Бесплатная библиотека
Читайте книгу на сайте или телефоне
Razboi pe Rama - Читать Любимую Русскую Полную Книгу 👉 Read-E-Book.com

Razboi pe Rama

Электронная книга - «Razboi pe Rama». Краткое содержание книги:

…In ultimele patru zile, grupuri mici de oameni au intreprins misiuni de recunoastere la sol, iar cele doua elicoptere, misiuni similare in aer. In regiunea cercetata de oameni se afla aproape treizeci la suta din rezervele noastre de hrana, energie si apa. Nu au avut loc lupte. Totusi, am plasat indicatoare in locuri cheie, folosind ceea ce cunoastem din limba voastra, pentru a-i informa pe soldatii oameni ca intregul semicilindru sudic este taramul unei alte specii avansate, dar pasnice si pentru a le cere sa se intoarca in regiunea lor. Indicatoarele noastre au fost ignorate. Acum doua zile s-a petrecut un incident neplacut. De aceea, am aratat in mod clar ca orice alt comportament similar va fi considerat un act de razboi…
1 ... 118 119 120 121 122 123 124 125 126 ... 149
Перейти на страницу:

Nicole fu surprinsă de varietatea mâncării. Alese pește, cartofi, niște fructe de-ale octopăianjenilor și mierea lor cu gust de portocală.

— De unde vine toată mâncarea asta proaspătă? îl întrebă pe Max în timp ce se așezau la o masă lungă și goală.

Max arătă în sus.

— Steaua asta de mare are un al doilea nivel. Acolo se obține hrana pentru toți… Mâncăm foarte bine, deși Consiliul s-a plâns de lipsa cărnii.

Nicole luă câteva înghițituri din mâncare. Aplecându-se peste masă, Max șopti:

— Cred că ar trebui să-ți spun că o pereche de octopăianjeni se îndreaptă spre tine.

Nicole se întoarse. Într-adevăr, se apropiau doi octopăianjeni. Cu coada ochiului îl văzu și pe Marele Bloc îndreptându-se în grabă spre masa lor.

— Bună, Nicole, spuse în culori primul octopăianjen. Sunt unul din asistenții doctorului Blue de la spitalul din Orașul de Smarald… Voiam doar să-ți urez bun venit și să-ți mulțumesc din nou pentru că ne-ai ajutat…

Nicole căută zadarnic un semn distinctiv la octopăianjen.

— Îmi pare rău, spuse ea pe un ton prietenos, nu reușesc să te localizez mai precis…

— Îmi spuneai Milky, spuse octopăianjenul, pentru că la vremea aceea mă refăceam după o operație la lentilă…

— A, da, îl întrerupse Nicole zâmbind. Acum îmi amintesc de tine… N-am avut noi într-o zi la masă o discuție lungă despre bătrânețe? Din câte-mi amintesc, îți venea greu să crezi că noi oamenii rămânem în viață indiferent dacă suntem utili sau nu, până murim din cauze naturale.

— Așa este, răspunse Milky. Ei bine, nu vreau să vă deranjez de la masă, dar prietenul meu a dorit foarte mult să te cunoască.

— Și să-ți mulțumesc că ai fost atât de corectă în toate, adăugă însoțitorul lui Milky. Doctorul Blue spune că ai fost un exemplu pentru noi toți.

Alți octopăianjeni începură să se ridice de la locurile lor și să se alinieze în spatele primilor doi. Pe majoritatea capetelor se vedeau culorile care însemnau „Mulțumesc”. Nicole era profund mișcată. La sugestia lui Max, se ridică și vorbi șirului de octopăianjeni.

— Vă mulțumesc pentru primirea călduroasă, spuse ea. Vă sunt foarte recunoscătoare pentru asta… Sper să am prilejul să vorbesc cu fiecare în parte cât timp trăim aici împreună.

Ochii lui Nicole alunecară în dreapta șirului de octopăianjeni și le văzu pe Ellie și pe Nikki.

— Am venit cât de repede am putut, spuse Ellie venind la masă și sărutându-și mama pe obraz. Trebuia să fi știut… adăugă ea cu un zâmbet slab.

O îmbrățișă cu forță pe Nicole.

— Te iubesc, mamă. Și mi-a fost tare, tare dor de tine.

— I-am explicat Consiliului că abia ai sosit și nu înțelegi pe deplin semnificația boicotului, spuse Nai. Cred că au fost mulțumiți.

Nai deschise ușa și Nicole intră după ea în zona spălătoriei. Folosind drept model mașinile de spălat și uscătoarele pe care le văzuseră în Noul Eden, extratereștrii care echipaseră în grabă Grand Hotel construiseră o spălătorie nu departe de cantină. Nai alese intenționat mașinile de pe latura îndepărtată, ca să poată discuta în particular cu Nicole.

Începând să sorteze rufele, Nai spuse:

— Te-am rugat să vii astăzi cu mine pentru că vreau să discut cu tine despre Galileo…

Se opri, luptându-se cu sine.

— Iartă-mă, Nicole, sentimentele mele pe tema asta sunt foarte puternice… Nu sunt sigură…

— E în regulă, Nai, spuse Nicole cu blândețe. Înțeleg… Nu uita că și eu sunt mamă.

— Sunt disperată, Nicole, continuă Nai. Am nevoie de ajutorul tău… Nimic din ce s-a întâmplat în viața mea, nici chiar uciderea lui Kenji, nu m-a afectat ca situația asta… Neliniștea pentru fiul meu mă consumă… Nici măcar medicamentele nu reușesc să-mi dea un dram de liniște.

Nai împărțise rufele în trei grămezi. Le băgă în trei mașini de spălat și se întoarse la Nicole.

— Ascultă, eu recunosc prima că purtarea lui Galileo n-a fost perfectă… După somnul cel lung, când am fost mutați aici, s-a acomodat foarte greu cu ceilalți… Nu voia să participe la orele pe care Patrick, Ellie, Eponine și cu mine le-am stabilit pentru copii, iar când a acceptat, nu voia să-și facă deloc temele… Era ursuz, dificil și ciufut cu toată lumea în afară de Maria… N-a vrut niciodată să discute cu mine despre ce simțea… Singurul lucru care părea să-i facă plăcere era să se ducă la sala de recreere ca să facă exerciții de dezvoltare a mușchilor… A devenit foarte mândru de forța lui fizică.

Nicole nu spuse nimic. Așteptă ca Nai să continue.

— Galileo nu e o persoană rea, Nicole, spuse Nai pe un ton de scuză. E foarte derutat… A adormit la vârsta de șase ani și s-a trezit la douăzeci și unu de ani, cu corpul și dorințele unui bărbat tânăr…

Se opri. Ochii i se umplură de lacrimi.

— Cum te puteai aștepta să știe cum să se poarte? spuse Nai cu greutate.

Nicole întinse brațele, dar Nai nu răspunse gestului.

— Am încercat, dar n-am fost în stare să-l ajut, continuă Nai. Nu știu ce să fac… Și mă tem că acum e prea târziu…

Nicole își aminti propriile nopți de nesomn din Noul Eden, când plânsese adesea de neputință din cauza lui Katie.

— Înțeleg, Nai, spuse ea cu blândețe. Înțeleg foarte bine.

— O dată, doar o singură dată, continuă Nai după o pauză, am văzut în treacăt ce se află sub platoșa aceea rece pe care o poartă cu atâta mândrie… Era în toiul nopții, după povestea cu Maria, când el s-a întors de la ședința cu Marele Bloc. Eram afară pe coridor, doar noi doi, și el se văita și se dădea cu capul de perete. „Nu voiam să-i fac rău, mamă, trebuie să mă crezi!” a strigat el. „O iubesc pe Maria… Pur și simplu, nu m-am putut opri.”

— Ce s-a întâmplat între Galileo și Maria? întrebă Nicole când Nai făcu iar o pauză de câteva secunde. N-am auzit povestea.

Nai se arătă surprinsă.

— O, eram convinsă că cineva ți-a povestit deja, spuse ea și ezită o clipă. La vremea respectivă, Max a spus că Galileo a încercat s-o violeze pe Maria și că poate ar fi reușit dacă nu s-ar fi întors Benjy în cameră și nu l-ar fi ridicat cu forța de pe fată… Mai târziu, Max a recunoscut în fața mea că poate a exagerat folosind cuvântul „viol”, dar că în mod categoric Galileo „sărise peste cal”… Fiul meu mi-a spus că Maria l-a încurajat, cel puțin la început și că se lăsaseră pe podea în timp ce se sărutau… După spusele lui Galileo, ea a participat cu entuziasm până el a început să-i tragă chiloții în jos… Atunci a început lupta…

Nai încercă să se calmeze.

— Restul poveștii, indiferent cine o spune, nu e prea plăcut… Galileo recunoaște că a lovit-o pe Maria de mai multe ori, după ce ea a început să țipe, și că a ținut-o la podea și a continuat să-i tragă chiloții… El încuiase ușa. Benjy a spart-o cu umărul și s-a aruncat cu toată forța asupra lui Galileo… Din cauza zgomotului și a distrugerilor provocate, la fața locului a apărut Marele Bloc, precum și mulți privitori…

Ochii lui Nai se umplură de lacrimi.

— Trebuie să fi fost îngrozitor, spuse Nicole.

— În noaptea aceea, viața mea s-a spulberat, spuse Nicole. Toată lumea îl condamna pe Galileo. Când Marele Bloc i-a impus o perioadă de probă și l-a trimis înapoi în familie, Max, Patrick și chiar Kepler, fratele lui, au considerat că pedeapsa e prea blândă. Iar când eu am sugerat că poate, doar poate, frumoasa Maria e și ea parțial răspunzătoare pentru cele întâmplate, toată lumea mi-a spus că sunt „subiectivă” și „nu văd realitatea”… Maria și-a jucat rolul perfect, continuă Nai cu un sarcasm nedisimulat în glas. Mai târziu a recunoscut că se sărutase de bună voie cu Galileo — se mai sărutaseră de două ori până atunci, a spus ea — dar a susținut că începuse să spună „nu” înainte ca el s-o tragă pe podea. Imediat după incident, Maria a plâns o oră. Abia putea să vorbească. Toți bărbații au încercat să o liniștească, inclusiv Patrick. Toți erau convinși că Maria e neprihănită chiar înainte ca ea să spună ceva.

1 ... 118 119 120 121 122 123 124 125 126 ... 149
Перейти на страницу:
0
Сюжет
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
0
Атмосфера
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
0
Главный герой
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
0
Общее впечатление
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Итоговая оценка: 0.0 из 10 (голосов: 0 / История оценок)