Razboi pe Rama

8

Nicole mai văzuse de două ori imaginile video. În ciuda ochilor umflați și a epuizării nervoase, întrebă dacă le mai poate vedea o dată. Doctorul Blue îi întinse o cană de apă.

— Ești sigură? întrebă octopăianjenul.

Nicole dădu din cap. Încă o dată nu e prea mult, se gândi ea. Vreau să păstrez veșnic în minte fiecare cadru, oricât de oribil ar fi.

— Te rog să pornești de la audiere, ceru Nicole. Viteză normală până intră bioții în sectorul celulelor. Apoi redu viteza la o optime.

Richard n-a vrut să fie erou, se gândea Nicole în timp ce pe ecran se derula scena audierii. Nu era stilul lui. S-a dus cu Archie numai ca să nu trebuiască să mă duc eu. Se crispă când paznicul îl lovi pe Richard și acesta se prăbuși la podea. Planul a fost lipsit de speranță de la început, își spuse ea în timp ce, pe ecran, polițiștii îi scoteau pe Richard și pe Archie din palatul lui Nakamura. Eu știam. De ce n-am vorbit deschis, după premoniția pe care am avut-o ?

Nicole îl rugă pe doctorul Blue să deruleze mai repede înregistrarea video, până la minutele de la final. Cel puțin s-au sprijinit unul pe altul la sfârșit, se gândi ea în timp ce Richard și Archie purtau ultima lor conversație. Și Archie a încercat să-l apere…Cei patru bioți apărură pe ecran; înregistrarea se derulă mai lent. Nicole văzu cum mirarea din ochii lui Richard se preschimbă în frică la intrarea bioților în celulă.

Când lumina se stinse, calitatea imaginii se schimbă. Imaginile în infraroșu luate de cuadroizi semănau mai mult cu negativele foto, scoțând în evidență nivelurile de căldură din fiecare cadru. Bioții arătau straniu. În imaginile în infraroșu, ochii păreau să le iasă din cap.

În clipa în care celula se cufundă în beznă, un biot Garcia îl apucă pe Richard de gât. Ceilalți trei își scoaseră mănușile, dând la iveală degete cu vârfuri ascuțite și tăioase și palme cu muchia ascuțită ca un pumnal. Patru din puternicele tentacule ale lui Archie se încolăciră în jurul biotului care încerca să-l sugrume pe Richard. În timp ce biotul se prăbușea grămadă pe podeaua celulei, ceilalți trei îl atacară cu furie pe Archie. Richard încercă să-l ajute. Un biot Lincoln își repezi cu sălbăticie mâna în gâtul lui Archie și aproape că-l decapită. Richard țipă când se trezi împroșcat de lichidul din corpul octopăianjenului. După ce-l scoaseră pe Archie din luptă, cei trei bioți rămași se repeziră asupra lui Richard, străpungându-i de nenumărate ori corpul cu vârfurile ca niște pumnale ale degetelor lor. Richard se izbi de gratiile celulei și alunecă pe podea. Sângele lui și sângele lui Archie, de culori diferite în imaginile infraroșii, curgeau laolaltă, formând o baltă pe podeaua celulei.

Înregistrarea video continua, dar Nicole nu mai vedea nimic. Înțelegea pentru prima dată că Richard, soțul ei, singurul prieten adevărat apropiat pe care-l avusese în viața ei de adult, era mort cu adevărat. Pe ecran, Franz o conducea pe coridor pe Katie, zguduită de hohote de plâns, apoi imaginea se întrerupse. Nicole nu se mișcă. Stătea încremenită, privind fix înainte, la ecranul alb. N-avea lacrimi în ochi, corpul ei nu tremura, părea foarte stăpână pe sine. Și totuși nu se putea mișca.

În camera de vizionare se aprinse o lumină slabă. Doctorul Blue era tot lângă ea.

— Nu cred că în primele două dați mi-am dat seama… spuse încet Nicole, mirată că glasul ei părea să vină de foarte departe… adică, eram probabil în stare de șoc… poate că încă mai sunt…

Nu putu să continue. Respira cu greu.

— Ai nevoie de un pahar cu apă și puțină odihnă, spuse doctorul Blue.

Richard a fost ucis. Richard e mort…

— Da, te rog, spuse slab Nicole. N-am să-l mai văd niciodată. N-am să mai vorbesc niciodată cu el. Apă rece, dacă ai. L-am văzut murind. O dată. De două ori. De trei ori. Richard e mort.