Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Tu eşti cel de care ar trebui să se teamă, spuse Ned.

— Nu. Eu sunt ceea ce sunt. Regele mă foloseşte, dar îl stânjenesc. Robert al nostru este cel mai puternic dintre războinici, iar un bărbat atât de potent are puţină compasiune pentru iscoade şi spioni şi eunuci. Dacă va veni ziua în care Cersei va şopti: „Ucide-l pe ăsta”, Ilyn Payne mi-a smulge capul într-o clipită, şi cine l-ar plânge pe bietul Varys? În nord sau în sud, păianjenii nu sunt cântaţi în balade. Se întinse şi-l atinse pe Ned cu o palmă moale. Dar pe tine, Lord Stark… cred… Ba nu, ştiu… nu te va ucide nici măcar pentru regina lui, şi aici este salvarea noastră.

Era prea mult. Pentru o clipă, Eddard Stark simţi că nu mai vrea nimic decât să se întoarcă la Winterfell, la simplitatea curată a nordului, unde duşmanii erau iarna şi sălbăticia de dincolo de Zid.

— În mod sigur, Robert mai are şi alţi prieteni credincioşi, protestă el. Fraţii săi, a sa…

— …soţie? încheie Varys cu un zâmbet tăios. Fraţii lui îi urăsc pe Lannisteri, foarte adevărat, însă ura faţă de regină şi iubirea pentru rege nu sunt chiar acelaşi lucru, nu? Ser Barristan îşi iubeşte onoarea, iar Marele Maester Pycelle, doar funcţia, iar Degeţel îl iubeşte doar pe Degeţel.

— Garda Regelui…

— Un scut de hârtie, spuse eunucul. Încearcă să nu pari atât de tulburat, Lord Stark. Jaime Lannister însuşi este un Frate Jurat al Săbiilor Albe şi ştim cu toţii cât valorează un jurământ. Zilele în care oameni precum Ryam Redwyne şi Prinţul Aemon Cavalerul-Dragon purtau mantiile albe s-au dus, prefăcute în praf şi cântec. Dintre cei şapte, numai Ser Barristan Selmy este din oţel adevărat, dar Selmy e bătrân. Ser Boros şi Ser Meryn sunt creaţiile reginei până în măduva oaselor şi am îndoieli mari cu privire la ceilalţi. Nu, lordul meu, când se vor trage săbiile, vei rămâne singurul prieten adevărat pe care-l va avea Robert Baratheon.

— Robert trebuie prevenit, zise Ned. Dacă este adevărat ceea ce-ai spus, fie şi numai parţial, regele trebuie să afle asta.

— Şi ce dovadă îi vom aduce? Vorbele mele împotriva lor? Păsărelele mele împotriva reginei şi a regicidului, împotriva fraţilor lui şi a consiliului său, împotriva Păzitorilor Estului şi Vestului, împotriva măreţului Casterly Rock? Rogu-te, trimite de-a dreptul după Ser Ilyn, ne va scuti pe toţi de pierderea de vreme. Ştiu când un drum se sfârşeşte.

— Totuşi, dacă este adevărat ceea ce spui, vor încerca să câştige timp şi să facă încă o tentativă.

— Într-adevăr, aşa e, spuse Varys, şi mă tem că mai repede decât credem. Le provoci cele mai mari nelinişti, Lord Eddard. Dar păsărelele mele vor asculta şi împreună vom putea să le-o luăm înainte, tu şi cu mine. Se ridică şi-şi trase gluga pe faţă, ascunzându-se din nou.

Mulţumesc pentru vin. Vom mai vorbi. Când mă vei vedea la consiliu, să mă tratezi cu obişnuitul tău dispreţ. Ar trebui să nu-ţi fie greu deloc.

Ajunsese deja la uşă când Ned îl chemă.

— Varys! Cum a murit Jon Arryn?

— Chiar mă întrebam când ai să ajungi şi aici.

— Spune-mi.

— Lacrimi de Lys i se spune. Ceva foarte rar şi scump, clar şi dulce ca apa, nu lasă nici un fel de urmă. L-am implorat pe Lord Arryn să folosească un degustător, chiar în această încăpere l-am implorat, dar nici nu voia să audă. Numai cineva care nu-i nici pe departe un bărbat s-ar gândi la aşa ceva, îmi spunea el.

Ned voia să afle şi restul.

— Cine i-a dat otrava?

— Unul dintre dragii şi scumpii lui prieteni, cu care împărţea adesea carnea şi vinul, fără nici o îndoială. Oh, dar care din ei? Erau mulţi. Lordul Arryn era un om cumsecade, încrezător. Eunucul oftă, adăugând: Era un băiat. Tot ceea ce avea, îi datora lui Jon Arryn, însă când văduva a plecat la Eyrie cu întreaga sa curte, el a rămas la Debarcaderul Regelui şi a prosperat. Întotdeauna mi se bucură inima când îi văd pe cei tineri cum se ridică în lume. Biciul i se strecurase din nou în glas, iar fiecare cuvânt era o lovitură. Trebuie să fi făcut o figură frumoasă la turnir — el, cu armura lui nouă şi strălucitoare, cu acele semiluni pe mantie. Ce păcat că a murit atât de neaşteptat, înainte să fi apucat să vorbeşti cu el…

Ned se simţi şi el aproape otrăvit.

— Cavalerul! exclamă. Ser Hugh! Iţe încurcate în alte iţe. Lui Ned îi vâjâia capul. De ce? De ce acum? Jon Arryn a fost Mână timp de paisprezece ani. Ce a, făcut de au trebuit să-l omoare?

— Punea întrebări, spuse Varys ieşind din încăpere.