Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

Jon Snow tresări. Halder se născuse într-o carieră de piatră şi îşi făcuse ucenicia ca cioplitor în piatră. Avea aproape doi metri înălţime şi era musculos, iar loviturile sale erau cele mai năprasnice pe care le simţise Jon vreodată.

— Va fi mai urât decât dosul unei curve, murmură Pyp, şi chiar era.

Lupta dură mai puţin de un minut până ce băiatul gras ajunse la pământ, cu trupul tremurând şi sângele scurgându-i-se prin coiful zdrobit şi dintre degetele lui grăsulii.

— Mă dau bătut, ţipă el. Nu mai vreau, mă dau bătut, nu mă mai lovi.

Rast şi alţi câţiva dintre băieţi râdeau. Nici chiar atunci Ser Alliser nu puse capăt confruntării.

— Ridică-te în picioare, Ser Purcel, strigă el. Ia-ţi sabia. Când băiatul continuă să îmbrăţişeze pământul, Thorne făcu un gest către Halder. Loveşte-l cu latul sabiei până ce se ridică în picioare. Halder administra o lovitură prudentă pe obrajii adversarului său. Îl poţi lovi mai tare de atât, îl întărâtă Thorne.

Halder îşi apucă sabia lungă cu ambele mâini şi o coborî într-o lovitură atât de năprasnică, încât rupse pielea, chiar şi cu latul. Băiatul cel nou ţipă de durere.

Jon Snow făcu un pas înainte. Pyp puse o mână înzăuată pe braţul său.

— Jon, nu, şopti băiatul pirpiriu, privind speriat spre Ser Alliser Thorne.

— Ridică-te în picioare, repetă Thorne.

Băiatul cel gras se chinui să se ridice, alunecă şi căzu iar cu zgomot.

— Ser Porcuşor începe să priceapă, remarcă Ser Alliser.

Încă o dată.

Halder îşi înălţă sabia pentru încă o lovitură.

— Taie o felie de şuncă! îl stârni Rast, râzând. Jon înlătură mâna lui Pyp.

— Halder, e destul!

Halder privi către Ser Alliser.

— Bastardul vorbeşte, iar ţăranii tremură, spuse acesta cu vocea lui ascuţită şi rece. Îţi reamintesc, Lord Snow, că eu sunt maestrul de arme.

— Uită-te la el, Halder, îi ceru Jon, ignorându-l pe Thorne. Nu există nici urmă de onoare în a lovi un adversar căzut. S-a dat bătut.

Îngenunche lângă băiatul cel gras. Halder îşi cobori sabia.

— S-a dat bătut, repetă.

Ochii de onix ai lui Ser Alliser se opriră asupra lui Jon Snow.

— Se pare că bastardul nostru s-a îndrăgostit, spuse el pe când Jon îl ajuta pe băiatul gras să se ridice în picioare. Arată-mi oţelul tău, Lord Snow.

Jon îşi trase sabia. Îndrăznea să-l înfrunte pe Ser Alliser numai până la un punct şi se temea că depăşise deja acest punct cu mult. Thorne zâmbi.

— Bastardul doreşte să-şi apere draga lui domniţă, aşa că vom face un exerciţiu din asta. Şobolan, Coş, ajutaţi-l pe Căpăţână de Piatră. Rast şi Albert se puseră în mişcare pentru a-l ajuta pe Halder. Trei dintre voi ar trebuis-o poată face pe Lady Purcea să guiţe. Tot ce trebuie este să treceţi de Bastard.

— Rămâi în spatele meu, îi spuse Jon băiatului gras.

Ser Alliser trimisese adesea câte doi adversari împotriva sa, dar niciodată trei. Ştia că avea mari şanse să plece la culcare însângerat. Se pregăti pentru asalt. Deodată, Pyp i se alătură.

— Trei contra doi ar cădea mai bine în competiţie, spuse cu veselie băiatul pirpiriu. Îşi coborî viziera şi trase sabia. Înainte ca Jon să fi putut măcar să protesteze, Grenn păşi înainte, aşa că acum erau trei. Peste curte se lăsase o linişte mormântală. Jon putea simţi privirile lui Ser Alliser.

— Ce mai aşteptaţi? îi întrebă el pe Rast şi pe ceilalţi cu un glas care devenise înşelător de moale.

Jon fu primul care acţiona. Halder abia dacă avu timp să-şi ridice sabia. Jon îl împinse în spate, atacând cu fiecare lovitură, ţinându-l pe băiat în defensivă. Cunoaşte-ţi duşmanul, îl povăţuise odată Ser Rodrik; Jon îl cunoştea pe Halder, puternic ca o brută, însă lipsit de răbdare, fără nici o aplecare spre apărare. Odată înfuriat, se va lăsa descoperit, acesta fiind un lucru la fel de sigur ca apusul soarelui.

Zăngănitul oţelului răsuna în toată curtea, pe când şi ceilalţi intraseră în luptă. Jon opri o lovitură cruntă spre capul său, şocul impactului străbătându-i braţul. Plasă o lovitură din flanc în coastele lui Halder şi fu răsplătit printr-un mârâit de durere. Lovitura de răspuns căzu peste umărul lui. Cămaşa de zale scrâşni, iar durerea i se aprinse la gât, însă pentru o clipă Halder se dezechilibra. Jon îi cosi picioarele de sub el, iar Halder căzu înjurând si bufnind.

Grenn îşi păstra poziţia, aşa cum îl învăţase Jon, dându-i lui Albert mai mult decât i-ar fi trebuit, însă Pyp era atacat din greu. Rast era cu doi ani mai mare şi mult mai greu decât el. Jon se aşeză în spatele lui şi lovi coiful violatorului ca pe un clopot. Când Rast se duse învârtindu-se, Pyp se strecură sub garda lui şi-l doborî la pământ, coborându-şi lama sabiei pe gâtul lui. În acel moment, Jon se şi mişcase. Confruntându-se cu două săbii, Albert bătu în retragere.

— Mă dau bătut, strigă el. Ser Alliser Thorne privi scena dezgustat.