Razboi pe Rama

— Poți s-o testezi, spuse el, rânjind. Nu mă vei jigni.

Katie puse pe limbă puțin praf. Era de cea mai bună calitate. Fără să ezite, luă cu degetul mic o cantitate mai mare de praf, o duse la nara stângă, și-o acoperi pe cea dreaptă și inspiră adânc. Respiră încet, profund, în timp ce drogul își făcea efectul. Apoi râse.

— Pfiuuu! făcu Katie fără inhibiții. E grozav!

— Mă gândeam eu că o să-ți placă.

Nakamura aruncă neglijent învelitoarea bomboanei în micul coș de hârtii de lângă masă. E pe undeva, pe acolo, îl auzi Katie pe Franz în mintea ei. Într-un loc care nu bate la ochi. Uită-te în coșul de hârtii. Uită-te după draperii.

Dictatorul Noului Eden îi zâmbea peste masă.

— Mai e ceva? întrebă el. Katie inspiră adânc și zâmbi.

— Un singur lucru, spuse ea.

Se aplecă în față, își puse coatele pe masă și-l sărută pe buze. Un moment mai târziu simți pe umeri mâinile dure ale polițistei.

— Ăsta e un mic simbol al mulțumirilor mele pentru kokomo.

Nu-l judecase greșit; în ochi i se citea o poftă inconfundabilă. Nakamura o îndepărtă pe Bangorn cu un gest.

— Poți să ne lași singuri, îi spuse el polițistei ridicându-se. Vino încoace, Katie. Dă-mi un sărut adevărat.

Dând ocol mesei cu pași ca de dans, Katie se uită în micul coș de hârtii. În afară de învelitori de bomboane nu era nimic în el. Bineînțeles, se gândi ea. Ar fi fost prea evident… Acum trebuie să-mi fac bine treaba. Îl ațâță pe Nakamura mai întâi cu un sărut, apoi cu încă unul. Limba ei îi gâdila buzele și limba. Apoi se trase deoparte repede, râzând. Nakamura dădu s-o urmeze.

— Nu, spuse ea, dându-se înapoi cu spatele spre ușă. Nu încă… abia începem.

Nakamura rămase pe loc și rânji.

— Uitasem ce talentată ești, spuse el. Fetele alea sunt norocoase că te au ca mentor.

— Doar un bărbat excepțional poate să scoată la suprafață tot ce e mai bun în mine, spuse Katie încuind și zăvorând ușa.

Ochii ei scotociră repede camera și poposiră pe un alt coș de hârtii, aflat în colțul îndepărtat. Ăla ar fi un loc perfect, își spuse ea emoționată.

— Ai de gând să stai acolo, Toshio, sau îmi dai ceva de băut? întrebă Katie.

— Cum să nu? spuse Nakamura îndreptându-se spre dulăpiorul pentru băuturi, din lemn sculptat, așezat sub singura fereastră. Whisky sec, nu-i așa?

— Ai o memorie fenomenală!

— Te țin minte foarte bine, spuse Nakamura în timp ce pregătea două băuturi. Cum aș putea uita toate jocurile alea, mai ales „prințesa și sclavul”, preferatul meu… Ne-am distrat de minune un timp.

Până ai insistat să aduci și alte femei. Și dușuri aurii. Și lucruri și mai dezgustătoare. Mi-ai spus răspicat că numai eu nu-ți mai sunt de ajuns.

— Băiete, se răsti ea dintr-o dată pe un ton imperios, mi-e sete! Unde-i băutura mea?

Fața lui Nakamura se încruntă o clipă, apoi se destinse într-un zâmbet larg.

— Da, Înălțimea ta, spuse el, aducându-i băutura cu capul plecat.

Se înclină.

— Înălțimea voastră mai dorește ceva? întrebă el slugarnic.

— Da, răspunse Katie.

Luă băutura cu mâna dreaptă și-o băgă pe cea stângă, agresiv, sub chimonoul lui Nakamura. Îl văzu închizând ochii. Îl sărută cu forță, continuând să-l ațâțe. Brusc, se retrase. Sub privirea lui, Katie își scoase încet chimonoul. Nakamura înaintă. Katie întinse brațele.

— Și acum, băiete, ordonă ea, stinge luminile alea și întinde-te pe spate pe rogojină, lângă masă.

Nakamura se supuse. Katie se apropie de el.

— Ei bine, spuse ea pe un ton mai blând, ții minte ce-i trebuie prințesei tale, nu-i așa? Încet, foarte încet, fără nici o grabă.

Se lăsă în jos și îl dezmierdă.

— Cred că Musashi e aproape gata…

Katie îl sărută pe Nakamura, mângâindu-i cu degetele fața și gâtul.

— Acum închide ochii, îi șopti ea la ureche, și numără până la zece, foarte rar.

— Ichi, ni, san… începu el gâfâind.

Cu o iuțeală uimitoare, Katie traversă camera spre celălalt coș de hârtii. Dădu la o parte niște hârtii și găsi revolverul.

— … shi, go, ryoku…

Cu inima bătând cu furie, Katie luă arma, se întoarse și se îndreptă spre Nakamura.

— … shichi, hachi, kyu…

— Asta e pentru ce i-ai făcut tatălui meu, spuse Katie, apăsându-i pe frunte țeava revolverului.

Apăsă pe trăgaci exact în clipa când Nakamura deschidea uimit ochii.