Razboi pe Rama
- Автор: Ли Джентри, Кларк Артур Чарльз
- Год: 2001
- Язык: Română
- Год: Editura Lucman
- Переводчик: Lidia Gr
- Жанр: Научная фантастика
Электронная книга - «Razboi pe Rama». Краткое содержание книги:
Flăcările se apropiară de fată. Nicole privi chipul adolescentei care schimbase istoria și un fior rece o trecu pe șira spinării.
— Katie! țipă ea Nu! Nu!
Nicole încerca disperată să găsească o cale de ieșire din mulțime, dar era blocată din toate părțile. N-avea cum să ajungă la fiica ei cuprinsă de flăcări.
— Katie! Katie! țipă din nou Nicole, luptându-se înnebunită să-și croiască drum prin mulțimea din jur.
Simți cum o cuprind niște brațe. Îi trebuiră câteva secunde ca să-și dea seama că visase. Richard se uita la ea alarmat. Înainte ca Nicole să apuce să spună ceva, în dormitor intră Ellie, în halat.
— Te simți bine, mamă? întrebă ea. Mă duceam să văd dacă Nikki e învelită și te-am auzit strigând-o pe Katie…
Nicole se uită mai întâi la Richard, apoi la Ellie. Închise ochii. Încă mai vedea fața chinuită a lui Katie, strâmbată de durere, chiar deasupra flăcărilor. Deschise iar ochii și-și privi soțul și fiica.
— Katie e foarte nefericită, spuse ea și izbucni în lacrimi. Cei doi nu reușeau nicicum s-o consoleze. De fiecare dată când începea să le povestească detalii din ceea ce văzuse, izbucnea iar în plâns.
— Mă simt atât de frustrată, atât de neajutorată! spuse Nicole când, în sfârșit, se putu controla. Katie e într-o situație groaznică și nu putem face absolut nimic ca s-o ajutăm.
Nicole renunță la tentativa plănuită de a-și îndulci relatarea și le povesti viața lui Katie fără să omită nimic, în afara celor mai perverse escapade sexuale. Veștile îi uluiră și-i întristară pe Richard și pe Ellie.
— Nu știu cum ai reușit să stai acolo și să te uiți atâtea ore, spuse Richard la un moment dat. Eu aș fi ieșit după câteva minute.
— Katie e pierdută, pierdută cu desăvârșire, spuse Ellie, clătinând din cap.
Câteva minute mai târziu Nikki intră în dormitor, căutân-du-și mama. Ellie o îmbrățișă pe Nicole și o duse pe Nikki înapoi la culcare.
— Richard, îmi pare rău că am fost atât de zdruncinată, spuse Nicole după câteva minute.
— E de înțeles, spuse Richard. Cred că ai avut o zi absolut oribilă.
Nicole își șterse ochii pentru a mia oară.
— Îmi amintesc că o singură dată din viața mea am mai plâns așa, spuse ea, reușind să schițeze un zâmbet slab. Aveam cincisprezece ani. Într-o zi, tata mi-a spus că se gândește s-o ceară de soție pe englezoaica cu care se întâlnea. Mie nu-mi plăcea de ea — era o femeie distantă și rece — dar m-am gândit că nu se cade să-i spun ceva negativ tatălui meu… Oricum, am fost distrusă. Mi-am luat rățoiul preferat, Dunois, și am fugit la eleșteul nostru din Beauvois. Am vâslit până în mijlocul eleșteului, am pus vâslele în barcă și am plâns câteva ore.
Timp de câteva minute domni tăcerea. Apoi Nicole se aplecă spre Richard și-l sărută.
— Îți mulțumesc că m-ai ascultat. Aveam nevoie de sprijin.
— Nici pentru mine nu e ușor, zise Richard. Dar cel puțin eu n-am văzut-o pe Katie, așa că…
— O, Doamne, îl întrerupse Nicole. Era să uit… Azi Archie mi-a spus că nici unuia dintre noi nu i se permite să se întoarcă în Noul Eden. A spus că e o chestiune de securitate… Max o să fie furios.
— Nu-ți face griji acum, spuse Richard cu blândețe. Încearcă să dormi puțin. Vorbim dimineață despre asta.
Nicole se cuibări în brațele lui Richard și adormi.
— Din motive de se-cu-ri-ta-te! urlă Max. Ce dracu înseamnă asta?
Patrick și Nai se ridicară concomitent de la masa cu micul dejun.
— Lăsați mâncarea, le spuse Nai copiilor, făcându-le semn să o urmeze. Putem să mâncăm în clasă niște fructe și cereale.
Kepler și Galileo nu se grăbiră să plece. Simțeau că se va discuta ceva important. Abia când Patrick dădu ocol mesei și se îndreptă spre ei, își împinseră scaunele și se ridicară.
Benjy primi permisiunea să rămână, după ce-i promise lui Nicole că nu le va spune copiilor nimic din ce se vorbea. Eponine plecă de la masă, ca să-l alăpteze pe Marius într-un colț al camerei.
— Nu știu ce înseamnă asta, îi spuse Nicole lui Max, după plecarea copiilor. Archie n-a vrut să dezvolte subiectul.
— Ei bine, treaba asta e al dracului de minunată! spuse Max. Nu putem pleca, dar lunecoșii ăia de prieteni ai tăi nici măcar nu vor să ne spună de ce… N-ai cerut să-l vezi pe Optimizatorul Șef, atunci, pe loc? Nu crezi că ne datorezi o explicație?
— Ba da, cred, răspunse Nicole. Și poate că ar trebui să cerem cu toții o altă audiență la Optimizatorul Șef… Îmi pare rău, Max, dar nu m-am descurcat prea bine… Eram pregătită să văd imaginile video cu Katie și, îți spun cu toată sinceritatea, anunțul lui Archie m-a prins cu garda lăsată.
— Fir-ar să fie, Nicole, spuse Max, nu te condamn pe tine… Oricum, întrucât Eponine, Marius și cu mine suntem singurii care mai vrem să ne întoarcem în Noul Eden, e sarcina noastră să contestăm această decizie… Mă îndoiesc că Optimizatorul Șef a văzut vreodată în carne și oase un pui de om în vârstă de două luni.
Restul conversației de la micul dejun se concentră în mare măsură asupra lui Katie și asupra celor văzute de Nicole în ziua precedentă în secvențele video. Familia expuse esența vieții nefericite a lui Katie fără prea multe amănunte.
Patrick se întoarse, anunțând că cei mici erau deja ocupați cu lecțiile.
— Nai și cu mine am discutat despre o mulțime de lucruri, spuse el, adresându-se tuturor celor de la masă. În primul rând, Max, am vrea să te rugăm să fii puțin mai atent cu comentariile tale negative despre octopăianjeni, în fața copiilor… Mai nou le este foarte frică atunci când Archie sau doctorul Blue sunt prin preajmă și cred că reacția lor se bazează pe ceea ce au auzit de la noi.
Max se zburli și dădu să răspundă.
— Te rog, Max, adăugă Patrick repede, știi că-ți sunt prieten… Să nu ne certăm pentru asta. Doar gândește-te la ce ți-am spus și nu uita că s-ar putea să stăm cu toții aici, la octopăianjeni, mult timp… În al doilea rând, continuă el, Nai și cu mine suntem de părere, mai ales în lumina celor aflate în dimineața asta, că micuții ar trebui să învețe limba octopăianjenilor. Vrem să înceapă cât mai curând cu putință… Credem că avem nevoie de Ellie sau mama, plus un octopăianjen sau doi, nu doar să predea, ci și să re-familiarizeze copiii cu gazdele lor extraterestre… Hercule nu mai vine de două luni… Mamă, te rog, vrei să vorbești cu Archie despre asta?
Nicole dădu din cap și Patrick se scuză, spunând că trebuie să se întoarcă în clasă.
— Pat-rick a devenit un pro-fe-sor bun, spuse Benjy. E foar-te răb-dă-tor cu mine și cu copiii.
Nicole zâmbi în sinea ei și-și privi fiica. Ţinând cont de toate, copiii noștri s-au dovedit a fi buni. Ar trebui să fiu recunoscătoare pentru Patrick, Ellie și Benjy și să nu mă îmbolnăvesc de grijă pentru Katie.
Într-un colț al dormitorului ei, Nai Watanabe își termină meditația și rosti rugăciunile budiste de dimineață care făceau parte din rutina ei zilnică încă de când era copil, în Thailanda. Traversă camera de zi, în drum spre celălalt dormitor ca să-i trezească pe gemeni și, spre marea ei surpriză, îl găsi pe Patrick dormind pe canapea. Era îmbrăcat și cititorul ei electronic zăcea pe burta lui.