Razboi pe Rama
- Автор: Ли Джентри, Кларк Артур Чарльз
- Год: 2001
- Язык: Română
- Год: Editura Lucman
- Переводчик: Lidia Gr
- Жанр: Научная фантастика
Электронная книга - «Razboi pe Rama». Краткое содержание книги:
La început, toți oamenii se uitară împreună la aceleași secvențe, dar după ce le derulară pe primele trei sau patru, Richard sugeră că e grozav de ineficient să urmărească toți fiecare fragment, pe rând.
— Vorbești ca un adevărat optimizator, spuse Max, care totuși era de acord cu Richard.
Exista un fragment în care apărea scurtă vreme Katie. Era o scenă de noapte târzie în Vegas. În fața unuia din cluburi, prostituatele de stradă își făceau meseria. Katie se apropie de una dintre femei, vorbi ceva cu ea, apoi dispăru din imagine. Richard și Nicole comentară între ei că, în imagine, Katie arăta foarte slabă, chiar sfrijită. Îi cerură lui Archie să reia de mai multe ori fragmentul.
Alt fragment era dedicat în întregime spitalului din Orașul Central. Privitorii nu avură nevoie de cuvinte ca să înțeleagă că exista o penurie de medicamente vitale, că personalul era insuficient și că aparatura începea să se deterioreze. O scenă deosebit de elocventă arăta o femeie tânără, de proveniență mediteraneană, probabil grecoaică, murind după o dureroasă întrerupere de sarcină. Camera de nașteri era luminată cu lumânări, iar echipamentul de monitorizare care i-ar fi putut identifica problemele zăcea deconectat inexplicabil de la curent, lângă pat.
Robert Turner apărea pretutindeni în secvența cu spitalul. Prima dată când îl văzu trecând pe holuri, Ellie izbucni în lacrimi. Plânse pe durata întregului fragment, apoi ceru să-l mai vadă o dată și încă o dată. Abia a treia oară făcu oarecare comentarii.
— Arată tras la față și epuizat de muncă, spuse ea. N-a învățat niciodată să aibă grijă de el.
Când văzu că oamenii sunt cu toții istoviți emoțional și nimeni nu mai cere reluarea vreunui fragment, Archie îi întrebă dacă doresc să discute din nou cu Optimizatorul Șef.
— Nu acum, spuse Nicole, dând glas părerii tuturor. N-am avut timp să asimilăm ce am văzut.
Nai întrebă dacă puteau să ia cu ei acasă unele fragmente.
— Aș vrea să le revăd mai pe îndelete, spuse ea. Și ar fi grozav dacă le-am putea arăta lui Patrick și Eponine.
Archie răspunse că îi pare rău, dar fragmentele pot fi vizionate numai în unul din centrele de comunicare ale octopăianjenilor.
Pe drumul de întoarcere în zona lor, Richard discută cu Archie și-i arătă octopăianjenului ce bine funcționează translatorul. Richard terminase ultimele teste în ziua precedentă întâlnirii cu Optimizatorul Șef. Translatorul putea traduce fie dialectul normal al octopăianjenilor, fie limba anume adaptată pentru spectrul vizual al oamenilor. Archie recunoscu că e impresionat.
— Apropo, spuse Richard mai tare, astfel încât să-l audă toți compatrioții, cred că n-avem prea multă șansă să ne spui cum ați reușit să obțineți toate acele fragmente video din Noul Eden, nu-i așa?
Archie răspunse fără să ezite.
— Cuadroizi de imagini zburători, spuse el. Un gen mai avansat. Mult mai mici.
Nicole traduse pentru Max și Nai.
— Fir-aș al dracului, bombăni Max în surdină, apoi se ridică și se duse la celălalt capăt al mașinii, clătinând cu putere din cap.
— Nu l-am văzut niciodată pe Max atât de sobru și de încordat, îi spuse Richard lui Nicole.
— Nici eu, răspunse ea.
Se plimbau, ca să facă mișcare, la o oră după ce luaseră cina cu familia și prietenii. Un licurici singuratic ținea ritmul cu ei în timp ce parcurgeau de mai multe ori drumul din fundătură până la piața din celălalt capăt al străzii.
— Crezi că Max se va răzgândi în privința plecării? întrebă Richard ocolind din nou fântâna.
— Nu știu, spuse Nicole. Cred că e și acum în stare de șoc, într-un fel… Detestă faptul că octopăianjenii pot să urmărească tot ce facem. De asta insistă ca el și familia lui să se întoarcă în Noul Eden, chiar dacă ceilalți rămân aici.
— Ai avut ocazia să discuți cu Eponine între patru ochi?
— Alaltăieri a venit cu Marius, chiar după somnul de prânz. În timp ce-i puneam micuțului niște medicamente pe urticaria de la scutec, Eponine m-a întrebat dacă i-am pomenit lui Archie despre faptul că vor să plece… Părea înspăimântată.
Intrară în pas vioi în piață. Fără să se oprească, Richard scoase o batistă și-și șterse sudoarea de pe frunte.
— Totul s-a schimbat, spuse atât pentru sine, cât și pentru Nicole.
— Sunt convinsă că totul face parte din planul octopăianjenilor, spuse Nicole. Nu cred că ne-au arătat înregistrările acelea video doar ca să ne demonstreze că toate merg prost în Noul Eden. Au știut cum vom reacționa după ce vom fi avut timp să pătrundem adevărata semnificație a celor văzute.
Cei doi se îndreptară în tăcere spre căminul lor temporar. La următorul ocol în jurul fântânii, Richard spuse:
— Așadar, ei observă tot ce facem, inclusiv conversația asta?
— Bineînțeles, răspunse Nicole. Ăsta a fost mesajul fundamental pe care ni l-au transmis octopăianjenii lăsându-ne să vedem secvențele video… Nu putem avea secrete. Fuga iese din discuție. Suntem cu totul în puterea lor… Chiar dacă voi sunteți de altă părere, eu tot nu cred că octopăianjenii intenționează să ne facă rău… Cred că s-ar putea chiar să ne lase să ne întoarcem în Noul Eden… Până la urmă.
— Asta nu se va întâmpla niciodată, spuse Richard. Ar însemna că au irosit degeaba o grămadă de resurse, o situație hotărât dezavantajoasă… Nu, eu am certitudinea că octopăianjenii tot mai încearcă să-și dea seama care e locul potrivit pentru noi în sistemul lor general.
Richard și Nicole iuțiră pasul în tura finală. Când terminară, se opriră la fântână și băură apă.
— Cum te simți? întrebă Richard.
— Bine, răspunse Nicole. Nu mă doare nimic, nu gâfâi. Ieri m-a consultat doctorul Blue și n-a găsit nimic patologic. Inima mea e doar bătrână și slăbită… Trebuie să mă aștept să mai am din când în când probleme.
— Mă întreb ce loc special vom ocupa în lumea octopăianjenilor, spuse Richard câteva minute mai târziu, în timp ce se spălau pe față.
Nicole îi aruncă o privire soțului ei.
— Oare nu tu râdeai de mine acum câteva luni când făceam presupuneri cu privire la motivele lor?… Cum poți acum să fii atât de sigur că înțelegi ce încearcă octopăianjenii să înfăptuiască?
— Nu sunt sigur, spuse Richard zâmbind larg. Dar e firesc să presupui că o specie superioară e măcar înzestrată cu logică.
Richard o trezi pe Nicole în toiul nopții.
— Îmi pare rău că te deranjez, iubito, dar am o problemă.
— Ce anume? întrebă Nicole, ridicându-se în capul oaselor.
— E jenant, spuse Richard. De asta n-am pomenit de ea mai devreme… A început chiar după Ziua Belșugului… M-am gândit că o să dispară, dar săptămâna asta durerea a devenit de nesuportat.
— Haide, Richard, treci la subiect, spuse Nicole, puțin iritată că fusese trezită din somn. Despre ce durere vorbești?
— De fiecare dată când urinez, am o senzație de arsură. Nicole încercă să-și înăbușe un căscat în timp ce se gândea.
— Și urinezi mai frecvent? întrebă ea.
— Da… de unde ai știut?
— Cred că Achile a fost ținut de prostată când a fost cufundat în Styx, spuse Nicole. Este cu certitudine cea mai slabă componentă din anatomia bărbatului… Întoarce-te pe burtă și lasă-mă să te examinez.