Razboi pe Rama
- Автор: Ли Джентри, Кларк Артур Чарльз
- Год: 2001
- Язык: Română
- Год: Editura Lucman
- Переводчик: Lidia Gr
- Жанр: Научная фантастика
Электронная книга - «Razboi pe Rama». Краткое содержание книги:
Nicole își studie pentru prima dată propriile mâini. Erau zbârcite și aveau pete maronii, petele bătrâneții.
— Tu nu îmbătrânești niciodată? îl întrebă ea pe Vultur.
— Nu, răspunse el. Cel puțin nu în sensul în care folosiți voi cuvântul… Sunt întreținut cu regularitate, iar subsistemele care dau semne de degradare sunt înlocuite.
— Deci tu nu mori niciodată. El ezită o clipă.
— Nu e chiar așa. Ca toți membrii grupului meu, am fost creat pentru un anume scop. Dacă nu mai e nevoie să exist și nu pot fi programat rapid pentru a îndeplini o nouă funcție necesară, voi fi dezenergizat.
Nicole începu să râdă, dar se stăpâni.
— Scuză-mă, știu că nu e de râs… dar cuvântul pe care l-ai ales mi se pare ciudat. „Dezenergizat” e…
— E cuvântul potrivit, spuse Vulturul. În interiorul meu se găsesc mai multe surse micuțe de energie, precum și un sistem sofisticat de distribuire a energiei. Toate elementele de forță sunt în esență modulare și, prin urmare, transferabile de la unul din noi la altul. Dacă eu nu mai sunt necesar, elementele pot fi scoase și folosite la altă ființă.
— Ca un transplant de organe, spuse Nicole, terminând apa din ceașcă.
— Oarecum, răspunse Vulturul. Apropo de organe… În timpul somnului îndelungat, inima ta a încetat de două ori să mai bată, a doua oară chiar după ce am ajuns aici, în sistemul Tau Ceti… Am reușit să te ținem în viață cu medicamente și stimulare mecanică, dar inima ta este acum extrem de slăbită… dacă vrei să ai o viață activă o perioadă apreciabilă de timp, va trebui să te gândești să-ți înlocuiești inima.
— De asta m-ai lăsat acolo (Nicole arătă spre container) atât de mult?
— Ăsta a fost un motiv, răspunse Vulturul.
Îi explicase deja lui Nicole că majoritatea pasagerilor de pe Rama se treziseră mult mai devreme, unii chiar cu un an în urmă și că trăiau în condiții aglomerate în alt loc, nu prea departe.
— Ne-a preocupat și cât de confortabil te-ai simți în steaua de mare transformată… Am renovat acea navă spațială în grabă, așa că nu există prea multe comodități… De asemenea, am ținut cont și de faptul că tu ești de departe cel mai în vârstă supraviețuitor uman.
Asta așa e, își spuse Nicole. Atacul octopăianjenilor i-a ucis pe toți care aveau peste patruzeci de ani…Eu sunt singura persoană bătrână care a mai rămas în viață.
Vulturul se opri o clipă din vorbit. Când Nicole se uită iar la extraterestru, ochii lui fascinanți păreau să exprime o emoție.
— În plus, tu ești deosebită pentru noi… ai jucat un rol cheie în această strădanie.
Dintr-o dată, continuând să se uite în ochii hipnotici al Vulturului, Nicole se întrebă: E posibil oare ca această creatură electronică să aibă sentimente?A avut Richard dreptate când a susținut că nu există nici un aspect al umanității noastre care, până la urmă, să nu poate fi reprodus pe calea tehnicii?
— … Ţi-am amânat trezirea cât de mult am putut, spunea Vulturul, pentru a reduce durata de timp pe care va trebui s-o petreci în condiții mai puțin decât ideale… Acum însă ne pregătim să intrăm în altă fază a operațiunilor noastre… După cum vezi, camera asta a fost golită cu mult timp în urmă. În opt sau zece zile vom începe să demontăm pereții. Până atunci ar trebui să-ți revii suficient…
Nicole întrebă iar de familia și prietenii ei.
— După cum ți-am spus mai înainte, toți au supraviețuit somn îndelungat. Totuși, adaptarea la traiul în locul numit de prietenul tău Max Grand Hotel nu a fost ușoară pentru nimeni. Oamenilor care s-au aflat cu tine în Orașul de Smarald, plus micuța Maria și Robert, soțul lui Ellie, li s-au repartizat inițial două camere mari, alăturate, într-una din secțiunile stelei de mare. Li s-a spus că aranjamentul este doar temporar și că până la urmă vor fi transferați în încăperi mai bune. Cu toate astea, Robert și Galileo nu s-au putut adapta cu succes condițiilor neobișnuite din Grand Hotel.
— Ce s-a întâmplat cu ei? întrebă alarmată Nicole.
— Amândoi au fost transferați, din motive sociologice, într-o altă zonă, mult mai adaptată, a navei spațiale. Robert a fost mutat primul. A intrat într-o stare depresivă gravă la scurt timp după ce s-a trezit din somnul lung și n-a mai reușit să iasă din ea. Din păcate, a murit cam acum patru luni… Galileo se simte bine din punct de vedere fizic, dar comportamentul lui rămâne antisocial…
La aflarea veștii morții lui Robert, Nicole simți o tristețe adâncă. Biata Nikki, se gândi ea imediat, n-a avut ocazia să-și cunoască tatăl cu adevărat… Ellie, căsnicia ta nu s-a dovedit a fi ce ai sperat.
Rămase tăcută, gândindu-se la Robert Turner. Ai fost un om complicat, talentat și devotat muncii tale. Totuși, la nivel personal, te-ai dovedit surprinzător de inadaptabil. Poate că o parte vitală din tine a murit cu mult timp în urmă… în sala aceea de tribunal din Texas, pe o planetă numită Pământ.
Nicole clătină din cap.
— Cred că energia pe care am depus-o pentru a-i salva pe Katie și pe Robert de agenții octopăianjenilor a fost un efort inutil.
— Nu chiar, răspunse Vulturul simplu. Pentru tine a fost foarte important.
Nicole zâmbi și se uită la colegul ei extraterestru. Ei bine, atotștiutorul meu prieten, se gândi ea înăbușindu-și un căscat, trebuie să recunosc că mă bucur să mă aflu iar în compania ta… N-oi fi tu însuți viu, dar cu siguranță te pricepi la ființele vii.
— Dă-mi voie să te ajut să te întorci în pat, spuse Vulturul. Ajunge cât ai stat trează pentru prima dată.
Nicole era foarte mulțumită de ea. Reușise în sfârșit să înconjoare complet perimetrul camerei fără a se opri.
— Bravo, spuse Vulturul, apărând lângă ea. Faci progrese uriașe. Nici n-am crezut că ai să mergi atât de bine într-un timp atât de scurt.
— Acum am nevoie de niște apă, spuse Nicole zâmbind. Corpul ăsta bătrân transpiră abundent.
Vulturul îi dădu un pahar cu apă de pe masă. După ce bău, Nicole se întoarse către prietenul ei extraterestru.
— Ai de gând să respecți învoiala? întrebă ea. Ai o oglindă și-un rând de haine în geamantanul de colo?
— Da, am, răspunse Vulturul. Ba chiar am adus și cosmeticele pe care le-ai cerut… Dar mai întâi vreau să te consult, să văd cum răspunde inima ta la mișcare.
Ţinu în fața ei un aparat mic, negru și se uită la niște semne care apărură pe ecranul micuț.
— E bine, spuse el. Ba chiar excelent… Nici o neregulă. Doar un indiciu că inima ta muncește din greu, ceea ce e de așteptat la un om de vârsta ta.
— Pot să-l văd și eu? întrebă Nicole, arătând spre aparatul de monitorizare; Vulturul i-l dădu. Presupun că chestia asta primește semnale din interiorul corpului meu… dar ce anume sunt toți cârlionții ăștia și simbolurile ciudate de pe ecran?
— Ai în corp peste o sută de sonde micuțe, mai mult de jumătate fiind în zona inimii. Ele măsoară modul în care lucrează inima și celelalte organe ale tale și în plus reglează parametrii importanți precum circulația sângelui și distribuirea oxigenului. Unele sonde chiar suplimentează funcțiile biologice normale… Ceea ce vezi tu pe ecran este un rezumat al datelor din intervalul de timp în care ai făcut mișcare. Ele au fost comprimate și transmise de procesorul din interiorul tău.