Razboi pe Rama

— Așadar, războiul a fost de fapt cel care a accelerat dezvoltarea aeronauticii și a fizicii nucleare la specia voastră, spuse Archie, într-o dimineață. Ce chestie uimitoare!… N-ai cum să-ți dai seama cât e de uluitor pentru mine să experimentez, chiar și indirect, procesul vostru progresiv de descoperire a fenomenelor și legilor naturii… Noi avem o istorie complet diferită. La început, specia noastră era absolut ignorantă. La scurt timp după aceea a fost creat un nou tip de octopăianjen, unul care nu numai că gândea, ci și observa lumea și înțelegea ce vede. Creatorii și mentorii noștri, înaintașii, aveau deja explicații la toate. Sarcina noastră ca specie era foarte simplă. Învățam ce puteam de la protectorii noștri. Firește, habar n-aveam de încercările și erorile pe care le implică știința. De fapt, n-aveam nici cea mai mică idee despre cum evoluează componentele culturii. Tehnica uimitoare a înaintașilor ne-a permis să sărim peste sute de milioane de ani de evoluție… Nu mai e nevoie să-ți spun că eram total nepregătiți să ne purtăm de grijă după Marea Calamitate. Conform legendelor noastre cu un conținut mai istoric, principala noastră activitate intelectuală în următoarele câteva sute de ani a constat în a acumula și a înțelege cunoștințele Înaintașilor, atâtea câte am găsit sau ne-am amintit. În acest răstimp, cum binefăcătorii noștri nu se mai aflau printre noi ca să ne ofere îndrumări morale, societatea noastră a regresat. Am traversat o perioadă foarte lungă de timp în care s-a pus problema dacă noii octopăianjeni inteligenți creați de înaintași lor supraviețui sau nu…

Pe Richard îl copleșea ideea de „specie tehnologic derivată”. Într-o dimineață, minunându-se iar de această descoperire, îi spuse lui Archie:

— Nu mi-aș fi imaginat că ar putea exista o specie călătoare prin spațiu care să nu fi descifrat de una singură legile gravității și să nu fi dedus, printr-o lungă serie de experimente, elementele esențiale ale fizicii, cum ar fi caracteristicile spectrului electromagnetic. Îți stă mintea-n loc!… Dar acum că înțeleg ce-mi spui, pare foarte firesc. Dacă specia A, care este o specie avansată, călătoare prin spațiu, întâlnește specia B, inteligentă dar undeva mai jos pe scara tehnologiei, e perfect logic să presupui că, după contact, specia B va sări peste treptele de cunoaștere care le despart…

— Desigur, cazul nostru a fost și mai neobișnuit, explică Archie în aceeași dimineață. Paradigma pe care o descrii este absolut firească și, după cum arată atât istoria cât și legendele noastre, s-a întâmplat foarte frecvent. Dintre speciile de călători spațiali sunt mai numeroase cele cu tehnologie derivată, cum spui tu, decât cele care au evoluat în mod natural. Să luăm, de exemplu, avianii și sesilele. Simbioza lor s-a dezvoltat fără vreo intervenție din exterior și exista deja de mii de ani într-un sistem solar din apropierea planetei noastre natale când o misiune de explorare inițiată de înaintași i-a vizitat pentru prima oară. Însă după întâlnirea cu înaintașii și după ce au văzut prima navă spațială din viața lor, ei au cerut și au primit tehnologia necesară zborului cosmic… Situația noastră este generic diferită și, categoric, „derivată” în mult mai mare măsură. Dacă legendele noastre spun adevărul, la vremea când noi, octopăianjenii, nici măcar nu ajunseserăm la conștiința de sine, înaintașii călătoreau deja prin spațiu. La acea vreme, noi nu eram în stare să concepem nici măcar ideea de planetă, cu atât mai puțin cea de spațiu cosmic. Ființele avansate cu care ne împărțeam lumea ne-au decis soarta. Înaintașii au recunoscut potențialul din structura noastră genetică. Folosindu-și cunoștințele și priceperea tehnică, ne-au îmbunătățit, ne-au dăruit intelectul, ne-au împărtășit informațiile lor și au creat o cultură avansată pornind de la o specie care probabil n-ar fi evoluat niciodată de una singură…