Razboi pe Rama
- Автор: Ли Джентри, Кларк Артур Чарльз
- Год: 2001
- Язык: Română
- Год: Editura Lucman
- Переводчик: Lidia Gr
- Жанр: Научная фантастика
Электронная книга - «Razboi pe Rama». Краткое содержание книги:
Îl scutură cu blândețe.
— Trezește-te, Patrick, spuse ea. E dimineață… Ai dormit toată noaptea aici.
Patrick se trezi repede și-și ceru scuze. În timp ce pleca, îi spuse lui Nai că are mai multe subiecte de discutat cu ea, despre budism, firește, dar bănuiește că pot fi amânate pentru un moment mai convenabil. Nai zâmbi și-l sărută ușor pe obraz, apoi îi spuse că ea și băieții vor veni la micul dejun într-o jumătate de oră.
E atât de tânăr și de serios, își spuse Nai, uitându-se în urma lui. Și chiar îmi face mare plăcere compania lui… Dar îl poate înlocui cineva vreodată pe Kenji, ca soț al meu?
Nai trecu în revistă noaptea precedentă. După ce gemenii adormiseră, ea și Patrick avuseseră o discuție lungă și serioasă. Patrick insistase pentru o căsătorie grabnică. Ea răspunsese că nu vrea să fie zorită și va accepta fixarea unei date anume numai când se va simți complet împăcată cu ideea. Atunci Patrick întrebase stingherit dacă, pe durata așteptării, era posibilă o „interacțiune mai sexuală”. Nai îi reamintise că i-a spus de la început că, până la nuntă, nu vor fi decât sărutări. Pentru a nu-i răni sentimentele, Nai îl reasigurase că-l consideră foarte atrăgător fizic și că, evident, așteaptă cu nerăbdare să facă dragoste după căsătorie dar, din motivele pe care le discutaseră de zeci de ori, deocamdată trebuie să se abțină de la „interacțiunea sexuală”.
În restul serii, cei doi discutaseră fie despre gemeni, fie despre budism. Nai își exprimase îngrijorarea că viitoarea lor căsătorie ar putea să aibă un impact negativ asupra lui Galileo, mai ales că băiatul se erija deseori în protector al mamei sale. Patrick îi spusese lui Nai că nu crede că frecventele lui ciocniri cu Galileo aveau vreo legătură cu gelozia.
— Băiatul nu poate să sufere autoritatea, spusese Patrick, și se opune disciplinei… Kepler, pe de altă parte…
De câte ori, în ultimii șase ani, s-a întâmplat să înceapă cineva un comentariu cu fraza „Kepler, pe de altă parte…”? se gândi Nai. Își aminti de vremea când Kenji trăia încă și băieții abia începeau să meargă. Galileo cădea în mod constant și se izbea de obiecte. Kepler, pe de altă parte, era atent și călca sigur. Nu cădea aproape niciodată.
Uriașii licurici încă nu aduseseră zorile în Orașul de Smarald. Nai își lăsă mintea să hoinărească în voie, cum făcea adeseori după o meditație plină de pace. Își atrase atenția că, în ultimul timp, face multe comparații între Kenji și Patrick. Nu e cinstit din partea mea, își spuse ea. Nu mă pot mărita cu Patrick până n-am să încetez de tot să mai fac asta.
Se gândi iarăși la noaptea precedentă. Zâmbi când își aminti discuția însuflețită despre Buddha. Patrick încă mai are o naivitate de copil, un idealism pur, își spuse Nai. E unul din lucrurile care-mi plac cel mai mult la el.
— Admir atât filosofia de bază a lui Buddha, cât și modul în care o abordează, spuse Patrick. Zău că da… Dar am câteva probleme… De exemplu, cum poți venera un om care-și părăsește soția și fiul și pleacă pentru a deveni cerșetor… Cum rămâne cu responsabilitatea lui față de familie?
— Tu scoți gestul lui Buddha din contextul istoric, răspunsese Nai. În primul rând, acum două mii șapte sute de ani, în India de Nord, să fii călugăr cerșetor itinerant era un mod de viață acceptabil. În fiecare sat existau câțiva, în orașe erau mulți. Când un om voia să caute „adevărul”, primul lui pas normal era să se lepede de tot confortul material… În plus, ai uitat că Buddha provenea dintr-o familie foarte înstărită. Nici nu se punea problema ca soția și fiul lui să n-aibă mâncare, adăpost, îmbrăcăminte sau orice altceva ținând de strictul necesar.
Discutaseră vreo două ore, apoi se sărutaseră un timp, după care Nai se dusese la culcare singură. Când Nai îi șoptise noapte bună din prag, Patrick se întorsese deja la lecturile lui despre budism.
Licuricii aduseră zorile în orașul octopăianjenilor. Ce greu este să explici relevanța budismului cuiva care nu a văzut niciodată Pământul! se gândi Nai. Chiar și aici, în această lume ciudată, extraterestră, printre stele, dorința tot mai provoacă suferință și ființele umane tot mai caută pacea spirituală. De asta, unele elemente ale budismului, ale creștinismului și ale altor mari religii de pe Pământ vor dăinui atâta timp cât vor exista oameni, indiferent unde s-ar afla ei.
10
Richard sări din pat mai entuziasmat ca de obicei și începu să sporovăiască.
— Urează-mi noroc, îi spuse el lui Nicole în timp ce se îmbrăca. Archie a spus că vom fi plecați toată ziua.
Nicole, care se deștepta foarte lent și detesta de-a binelea orice gen de activitate în primele ore ale dimineții, se întoarse pe o parte și încercă să se bucure de ultimele câteva clipe de odihnă. Deschise puțin un ochi, văzu că încă era întuneric și-l închise la loc.
— N-am mai fost atât de emoționat de când am adus acele ultime două îmbunătățiri translatorului, spuse Richard. Știi că octopăianjenii vorbesc serios când spun că vor să mă pună la treabă… Încearcă doar să găsească sarcina potrivită pentru mine.
Richard ieși din dormitor pentru câteva minute. După zgomotele care veneau din bucătărie, Nicole își dădu seama că Richard își pregătește micul dejun. Se întoarse mâncând un fruct mare și roz care devenise preferatul lui. Rămase în picioare lângă pat, ronțăind zgomotos.
Nicole deschise încet ochii și se uită la soțul ei. Oftă.
— Presupun că aștepți să spun ceva.
— Da, spuse el. Ar fi drăguț dacă am schimba câteva remarci plăcute înainte să plec. În definitiv, s-ar putea ca ziua asta să fie cea mai importantă pentru mine, de când am sosit în Orașul de Smarald.
— Ești convins că Archie intenționează să-ți găsească o slujbă? întrebă Nicole.
— Absolut, răspunse Richard. Ăsta e scopul zilei de azi. Urmează să-mi arate unele din cele mai complexe sisteme inginerești ale lor și să încerce să determine unde anume pot fi folosite cel mai bine talentele mele… Cel puțin asta mi-a spus ieri după amiază.
— Dar de ce pleci atât de devreme? întrebă Nicole.
— Pentru că sunt foarte multe de văzut, cred… Oricum, dă-mi o sărutare. Archie o să apară în câteva minute.
Nicole îl sărută pe Richard îndatoritoare și închise iarăși ochii.
Banca de Embrioni era o clădire mare, dreptunghiulară, situată în extrema sudică a Orașului de Smarald, foarte aproape de locul unde se sfârșea Platoul central. La mai puțin de un kilometru depărtare față de bancă, un set de trei scări, fiecare cu zeci de mii de trepte, urca spre cupola polară sudică. Deasupra Băncii de Embrioni, în semiîntunericul Ramei, se întrevedeau structurile fortificate, impozante ale Marelui Corn, cu cei șase sateliți ai lui cu vârfuri ascuțite, fiecare mai mare decât orice construcție de pe planeta Pământ.
Richard și Archie încălecaseră pe un struțozaur la periferia Orașului de Smarald. Însoțiți de o escortă și trei licurici, trecuseră prin Domeniul Alternativ în doar câteva minute. Afară, în întinderile sudice ale tărâmului octopăianjenilor, erau foarte puține clădiri. În ciuda lanurilor de cereale ocazionale, cea mai mare parte a teritoriului prin care călătoreau în drumul lor spre sud îi amintea lui Richard, chiar și în lumina chioară, de Semicilindrul Nordic din Rama II, înainte să fi fost construite cele două habitate.