Razboi pe Rama

Cel care l-a creat pe Miel te-a creat oare și pe tine? se întrebă Nicole în timp ce tetraedrul de lumină continua să se rotească. Își aminti o conversație avută într-o noapte târziu cu Michael O’Toole când stăteau la Baza de Tranzit din apropiere de Sirius. „După experiența asta trebuie să-l descătușăm pe Dumnezeu”, spusese Michael. „Și să înlăturăm toate limitele pe care i le atribuim în mod homocentrist… Dumnezeul care i-a creat pe arhitecții Bazei de Tranzit probabil că se amuză de jalnicele noastre încercări de a-L defini în termeni pe care noi, oamenii, îi putem înțelege cu ușurință.”

Baza de Tranzit o fascina pe Nicole. Chiar și de la această distanță, diferite aspecte pe care le prezenta tetraedrul în timp ce se rotea încet erau hipnotizante. Sub ochii ei, construcția ajunse într-o poziție în care unul dintre cele patru triunghiuri echilaterale care formau fețele ei goale se afla într-un plan perpendicular pe direcția de zbor a navetei. Cele patru vârfuri, care în realitate erau la vreo treizeci de kilometri în spatele planului, pe partea opusă lui Nicole, păreau un nod de lumină în mijlocul triunghiului orientat spre ea.

Naveta își schimbă brusc direcția și Baza de tranzit nu se mai văzu. În schimb, Nicole în depărtare văzu o stea galbenă, solitară.

— Aceea este Tau Ceti, îi spuse Vulturul, o stea care seamănă foarte mult cu Soarele vostru.

— Pot să te întreb de ce e așezată această Bază de Tranzit aici, în vecinătatea lui Tau Ceti?

— Este un amplasament temporar optim, menit să sprijine activitățile noastre de colectare de date în această parte a galaxiei, răspunse Vulturul.

Nicole îl înghionti pe doctorul Blue.

— Se întâmplă ca inginerii voștri să vorbească uneori într-un jargon neinteligibil, în culori? întrebă ea zâmbind. Gazda noastră tocmai ne-a oferit un non-răspuns.

— Noi, ca specie, suntem mai umili decât voi, răspunse octopăianjenul. Probabil că și asta se datorează relației noastre cu Înaintașii. N-avem pretenția că suntem capabili să înțelegem totul.

— Am vorbit foarte puțin despre ai tăi de când m-am trezit, se scuză Nicole, simțindu-se dintr-o dată egocentrică. Totuși, îmi amintesc că mi-ai spus că fostul vostru Optimizator Șef și echipa ei, precum și toți cei care au purtat războiul, au fost anihilați sistematic. Noua conducere se descurcă bine?

— Mai mult sau mai puțin, având în vedere dificultatea situației noastre, răspunse doctorul Blue. Jamie lucrează în eșaloanele inferioare ale noii conduceri și e ocupat aproape tot timpul. N-am reușit să ajungem cu adevărat la un oarecare echilibru în colonia noastră, din cauză că există fricțiuni constante în afară.

— Dintre care cele mai multe sunt provocate de oamenii de la bord, adăugă Vulturul. N-am discutat până acum subiectul ăsta, Nicole, și poate că e timpul s-o facem… Ne-a surprins neputința semenilor tăi de a se adapta la traiul în comun cu alte specii. Numai foarte puțini dintre ei s-au împăcat cu ideea că alte specii pot fi la fel de importante și capabile ca ei.

— Eu ți-am spus asta la scurt timp după ce ne-am cunoscut, cu ani în urmă, spuse Nicole. Ţi-am atras atenția că, din multe motive istorice și sociologice, oamenii reacționează în moduri foarte diferite la ideile și conceptele noi.

— Știu că mi-ai spus, dar ne-a indus în eroare experiența cu tine și familia ta, răspunse Vulturul. Până să trezim toți supraviețuitorii, ajunsesem la concluzia provizorie că evenimentele petrecute în Noul Eden, când oamenii agresivi au preluat controlul, au fost o anomalie care poate fi explicată printr-o alcătuire aparte a coloniei. Acum, după un an de observare a interacțiunilor de la Grand Hotel, am concluzionat, că într-adevăr, pe Rama am avut de a face cu un eșantion tipic de oameni.