Razboi pe Rama

Nicole își simți inima bătând cu furie când, în cele din urmă, Archie o conduse într-o cameră în care nu erau decât un scaun, un birou mare și un ecran de perete. Archie îi atrase atenția că trebuie să stea pe scaun, apoi spuse:

— Înainte să-ți arăt cum să folosești aparatura, vreau să-ți spun două lucruri. În primul rând, vreau să răspund oficial, ca optimizator pentru grupul vostru, solicitării unora dintre voi de a se întoarce alături de ceilalți membri ai speciei voastre, din Noul Eden.

Archie făcu o pauză. Nicole se adună. Îi venea greu să și-o scoată din minte, temporar, pe Katie, dar știa că trebuie să se concentreze pe deplin asupra informațiilor pe care i le va comunica Archie. Ceilalți vor vrea să le reproducă totul cuvânt cu cuvânt. Câteva clipe mai târziu, Archie spuse:

— Mă tem că e cu neputință ca vreunul dintre voi să plece în viitorul apropiat. Nu am libertatea să-ți spun decât că Optimizatorul Șef a luat în considerare personal subiectul, într-o ședință importantă de conducere și că cererea voastră a fost respinsă din motive de securitate.

Nicole era înmărmurită. Nu se așteptase la o asemenea veste, categoric nu în acest moment. Le spusese tuturor că ea crede că li se va da voie…

— Așadar, Max a avut dreptate, spuse ea, luptându-se cu lacrimile care amenințau să izbucnească. Suntem prizonierii voștri.

— Trebuie să interpretezi singură decizia, spuse Archie. Dar îți voi spune că, din câte am înțeles eu din limba voastră, termenul „prizonier”, pe care Max l-a folosit atât de des în ultimul timp, nu mi se pare potrivit.

— Atunci dă-mi un cuvânt mai potrivit și niște explicații în plus, spuse Nicole mânioasă, ridicându-se de pe scaun. Știi ce vor spune ceilalți…

— Nu pot, răspunse Archie. Am transmis mesajul nostru integral.

Nicole se plimba cu pași mari prin cameră, emoțiile ei pendulând de la furie la deprimare. Știa cum va reacționa Max. Chiar și Richard și Patrick îi vor aduce aminte că se înșelase. Dar de ce nu vor să ne explice? se gândi Nicole. Treaba asta nu le stă în fire. Simțind un mic junghi în inimă, Nicole se trânti pe scaun.

— Și care e al doilea lucru pe care vrei să mi-l spui? întrebă ea în cele din urmă.

— Am lucrat personal cu inginerii de date ca să pregătim secvențele video pe care urmează să le vezi, spuse Archie. Din câte știu eu despre ființele umane și despre voi mai ales, cred că acest material îți va provoca multă durere… Aș vrea să te mai gândești dacă ții neapărat să-l vezi.

Archie își alesese cu grijă formularea, fără îndoială pentru că înțelegea cât de importante sunt pentru Nicole acele înregistrări video. Mesajul era limpede. Ceea ce voi vedea îmi va provoca durere, se gândi ea. Dar oare am de ales? Între nimic și durere, voi alege durerea.

Nicole îi mulțumi lui Archie pentru grija lui și-l informă că vrea oricum să vadă înregistrările video. Archie împinse mai aproape de birou scaunul pe care stătea ea, apoi îi arătă lui Nicole cum să acceseze datele. Octopăianjenii traduseseră codul de timp în numere umane; existau patru viteze cu care puteau fi derulate imaginile, acoperind patru ordine octale de mărime, de la o optime din timpul real până la de șaizeci și patru de ori viteza normală.

Archie spuse:

— Avem datele aproape complete despre Katie pe o perioadă de cel puțin șase luni, socotite după stilul vostru. Procesul nostru normal de administrare a datelor include filtrarea și comprimarea datelor mai vechi, în funcție de importanța lor. Fișierele despre Katie arată majoritatea evenimentelor majore din ultimii ani, dar, înainte de asta, sunt destul de sărace.

Când Nicole accesă cele mai recente date și văzu fața lui Katie apărând pe ecran, simți că Archie o bate ușurel pe umăr.

— Poți să folosești locul ăsta toată ziua de azi, îi spuse octopăianjenul când ea se întoarse, dar numai atât… Cum cantitatea de date disponibilă este enormă, îți sugerez să folosești vitezele mari pentru a localiza evenimentele interesante.

Nicole trase adânc aer în piept și se întoarse spre ecran.