Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Stăpânul meu, spuse el, Lordul Baelish este afară şi vă roagă să intre în audienţă.

— Condu-l în sera mea, spuse Ned întinzându-se după o tunică nouă, cel mai uşor veşmânt pe care-l putea găsi. Am să-l primesc îndată.

Degeţel era tolănit pe scaunul de lângă fereastră când intră Ned, urmărind cum se antrenau cu săbiile, în curtea de jos, cavalerii din Garda Regelui.

— Dacă mintea lui Selmy ar fi la fel de ageră precum îi e spada, spuse el nostalgic, întrunirile noastre de consiliu ar fi mult mai pline de viaţă.

— Ser Barristan este la fel de vrednic şi de onorabil ca oricare altul de la Debarcaderul Regelui.

Ned ajunsese să nutrească un profund respect pentru bătrânul cărunt, Lordul Comandant al Gărzii Regelui.

— Şi la fel de plicticos, adăugă Degeţel, deşi aş îndrăzni să spun că ar trebui să se descurce bine în turniruri. Anul trecut l-a aruncat de pe cal pe Câine, iar acum patru ani a fost campion.

Chestiunea învingătorului nu-l interesa câtuşi de pu-ţin pe Eddard Stark.

— Ai vreun motiv pentru această vizită, Lord Petyr, sau eşti aici doar pentru a te bucura de priveliştea de la fereastra mea?

Degeţel zâmbi…

— I-am promis lui Cat că am să te ajut cu cercetările tale, aşa că, iată-mă.

Asta îl luă pe Ned prin surprindere. Nu putea găsi în el nici un imbold ca să se încreadă în Lord Petyr Baelish, care i se părea prea isteţ şi viclean.

— Ai ceva pentru mine?

— Am pe cineva, îl corectă Degeţel. Ca să o spun pe-a dreaptă, am patru inşi. Te-ai gândit să-i iei la întrebări pe servitorii Mâinii?

Ned se încruntă.

— Mă întreb dacă aş putea. Lady Arryn şi-a luat întreaga suită înapoi la Eyrie.

Lysa nu-i făcuse nici un favor în această privinţă. Toţi cei care stătuseră în preajma soţului ei plecaseră cu ea când fugise: Maesterul lui Jon, administratorul său, căpitanul gărzii sale, cavalerii şi slugile.

— Mare parte din suita sa, zise Degeţel, nu toţi. Câţiva au rămas. O fată de la bucătărie, însărcinată, măritată în grabă cu unul dintre grăjdarii Lordului Renly, un flăcău care s-a alăturat Gărzii Oraşului, un ajutor de chelar dat afară din slujbă pentru furt, şi cavalerul Lordului Arryn.

— Cavalerul său? Ned era plăcut surprins. Cavalerul unui lord ştia, adesea, multe despre afacerile acestuia.

— Ser Hugh de Vale, îi spuse Degeţel numele. Regele l-a făcut cavaler după moartea Lordului Arryn.

— Voi trimite după el, zise Ned, şi după ceilalţi. Degeţel tresări.

— Domnul meu, vino aici lângă fereastră, dacă eşti bun.

— De ce?

— Vino şi am să-ţi arăt, lordul meu.

Încruntându-se, Ned se apropie de fereastră. Petyr Baelish făcu un gest uşor.

— Iată, acolo în curte, la uşa armurăriei, îl vezi pe băiatul acela aşezat pe trepte, frecând o sabie cu tocila?

— Ce-i cu el?

— Îi spune tot lui Varys. Păianjenul este foarte interesat de tine şi de ceea ce faci. Acum uită-te la zid. Mai departe, spre apus, deasupra grajdurilor. Străjerul care se apleacă peste metereze…

Ned îl văzu.

— Încă unul dintre şoptitorii eunucului?

— Nu, acela îi aparţine reginei. Observi că se bucură de o privelişte vastă până la uşa acestui turn, pentru a urmări mai bine cine te caută. Mai sunt şi alţii, mulţi necunoscuţi chiar şi mie. Fortăreaţa Roşie e plină de ochi. Dece crezi am ascuns-o pe Cat într-un bordel?

Eddard Stark nu avea chef de astfel de intrigi.

— Şapte iaduri, înjură el. Chiar că părea că bărbatul d pe metereze privea spre el. Simţindu-se, dintr-odată, nu prea bine, Ned plecă de la fereastră. Toţi spionează pentru cineva în oraşul ăsta blestemat?

— N-aş spune chiar aşa, răspunse Degeţel. Numără pe degetele mâinii. Păi, suntem eu, tu, regele, deşi, dacă stau să mă gândesc, regele îi toarnă reginei mult prea multe, şi sunt mai puţin sigur de tine. Se ridică. Există vreun om în serviciul tău în care ai putea avea încredere totală?

— Da, spuse Ned.

— În acest caz, am un palat încântător în Valyria pe care mi-ar face mare plăcere să ţi-l vând, spuse Degeţel cu un surâs batjocoritor. Răspunsul mai isteţ ar fi fost nu, domnul meu, dar fie şi aşa. Trimite-l pe omul tău la Ser Hugh şi la ceilalţi. Propriile tale deplasări vor fi notate, însă nici măcar Varys Păianjenul nu poate pune sub supraveghere toţi oamenii din serviciul tău, oră de oră.

O luă spre uşă.

— Lord Petyr, îl strigă Ned. Îţi sunt… recunoscător pentru ajutor. Poate că am greşit neavând încredere în tine.

Degeţel îşi trecu degetele printre firele bărbuţei sale.

— Înveţi încet, Lord Eddard. Suspiciunile, în ceea ce mă priveşte, au fost cel mai deştept lucru pe care l-ai făcut de când ai coborât de pe cal.