Razboi pe Rama
- Автор: Ли Джентри, Кларк Артур Чарльз
- Год: 2001
- Язык: Română
- Год: Editura Lucman
- Переводчик: Lidia Gr
- Жанр: Научная фантастика
Электронная книга - «Razboi pe Rama». Краткое содержание книги:
— Pentru un octopăianjen, continuă Archie, singura justificare posibilă pentru un război este amenințarea fără echivoc a însăși supraviețuirii coloniei. O dată ce amenințarea este identificată și recunoscută, specia noastră cunoaște o metamorfoză și trece la război, luptând fără milă, până când amenințarea este cu desăvârșire înlăturată sau colonia noastră este distrusă… Cu multe generații în urmă, unii optimizatori foarte înțelepți și-au dat seama că, din punct de vedere psihic, acei octopăianjeni angajați în ucidere sau în plănuirea uciderii erau atât de perturbați de experiențele prin care trecuseră, încât deveneau un obstacol semnificativ în calea funcționării pașnice a coloniei. De asta au fost legiferate normele privitoare la lichidare.
Richard și Nicole rămaseră tăcuți, chiar și după ce Archie termină de vorbit. În cele din urmă, Richard dădu să-i ceară lui Archie să iasă din cameră pentru a putea vorbi între patru ochi cu soția sa, dar își aminti repede de omniprezenții cuadroizi.
— Dragă Nicole, spuse el în sfârșit, planul lui Archie nu mi se pare foarte bun, din mai multe motive. În primul rând, eu ar trebui să merg cu el, și nu tu…
Când Nicole dădu să-l întrerupă, Richard îi făcu semn să tacă.
— Te rog să mă asculți până la capăt, spuse el. În toată căsnicia noastră, dar mai ales de când am plecat de la Baza de Tranzit, tu ai fost mereu luptătoarea, ți-ai pus mereu la bătaie timpul și energia pentru binele familiei sau al coloniei… Acum e rândul meu… În plus, de data asta cred că eu sunt mai potrivit pentru misiunea propusă. Eu îi pot speria mai ușor pe semenii noștri, descriind loviturile nimicitoare pe care le pot primi de la octopăianjeni…
— Dar tu nu vorbești bine limba lor, protestă Nicole. Fără translatorul tău…
— M-am gândit și la asta, spuse Richard. Și cred că ar trebui ca Ellie și Nikki să vină cu Archie și cu mine. În primul rând, dacă avem un copil printre noi, probabilitatea să fim uciși de trupele din avangardă se reduce semnificativ. În al doilea rând, Ellie vorbește fluent limba octopăianjenilor și mă poate ajuta dacă translatorul meu se dovedește necorespunzător. În al treilea rând, și acesta e poate motivul cel mai important, singura crimă pe care Nakamura și acoliții lui le-o pot atribui octopăianjenilor este răpirea lui Ellie. Dacă ea apare în fața lor, sănătoasă și plină de laude la adresa inamicului extraterestru, efortul de război va fi subminat.
Nicole se încruntă.
— Nu-mi place ideea ca Nikki să meargă cu voi… E mult prea periculos. Nu mi-aș ierta-o niciodată dacă fetița pățește ceva…
— Nici eu, spuse Richard. Dar nu cred că Ellie va merge fără ea… Nu există planuri bune, Nicole… Vom fi nevoiți să alegem varianta cea mai puțin problematică.
În timpul unei pauze survenită în conversație, Archie li se adresă în culori.
— Argumentele lui Richard sunt excelente, îi spuse octopăianjenul lui Nicole. Și mai e un motiv pentru care este preferabil ca tu să rămâi aici în Orașul de Smarald: restul oamenilor rămași aici vor avea nevoie de talentul tău de conducător în zilele grele care ne așteaptă.
Mintea lui Nicole galopa nebunește. Nu se așteptase ca Richard să se ofere să plece el.
— Vrei să spui, Archie, că ești de acord cu propunerile lui Richard, inclusiv să le luați pe Ellie și Nikki cu voi?
— Da, răspunse octopăianjenul.
Nicole se întoarse spre soțul ei.
— Dar, Richard, știu bine cât de tare urăști ceea ce numești „rahatul politic”. Ești sigur că te-ai gândit bine?
Richard dădu afirmativ din cap. Nicole ridică din umeri.
— În regulă, atunci, spuse ea. Să vorbim cu Ellie. Dacă ea e de acord, se cheamă că avem un plan.
Optimizatorul Șef consideră că propunerea amendată avea unele șanse de succes, dar ținu să amintească fiecăruia că, pe baza analizei făcute de octopăianjeni, exista totuși o mare probabilitate ca atât Archie, cât și Richard să fie uciși. Nicole simți că-i stă inima în loc când traduse atenționarea liderului octopăianjen. Nimic din ceea ce spunea Optimizatorul Șef nu constituia o noutate pentru Nicole, însă era atât de implicată în planuri și discuții încât nu conștientiza pe deplin posibilele rezultate ale deciziei lor.
Nicole vorbi foarte puțin cât timp factorii de decizie căzură de acord asupra unui orar de bază. Când îl auzi pe Richard spunând că Archie și el, cu sau fără Ellie și Nikki, vor părăsi Orașul de Smarald a doua zi, la un tert după ivirea zorilor, Nicole se cutremură. Mâine, viețile noastre se vor schimba din nou, se gândi ea.
În drumul de întoarcere în zona lor rămase tăcută. În timp ce Richard și Archie discutau despre tot felul de lucruri, Nicole se lupta cu propria-i frică tot mai mare. O voce interioară, una pe care n-o mai auzise de mulți ani, îi spunea că a doua zi îl va vedea pe Richard pentru ultima oară. O fi asta vreo reacție ciudată din partea mea? se întrebă ea critic. Mă deranjează să-l las pe Richard să fie el eroul?
Forța premoniției creștea, în ciuda încercărilor lui Nicole de a o combate. Își aminti o noapte cumplită cu mulți, mulți ani în urmă, petrecută în dormitorul ei din căsuța din Chilly-Mazarin. Se trezise țipând dintr-un coșmar intens, violent. „Mama a murit!” strigase la acea vreme fetița de zece ani.
Tatăl ei încercase s-o liniștească și-i explicase că mama era doar plecată în vizită la familia ei de pe Coasta de Fildeș. Telegrama care anunța moartea mamei ei avea să sosească șapte ore mai târziu.
În timpul ăsta, Richard spunea:
— Dacă nu aveți stocuri de arme și soldați instruiți, cum naiba vă puteți pregăti de război destul de repede ca să vă apărați?
— Asta nu pot să-ți spun, răspunse Archie. Dar, crede-mă, știu sigur că la această oră, un conflict între speciile noastre poate avea ca rezultat anihilarea civilizației umane de pe Rama.
Nicole nu-și putea liniști sufletul chinuit. Deși își tot repeta că exagerează, teama premonitorie nu se micșora. Își întinse mâna și-l luă pe Richard de mână. El își împreună degetele cu ale ei și continuă să discute cu Archie.
Nicole îl privi atentă. Sunt mândră de tine, Richard, dar sunt și înspăimântată. Își simți ochii umezi de lacrimi. Și încă nu-s pregătită să-ți spun adio.
Era foarte târziu când Nicole se duse la culcare. O trezise cu blândețe pe Ellie, fără să-i deranjeze pe Nikki și pe gemenii Watanabe, care dormeau în casa familiei Wakefield pentru ca Patrick și Nai să-și petreacă singuri noaptea nunții. Bineînțeles că Ellie avusese multe întrebări. Richard și Nicole îi explicaseră planul, inclusiv toate lucrurile importante pe care le aflaseră de la Archie și de la Optimizatorul Șef în acea seară. Ellie se arătase speriată, dar în cele din urmă fusese de acord ca ea și Nikki să-i însoțească a doua zi pe Richard și Archie.
Nicole nu putea să adoarmă. După ce se răsuci de pe o parte pe alta timp de o oră, avu o succesiune de vise scurte, haotice. În ultimul vis, avea iar șapte ani și se afla pe Coasta de Fildeș, în mijlocul ceremoniei poro. Era în apă, pe jumătate goală, iar leoaica dădea târcoale eleșteului. Mica Nicole trase adânc aer în piept și se scufundă în apă. Când ieși la suprafață, pe mal, unde fusese leoaica, stătea Richard. La început Richard era tânăr și-i zâmbea, dar îmbătrâni rapid sub ochii ei și redeveni același Richard aflat în acel moment în pat, lângă ea. Auzi la ureche glasul lui Omeh. „Privește cu atenție, Ronata”, spunea glasul. „Și nu uita…”