Razboi pe Rama

— Crezi că Archie și unchiul Richard au vreo șansă să-l întâlnească pe Nakamura? întrebă Patrick.

— Mă îndoiesc, răspunse Nicole. Dacă avea de gând să stea de vorbă cu ei, o făcea până acum.

Eponine și Nai o întâmpinară pe Nicole și o îmbrățișară. Cele trei femei discutară pe scurt despre camuflaj. Eponine îl ținea pe șold pe micul Marius, devenit un copil gras și vesel care saliva întruna, abundent. Îi șterse fața cu o pânză pentru ca Nicole să-l poată săruta.

— Aha, spuse Max în spatele ei, Regina Încruntaților îl sărută pe Prințul Băloșilor.

Nicole se întoarse și-l îmbrățișă pe Max.

— Ce-a fost chestia asta cu Regina Încruntaților? întrebă ea. Max îi întinse un pahar în care era un lichid limpede.

— Poftim, Nicole, vreau să bei asta. Nu-i tequila, dar e cel mai bun înlocuitor pe care l-au putut fabrica octopăianjenii după descrierea mea… Sperăm cu toții să-ți regăsești simțul umorului înainte de a termina de băut.

— Fii serios, Max, spuse Eponine. N-o face pe Nicole să creadă că suntem toți implicați… La urma urmei, a fost ideea ta. Patrick, Nai și cu mine am fost de acord cu tine în privința unui singur lucru: în ultimul timp, Nicole este foarte serioasă.

— Și-acum, doamna mea, spuse Max ridicând paharul și ciocnind cu Nicole, vreau să propun un toast… În cinstea noastră, a tuturor, care nu avem absolut nici un control asupra viitorului propriu. Fie să ne iubim și să râdem până la sfârșit, indiferent unde și când va veni.

Nicole nu-l mai văzuse pe Max beat de dinainte de a intra la închisoare. La insistențele lui, luă o mică înghițitură. Băutura îi arse gâtul și esofagul și îi umezi ochii. Conținea foarte mult alcool.

— Diseară, înainte de cină, spuse Max deschizând brațele într-un gest teatral, o să spunem glume de fermă… Asta ne va asigura mult trebuincioasa relaxare. Tu, Nicole des Jardins Wakefield, ca lider al nostru prin exemplu personal dacă nu prin alegeri, vei intra prima în scenă.

Reușind să schițeze un zâmbet, Nicole protestă.

— Dar eu nu știu nici o glumă de fermă.

Eponine se simți ușurată să vadă că purtarea lui Max n-o jignise pe Nicole.

— Nu-i nimic, Nicole, spuse ea, nici unul dintre noi nu știe… În schimb știe Max destule pentru noi toți.

— A fost odată ca niciodată, începu Max câteva clipe mai târziu, un fermier din Oklahoma care avea o nevastă grasă pe nume Whistle[1]. I se spunea Whistle pentru că, atunci când făceau dragoste și ea ajungea la orgasm, închidea ochii, își țuguia buzele și scotea un fluierat prelung.

Max râgâi. Gemenii chicotiră. Nicole își făcu griji că poate nu se cuvenea ca băieții să audă povestea lui Max, dar Nai stătea lângă copiii ei și râdea cu ei. Relaxează-te, își spuse Nicole. Chiar că ai devenit Regina Încruntaților.

— într-o noapte, continuă Max, fermierul și Whistle au avut un mare tămbălău — adică ceartă, băieți — și ea s-a dus la culcare devreme, spumegând. Fermierul a rămas singur la masă, bând tequila. După o vreme începu să-i pară rău că fusese așa o javră de om și se apucă să-și ceară scuze cu glas tare… Coana Whistle, care acum era supărată foc că bărbatul ei o trezise, știa că după ce termina băutura o să intre în dormitor și-o să încerce să-și pecetluiască scuzele cu o partidă de amor sălbatic. În timp ce fermierul golea sticla de tequila, Whistle se furișă afară din casă, se duse la țarcul porcilor și se întoarse în casă cu cea mai tânără și mai mică dintre purcele. Când, mai târziu, fermierul beat intră împleticindu-se în dormitorul cufundat în beznă, cântând unul din cântecele lui preferate, Whistle îl urmărea dintr-un colț iar purceaua era în pat. Fermierul își scoase toate hainele, sări sub cearceaf, apucă purceaua de urechi și o sărută pe rât. Purceaua guiță și fermierul se dădu înapoi. „Whistle, dragostea mea, spuse el, ai uitat să te speli pe dinți în seara asta?” Nevastă-sa țâșni din colț și începu să-l bată în cap cu o mătură…

Toată lumea râdea. Max era atât de amuzat de propria glumă, încât nu mai putea să stea drept. Nicole se uită în jur. Max are dreptate, se gândi ea. Avem nevoie de așa ceva. Ne facem prea multe griji.

— …Frate-meu Clyde, spuse Max, știa mai multe glume cu fermieri decât oricine. Cu ele a cucerit-o pe Winona, sau cel puțin așa pretindea el. Clyde obișnuia să-mi spună că „o femeie care râde e deja cu o mână pe chiloți…” Când ne duceam cu băieții la vânătoare de rațe, nu împușcam nici măcar o zburătoare amărâtă. Clyde începea să ne spună povești, iar noi râdeam și beam… După un timp, uitam de ce ne treziserăm cu noaptea-n cap ca să mergem și să stăm în frig…