Razboi pe Rama

Imaginile dispărură de pe perete. Doctorul Blue spuse:

— S-ar crea și multe probleme sociale, dacă am înțeles bine ceea ce mi-ai spus despre planeta voastră natală. Dacă membrii speciei voastre n-ar muri de pe urma bolilor sau anomaliilor celulare, speranța de viață ar crește considerabil… Specia noastră a cunoscut o transformare similară după Epoca de Aur a biologiei din istoria noastră, când durata de viață a octopăianjenilor s-a dublat în doar câteva generații…

Abia după ce Optimizarea a fost ferm implantată ca structură de guvernământ, s-a atins un echilibru social. Avem o mulțime de dovezi că, fără o politică sănătoasă de anihilare și reînnoire, o colonie de ființe aproape nemuritoare ar cunoaște haosul într-o perioadă de timp relativ scurtă. Interesul lui Nicole se deșteptă brusc.

— Pot aprecia ce spui, cel puțin din punct de vedere intelectual. Dacă toți trăiesc veșnic sau aproape veșnic, iar resursele sunt finite, populația va depăși în scurt timp resursele de hrană și spațiul vital disponibile. Dar trebuie să recunosc, mai ales ca persoană în vârstă, că fie și numai ideea unei „politici de anihilare” mă înspăimântă.

— În istoria noastră timpurie, spuse doctorul Blue, societatea noastră era structurată cam ca a voastră, aproape toată puterea de decizie aflându-se în mâna membrilor mai în vârstă ai speciei. De aceea, după ce speranța de viață a crescut în mod dramatic, a fost mai ușor să se restricționeze reînnoirea decât să se rezolve problema dificilă a anihilărilor planificate. Totuși, după o perioadă de timp relativ scurtă, societatea îmbătrânită a început să stagneze. Așa cum ar explica Archie sau oricare optimizator bun, coeficientul de „osificare” a coloniilor noastre a devenit atât de mare încât, în cele din urmă, toate ideile noi au fost respinse. Aceste colonii geriatrice s-au prăbușit, în principal din cauză că n-au fost în stare să facă față condițiilor în schimbare ale universului din jurul lor.

— Așadar, aici intervine Optimizarea?

— Da, răspunse doctorul Blue. Dacă fiecare individ îmbrățișează ideea că bunăstarea întregii colonii trebuie să prevaleze, atunci se vede imediat că anihilările planificate sunt un element vital al soluției optime. Archie ar putea să-ți arate cantitativ ce dezastruos este, din punctul de vedere al coloniei ca un întreg, să irosești cantități imense din resursele colective pentru acei cetățeni a căror contribuție potențială în viitor este relativ scăzută. Colonia are de câștigat cel mai mult prin investirea în acei membri care au înainte o viață lungă și sănătoasă și, prin urmare, o probabilitate mare de a restitui investiția.

Nicole îi repetă octopăianjenului unele fraze, doar pentru a se asigura că a înțeles corect. Apoi rămase tăcută timp de doi-trei nileți. În cele din urmă spuse:

— Presupun că, deși bătrânețea vă este întârziată atât prin amânarea maturității sexuale, cât și prin uimitoarele voastre posibilități medicale, la un moment dat, conservarea vieții unui octopăianjen bătrân devine prohibitiv de costisitoare.

— Exact, răspunse doctorul Blue. Noi putem lungi viața unui individ aproape la infinit. Totuși, există trei factori majori care fac ca prelungirea suplimentară a vieții să nu fie deloc eficientă pentru colonie. În primul rând, cum ai menționat, costul efortului de a prelungi viața crește dramatic când fiecare subsistem biologic sau organ începe să funcționeze sub eficiența maximă. În al doilea rând, când un octopăianjen începe să-și dedice tot mai mult timp procesului de a rămâne pur și simplu în viață, cantitatea de energie cu care el ar putea contribui la bunăstarea coloniei scade considerabil. În al treilea rând, deși timp de un număr de ani după ce vioiciunea mentală și capacitatea de a învăța încep să scadă, înțelepciunea acumulată compensează din plin puterea redusă a creierului, vine un moment în viața fiecărui octopăianjen când simpla greutate a experienței trecute îngreunează extrem de mult orice încercare de a învăța ceva nou. Optimizatorii sociologi au dovedit acest aspect controversat încă de acum mulți ani. Chiar și la un octopăianjen sănătos, această fază a vieții, numită de Optimizatorii noștri Instalarea Flexibilității Limitate, semnalează o capacitate redusă de a contribui la bunăstarea coloniei.

— Așadar, Optimizatorii stabilesc când e timpul lichidării?

— Da, și nu știu exact cum fac ei asta. Mai întâi există o perioadă de probă, în timpul căreia octopăianjenul e trecut pe lista de lichidare și i se dă timp ca să-și îmbunătățească balanța netă. Această balanță, dacă am înțeles explicațiile lui Archie, este calculată pentru fiecare octopăianjen prin compararea contribuției pe care o aduce cu resursele necesare întreținerii lui. Dacă balanța nu se îmbunătățește, se programează anihilarea.

— Și cum reacționează cei selectați pentru anihilare? întrebă Nicole, cutremurându-se fără să vrea când își aminti că ea însăși se confruntase cu condamnarea la moarte.