Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

Câinele era şi el pe listă, la fel şi fratele regelui, elegantul Lord Renly de la Capătul Furtunii. Jory, Alyn şi Harwin luptau pentru Winterfell şi pentru nord.

— Jory arată ca un cerşetor printre toţi ceilalţi, pufni Septa Mordane la vederea lui.

Sansa nu putea fi decât de acord. Armura lui Jory avea un pieptar albastru-cenuşiu, fără ornamente şi găteli, iar de umerii săi atârna o mantie cenuşie, subţire, ca o zdreanţă murdară. Totuşi, se acomoda repede, doborându-l pe Horas Redwyne din primul tur şi pe unul dintre Frey la al doilea. În cea de-a treia înfruntare, îl lovi de trei ori pe un călăreţ liber, Lothor Brune pe nume, a cărui armură era la fel de simplă ca a lui. Nici unul dintre ei nu căzu din şa, însă lancea lui Brune era mai sigură şi loviturile sale mai bine plasate, iar regele îi oferi lui victoria. Alyn şi Harwin se descurcară şi mai slab; Harwin fu doborât din şa în primul tur de Ser Meryn, din Garda Regelui, iar Alyn căzu în faţa lui Ser Balon Swann.

Competiţia dură întreaga zi şi se prelungi până la amurg, potcoavele armăsarilor frământând terenul până ce îl transformară într-o tarla de pământ răscolit. Jeyne şi Sansa ţipară de zeci de ori la unison, când călăreţii se înfruntau, lăncile spulberându-se în aşchii de lemn în vreme ce oamenii de rând îi încurajau pe favoriţii lor. Jeyne îşi acoperea ochii de fiecare dată când cădea câte-un cavaler, ca o fetiţă speriată, dar Sansa era clădită dintr-o fibră mai tare. O mare doamnă ştia cum să se comporte la turniruri. Chiar şi Septa Mordane îi remarcă stăpânirea de sine şi dădu din cap, aprobatoare.

Regicidul călărea minunat. Îi răsturnă pe Ser Andar Royce şi pe Lordul de Hotar, Bryce Caron, la fel de uşor de parcă ar fi fost la manej, apoi îi smulse victoria, după o luptă grea, căruntului Barristan Selmy, care câştigase primele două runde împotriva unor bărbaţi cu treizeci, patruzeci de ani mai tineri decât el.

Sandor Clegane şi uriaşul său frate, Ser Gregor Muntele, păreau şi ei de neoprit, dând peste cap adversar după adversar într-un stil feroce. Cel mai înspăimântător moment al zilei veni în timpul celei de-a doua runde a lui Ser Gregor, când lancea sa se avântă în sus şi-l lovi pe un tânăr cavaler de Vale sub apărătoarea de gât cu o asemenea forţă, încât i-o străpunse, omorându-l pe loc. Tânărul căzu la nici zece paşi de locul unde era aşezată Sansa. Vârful lăncii i se rupsese în gât, iar sângele ţâşni în jeturi repetate, fiecare mai slab decât cel de dinainte. Armura lui era nouă: un fir strălucitor de foc se lungi pe braţul său întins, când oţelul reflectă lumina. Apoi soarele se ascunse în spatele unui nor şi totul se termină. Mantia lui era albastră, culoarea cerului dintr-o zi senină de vară, tivită cu semiluni, însă sângele i sc prelingea pe ea, iar stofa se întunecă şi semilunile deveniră însângerate, una câte una.

Jeyne Poole izbucni într-un plâns atât de isteric, încât Septa Mordane o admonesta, însă Sansa rămase cu mâinile încrucişate în poală, privind totul cu o fascinaţie stranie. Nu mai văzuse niciodată un om murind. Ar fi trebuit să plângă şi ea, se gândi, însă lacrimile refuzau să vină. Poate că le plânsese pe toate pentru Lady şi pentru Bran. Ar fi fost altceva dacă acolo ar fi zăcut Jory sau Ser Rodrik, ori tata, îşi spuse ea. Tânărul cavaler în mantie albastră nu însemna nimic pentru ea, era doar un necunoscut din Valea Arryn, al cărui nume îl uitase imediat după ce-l auzise. Iar acum şi lumea-l va uita, îşi dădu ea seama; nu vor fi cântece pentru el. Asta era întristător.

După ce-i scoaseră trupul de pe teren, un băiat cu o lopată veni şi puse pământ peste locul în care căzuse, acoperind sângele. Apoi înfruntările se reluară. Şi Ser Balon Swann căzu în faţa lui Gregor, iar Lordul Renly înaintea Câinelui. Renly fu aruncat din şa atât de violent, încât păru că zboară de pe armăsarul său, cu picioarele în aer. Capul său lovi pământul cu un pocnet audibil, care făcu mulţimea să icnească, însă nu fusese decât unul dintre coarnele aurite de pe coiful său. Una dintre ramificaţii se rupse sub el. Când Lordul Renly se ridică în picioare, publicul ovaţiona frenetic, pentru că arătosul frate al Regelui Robert era unul dintre marii săi favoriţi. Îi înmâna învingătorului său cornul rupt, făcând o plecăciune graţioasă. Câinele pufni şi azvârli trofeul mulţimii, unde oamenii de rând se luară la bătaie pentru a înşfăca bucăţica de aur, până ce Lordul Renly se duse printre ei şi restabili ordinea. Între timp, Septa Mordane revenise singură la locul ei. Jeyne se simţea rău, explică ea; o ajutase să se întoarcă la castel. Sansa aproape că uitase de Jeyne.

Mai târziu, un cavaler rătăcitor într-o mantie cadrilată se dezonora omorând calul lui Beric Dondarrion, fiind descalificat. Lordul Beric puse şaua pe un alt cal, numai pentru a fi aruncat la pământ de Ţhoros din Myr. Ser Aron Santagar şi Lothor Brune se ciocniră de trei ori la rând, fără nici un rezultat; Ser Aron căzu după aceea înaintea Lordului Jason Mallister, iar Brune fu doborât de fiul mai mic al lui Yohn Royce, Robar.