât ea asigură, cel puțin simbolic, continuitatea genetică a fiecăruia dintre acești octopăianjeni în colonie… Nu uita că ei știu, de îndată ce sunt desemnați ca războinici, că vremea anihilării nu e prea departe.

Ori de câte ori cred că avem multe în comun cu octopăianjenii, văd ceva foarte bizar care-mi reamintește cât de diferiți suntem, se gândi Nicole. Dar, după cum ar spune Richard, cum ar putea să fie altfel? Ei sunt produsul unui proces care nouă ne este total străin.

— … Să nu te alarmeze mărimea reginei… și, te rog, în nici o împrejurare să nu exprimi altceva decât încântare față de ceea ce vezi. Când am sugerat să participi la depunerea de ouă, un membru din personalul Optimizatorului Șef a obiectat, spunând că n-ai cum să apreciezi pe deplin ceea ce vezi. Alți membri au fost îngrijorați de faptul că s-ar putea să manifești neplăcere sau chiar dezgust și astfel să distragi atenția celorlalți octopăianjeni participanți de la eveniment…

Nicole îl asigură pe doctorul Blue că nu va face nimic necuvenit în timpul ceremoniei. Se simțea chiar flatată că fusese inclusă în activitate și era deosebit de emoționată când mijlocul de transport opri în afara zidurilor groase ale Domeniului Reginei.

Clădirea în care intră cu doctorul Blue avea formă de dom și era construită din blocuri de piatră albă. Interiorul avea o înălțime de aproximativ zece metri și ocupa o suprafață la nivelul solului de vreo trei mii cinci sute de metri pătrați. Chiar lângă ușă, în zona atriumului, era o hartă mare și un mesaj scris în culori, prin care se indica unde anume va avea loc depunerea de ouă. Nicole îi urmă pe doctorul Blue și alți câțiva octopăianjeni de-a lungul a două rampe și apoi pe un coridor lung. La capătul coridorului cotiră la dreapta și intrară într-un balcon cu vedere spre o podea dreptunghiulară lungă de cincisprezece metri și lată de cinci sau șase metri.