Razboi pe Rama
- Автор: Ли Джентри, Кларк Артур Чарльз
- Год: 2001
- Язык: Română
- Год: Editura Lucman
- Переводчик: Lidia Gr
- Жанр: Научная фантастика
Электронная книга - «Razboi pe Rama». Краткое содержание книги:
Nakamura ridică glasul.
— Dacă totuși acest trădător condamnat și complicele lui extraterestru s-au predat trupelor noastre victorioase ca parte a unui complot viclean de a ne submina voința colectivă de a-i pedepsi pe extratereștri pentru atacurile agresive asupra noastră, atunci ne vom folosi de cei doi pentru a transmite inamicului nostru un mesaj clar, prin puterea exemplului. Vrem ca liderii extratereștri să știe că cetățenii Noului Eden rămân neclintiți în hotărârea de a se opune scopurilor lor expansioniste.
Până în acest moment, Nakamura se adresase întregii audiențe. Acum se întoarse cu fața la cei doi prizonieri izolați în mijlocul sălii de bal.
— Domnule Wakefield, extraterestrul de lângă dumneavoastră are autoritatea de a vorbi în numele speciei lui?
Richard se ridică.
— După știința mea, da, răspunse el.
— Și este pregătit acest extraterestru să ratifice actul de capitulare necondiționată care v-a fost arătat?
— Noi am primit documentul abia acum câteva ore și n-am avut timp să discutăm întregul lui conținut. I-am explicat lui Archie părțile cele mai importante, dar încă nu știu…
— Trag de timp! tună Nakamura, adresându-se auditoriului și fluturând în aer bucata de hârtie. Această singură foaie conține toate clauzele capitulării.
Se întoarse cu fața la Richard și Archie.
— Întrebarea cere un răspuns simplu, spuse Nakamura. Da sau nu?
În jurul capului lui Archie începură să se rotească benzi de culoare și un murmur străbătu publicul. Richard se uită la colegul său octopăianjen, îi puse în șoaptă o întrebare, apoi interpretă răspunsul acestuia. Se uită la Nakamura.
— Octopăianjenul vrea să știe exact ce se întâmplă dacă actul este ratificat, spuse Richard. În document nu se specifică ce evenimente vor avea loc și în ce ordine.
Nakamura se gândi câteva clipe.
— În primul rând, toți soldații extratereștri trebuie să se prezinte în fața trupelor noastre aflate acum în sud, cu arme cu tot, și să se predea. În al doilea rând, guvernul extraterestru trebuie să ne predea un inventar complet al tuturor bunurilor existente pe domeniul său. În al treilea rând, trebuie să-i anunțe pe toți membrii speciei lor că le vom ocupa colonia și că toți extratereștrii trebuie să coopereze în toate privințele cu soldații și cu cetățenii noștri.
Richard și Archie avură altă conversație scurtă.
— Ce se va întâmpla cu toți octopăianjenii și cu animalele care susțin societatea lor? întrebă Richard.
— Li se va permite să-și reia viața normală, cu unele restricții, firește. Ţinuturile ocupate vor fi guvernate de cetățenii și legile noastre.
— Atunci sunteți dispuși să scrieți un amendament sau o anexă la acest document de capitulare, prin care să se garanteze viața și siguranța tuturor octopăianjenilor, precum și a celorlalte animale, cu condiția ca ei să nu încalce nici una din legile promulgate în teritoriul ocupat?
Ochii lui Nakamura se îngustară.
— Cu excepția acelor extratereștri care sunt găsiți răspunzători de războiul agresiv pe care l-au lansat împotriva noastră, voi garanta personal siguranța acelor octopăianjeni care se supun legilor ocupației… Dar astea sunt amănunte. Nu-i nevoie să fie scrise în documentul de capitulare.
De data asta, Richard și Archie se angajară într-o discuție lungă. De pe marginea sălii, Katie urmărea îndeaproape chipul tatălui ei. La început i se păru că el nu e de acord cu octopăianjenul, dar mai târziu Richard păru îmblânzit, aproape resemnat. Părea că tatăl ei memorează ceva…
Pauza lungă în desfășurarea audierii îl irita pe Nakamura. Oaspeții speciali începeau să șușotească între ei. În cele din urmă, Nakamura vorbi iar.
— Bine, spuse el. Care e răspunsul vostru?
Culorile încă se mai roteau în jurul capului lui Archie. În cele din urmă, benzile dispărură și Richard făcu un pas înspre Nakamura. Ezită un moment înainte de a vorbi.
— Octopăianjenii vor pace, spuse el încet, și ar vrea să găsească o cale de a pune capăt acestui conflict. Dacă n-ar fi o specie morală, poare ar accepta să ratifice acest act de capitulare, doar pentru a câștiga timp. Dar octopăianjenii nu sunt așa. Prietenul meu extraterestru, pe care îl cheamă Archie, n-ar încheia un acord în numele speciei lui decât dacă ar fi sigur că tratatul este drept pentru colonia lui și că tovarășii săi octopăianjeni îl vor onora.
Richard făcu o pauză.
— N-avem nevoie de un discurs, spuse nerăbdător Nakamura, ci doar de răspunsul la întrebare.
Richard continuă cu un glas mai puternic.
— Octopăianjenii ne-au trimis pe Archie și pe mine să negociem o pace onorabilă, nu o capitulare necondiționată. Dacă Noul Eden nu dorește să negocieze și să încheie o înțelegere care să respecte integritatea domeniului octopăianjenilor, atunci ei nu au de ales… Vă rog să înțelegeți, strigă Richard uitându-se la invitații de pe ambele margini ale sălii, dacă octopăianjenii intră în luptă cu adevărat, nu puteți câștiga. Până acum ei n-au opus deloc rezistență. Trebuie să vă convingeți conducătorii să se angajeze în discuții echilibrate…
— Luați-i pe prizonieri! ordonă Nakamura.
— … altfel veți pieri cu toții. Octopăianjenii sunt mult mai avansați decât noi. Credeți-mă că știu ce spun. Trăiesc la ei de mai mult de…
Un polițist îl lovi pe Richard în cap și acesta căzu la podea, sângerând. Katie sări de pe scaun, dar Franz o ținu cu ambele brațe. Cei doi prizonieri fură scoși din sală, Richard ținându-se de cap.
Richard și Archie se aflau într-o celulă mică, la secția de poliție din Hakone, nu departe de palatul lui Nakamura.
— Ce-ți mai face capul? întrebă Archie, în culori.
— E mai bine, cred, răspunse Richard. Deși continuă să se umfle.
— Acum ne vor omorî, nu-i așa? întrebă Archie. Richard ridică din umeri.
— N-ar câștiga mare lucru cu asta… Oricum, ție ar trebui să ți se mulțumească. Dacă nu te ofereai, acum erai bine, sănătos în Orașul de Smarald.
Richard se duse la chiuveta din colț, să spele cârpa pe care o ținea pe rana de la cap.
— Nu mi-ai spus tu că majoritatea oamenilor cred în viața de apoi? întrebă Archie după ce Richard se întoarse lângă el.
— Ba da. Unii cred că ne reîncarnăm și începem altă viață, într-un alt trup omenesc sau chiar în trup de animal. Mulți cred că dacă ai dus o viață corectă primești o răsplată, o viață eternă într-un loc frumos, tihnit, numit Rai…
— Și tu, Richard, ce crezi? îl întrerupse Archie. Richard zâmbi și se gândi câteva clipe înainte de a răspunde.
— Întotdeauna am crezut că acel ceva din noi care este unic și ne definește personalitatea dispare în momentul morții. O, sigur, poate că substanțele noastre chimice sunt reciclate și ajung în corpul altor ființe vii, dar nu există o continuitate reală a ceea ce unii oameni numesc suflet… Râse. Totuși, în momentul ăsta, când partea rațională a minții mele spune că s-ar putea să nu mai am mult de trăit, o voce dinlăuntrul meu mă imploră să cred în basmele alea despre viața de apoi… Ar fi ușor, recunosc… Dar o asemenea convertire de ultim moment ar fi în contradicție cu felul în care am trăit atâția ani…