Razboi pe Rama
- Автор: Ли Джентри, Кларк Артур Чарльз
- Год: 2001
- Язык: Română
- Год: Editura Lucman
- Переводчик: Lidia Gr
- Жанр: Научная фантастика
Электронная книга - «Razboi pe Rama». Краткое содержание книги:
— Asta încă nu pot să-ți spun, dar îți voi spune că tu ai să mergi la Baza de Tranzit… Dar dacă dezvălui cuiva ceea ce tocmai ți-am împărtășit, pe viitor n-am să-ți mai dau nici o informație în avans… Vrem ca tranziția să decurgă în ordine…
— Voi vreți întotdeauna ca lucrurile să fie ordonate… și, drept să-ți spun, mi-ai dat informații tare importante.
— Tu știi mai mult decât oricine.
— Mare scofală, bombăni Nicole și mai luă o gură de cafea. Apropo, nu aveți la Baza de Tranzit vreun doctor magician care să-și treacă bagheta fermecată peste contuzia asta și s-o facă să dispară?
— Nu, dar îți putem da un șold nou, dacă vrei, răspunse Vulturul. Sau un pseudo-șold, cum cred că l-ai numi tu.
Nicole clătină din cap și gemu când își schimbă poziția pentru a pune ceașca de cafea pe podea.
— E groaznic să fii bătrân, spuse ea.
— Îmi pare rău, spuse Vulturul, pregătindu-se să plece. Am să trec pe la tine ori de câte ori am să pot…
— Înainte să pleci, mai am o treabă cu tine… Nai mi-a cerut să te rog să intervii în favoarea lui Galileo… Ar vrea ca el să revină în familie.
— Asta nu mai are importanță acum, spuse Vulturul în timp ce pleca. În patru sau cinci zile nu veți mai fi aici… La revedere, Nicole. Să nu încerci să mergi — folosește scaunul cu rotile pe care ți l-am adus. Șoldul nu ți se va vindeca decât dacă n-ai să-ți lași greutatea pe el.
5
Era dimineață devreme, înainte ca majoritatea oamenilor să se fi trezit. Nicole se afla de o jumătate de oră pe holul lung, exersând comenzile de pe brațul scaunului cu rotile. Era surprinsă că scaunul se poate deplasa atât de repede și silențios. În timp ce trecea pe lângă o serie de săli de conferințe de pe coridor, Nicole se întrebă ce gen de tehnică avansată conținea cutia metalică sigilată de sub scaunul ei. Lui Richard i-ar fi plăcut la nebunie căruciorul ăsta, se gândi ea. Probabil că ar fi încercat să-l desfacă în bucăți.
Nicole trecu pe lângă câțiva oameni care mergeau repede pe hol, într-o tentativă de înviorare matinală. Râse în sinea ei când doi dintre ei se dădură repede la o parte, făcându-i loc. Probabil că arăt foarte ciudat, se gândi ea, o bătrână cu părul cărunt vâjâind pe hol într-un scaun cu rotile.
Întoarse chiar după ce trecu pe lângă micul tramvai, în care o mână de oameni se duceau să ia micul dejun. Nicole continuă să apese pe butonul de accelerație de pe brațul scaunului, până ce ajunse să meargă mai repede decât tramvaiul. Oamenii din tramvai se holbau uluiți la ea în timp ce-i depășea. Nicole le zâmbi și le făcu cu mâna. Totuși, câteva minute mai târziu, când la o sută de metri în fața ei se deschise o ușă și două femei ieșiră brusc pe coridor, își dădu seama că nu e în siguranță dacă merge atât de repede. Încetini, amuzată de fiorul de plăcere pe care i-l dăduse viteza.
Apropiindu-se de camera ei, Nicole îl văzu pe Vultur în capătul razei, acolo unde aceasta dădea în inelul care înconjura centrul stelei de mare. Se duse la el.
— S-ar părea că te distrezi, spuse Vulturul.
— Așa e, răspunse Nicole râzând. Scaunul ăsta e o jucărie formidabilă. Aproape că m-a făcut să uit de durerea din șold.
— Ai dormit bine azi noapte? întrebă Vulturul.
— Mult mai bine, mulțumesc, răspunse Nicole. Am dormit pe o parte, cu șoldul lovit în sus, așa cum ne-am înțeles. Nu știu ce mi-ai dat, dar mi-a făcut bine.
Merseră prin zona inelară până la rampa care ducea la holul sau camera de ședere de lângă puntea de observație. Vulturul îi făcu semn să urce rampa. În cameră stăteau vreo zece octopăianjeni. Vulturul și Nicole aleseră un loc retras.
— Transportorul aproape și-a terminat sarcina la Baza de Tranzit, spuse Vulturul. Peste douăzeci de ore va face o scurtă oprire în apropierea acestui vehicul, pentru a mai lua câțiva pasageri… Voi anunța după masa de prânz cine va trece în Transportor.
Extraterestrul se întoarse și se uită la Nicole cu ochii lui de un albastru intens.
— S-ar putea ca unora dintre oameni să nu le placă anunțul meu… După ce s-a luat decizia ca specia voastră să fie împărțită în două grupuri, mi-am dat seama imediat că va fi imposibil ca împărțirea să se facă în așa fel încât să mulțumească pe toată lumea… Aș vrea să mă ajuți să realizez acest lucru cu cât mai puține probleme.
Nicole studie fața și ochii extraordinari ai însoțitorului său extraterestru. Își aminti că mai văzuse cândva o expresie asemănătoare pe fața Vulturului. Demult, la Baza de Tranzit, când mi-a cerut să înregistrez acel mesaj video.
— Și ce trebuie să fac? întrebă Nicole.
— Am hotărât să acordăm acestui proces un grad de flexibilitate. Cu toate că toți indivizii de pe lista de transfer în Transportor trebuie să accepte mutarea, vom permite ca unii dintre cei care sunt destinați să meargă la Baza de Tranzit să solicite reconsiderarea situației lor. Cum între cele două vehicule nu vor exista interacțiuni, n-am vrea să forțăm, în cazul unor puternice legături sentimentale, de exemplu, să…
Nicole îl întrerupse:
— Vrei să spui că această divizare ar putea să despartă pe viață unele familii?
— Da, ar putea, răspunse Vulturul. În câteva cazuri, un soț va trece în transportor, iar celălalt soț va merge la Baza de Tranzit. Tot așa, există și unele cazuri în care părinții vor fi despărțiți de copiii lor…
— Doamne! exclamă Nicole. Cum naiba poți decide tu, sau oricine altcineva, în mod arbitrar, să desparți un soț și o soție care au ales să trăiască împreună, și să te mai aștepți și să fie fericiți?… O să ai noroc dacă nu se iscă o revoltă pe scară largă după ce faci anunțul.
Vulturul ezită câteva secunde.
— Procesul nostru nu are nimic arbitrar, spuse în cele din urmă extraterestrul. Timp de mai multe luni am studiat cu grijă marele volum de date privitoare la fiecare creatură care trăiește în prezent în steaua de mare. Înregistrările includ și informații complete din toți anii petrecuți în Rama… Cei care au fost desemnați pentru transferul în Transportor nu întrunesc, dintr-un motiv sau altul, criteriile necesare mutării la Baza de Tranzit.
— Și care anume sunt criteriile alea? întrebă repede Nicole.
— Pot să-ți spun acum doar că Baza de Tranzit va presupune un mediu de viață caracterizat prin interacțiunea dintre specii… Acei indivizi cu adaptabilitate limitată au fost trecuți pe lista pentru Transportor.
După câteva secunde, Nicole spuse:
— Din ceea ce spui, am impresia că unii oameni din Grand Hotel au fost respinși din anumite motive, n-au fost găsiți „acceptabili”…
— Dacă-ți înțeleg bine formularea, o întrerupse Vulturul, tu insinuezi că împărțirea în cele două grupuri este făcută în baza meritelor. Nu e chiar așa. Noi suntem convinși că majoritatea celor din fiecare grup vor fi, pe termen lung, mai fericiți în mediul pentru care au fost destinați.
— Chiar și fără soți sau copii? întrebă Nicole încruntată. Uneori mă întreb dacă ați observat cu adevărat ce motivează specia umană. „Legăturile sentimentale”, ca să folosesc vorbele tale, sunt de regulă cel mai important element component al fericirii oamenilor…
— Știm, spuse Vulturul. Am revăzut în mod special fiecare caz în care familiile vor fi despărțite în urma transferului și, ca urmare, am făcut unele modificări. După judecata noastră, divizările de familii care au rămas, și care nu-s atât de multe pe cât s-ar putea înțelege din discuția asta, sunt toate susținute de datele obținute pe durata procesului de observare.