![Robinsonii Cosmosului [Les robinsons du cosmos - ro] - Читать Любимую Русскую Полную Книгу 👉 Read-E-Book.com](/uploads/posts/books/4/1/5/robinsonii-cosmosului-les-robinsons-du-cosmos-ro-download.jpg)
Robinsonii Cosmosului [Les robinsons du cosmos - ro]
- Автор: Карсак Франсис
- Год: 1964
- Язык: Română
- Переводчик: Elvira Bogdan
- Жанр: Космическая фантастика
Электронная книга - «Robinsonii Cosmosului [Les robinsons du cosmos - ro]». Краткое содержание книги:
Vreau numai să vă povestesc viața mea. Vouă, tuturor celor care coborîți din mine sau din tovarășii mei și trăiți pe această lume care este a voastră de drept, prin naștere, (căci voi aici v-ați născut), are să vă facă plăcere, poate, să cunoașteți impresiile și luptele unui om născut pe o altă planetă, Pămîntul, un om adus aci de un fenomen fără precedent, nici pînă astăzi îndeajuns explicat, un om care fusese cuprins de desperare aproape înainte de a înțelege ce măreață aventură i se oferea aci.
De ce scriu cartea aceasta? Puțini dintre voi o vor citi, fără îndoială. Voi cunoașteți partea ei esențială. Dar eu scriu mai ales pentru secolele viitoare. Îmi amintesc că pe acel Pămînt, care vouă vă este necunoscut și zace pierdut în vreun colț neștiut al Spațiului, curiozitatea istoricilor punea mare preț pe mărturiile oamenilor din vremile trecute.
După ce se vor fi scurs cinci sute sau șase sute de ani, cartea aceasta va prezenta deosebitul interes de a conține relatările unui martor ocular despre Marele Început.
Situația era critică: noi eram în total 500 de americani și 300 de francezi, bine înarmați, firește; și 5.000 de Swiss-i — împotriva a 50.000 de inamici înarmați cu arcuri ce loveau la 400 de metri! Ne fu imposibil să profităm de mobilitatea camioanelor-automobile: inamicul ne încercui pe o adîncime de 30 de rînduri. Așezarăm în cerc cele 50 de camioane ale noastre, în afară de vechiul nostru camion blindat și, cu mitralierele pregătite, așteptarăm.
De la 600 de metri descinserăm focul. Fusese o greșeală că așteptasem atîta, și era cît pe ce să fim înecați de numărul lor mare. În zadar armele noastre automate secerau pe Slwips-i ca pe spicele de grîu copt, în zadar Swiss-ii aruncau săgeți după săgeți. Într-o nimica toată de timp noi avurăm l0 morți și peste 80 de răniți, iar Swiss-ii l00 de morți și de două ori pe atîția răniți. Vitejia Slwips-ilor era uluitoare și vitalitatea lor fenomenală. Am văzut cum unul din ei, cu umărul smuls de un obuz, alergă pînă muri, prăbușindu-se la 2 pași de un american. La cel de al 3-lea asalt al lor, ne sosiră în sfîrșit avioanele. Ele nu putură să intervină, căci lupta corp la corp începuse. În această fază a bătăliei Michel fu rănit de o săgeată la brațul drept, iar eu fui rănit în piciorul stîng, răni fără gravitate de altfel. De îndată ce inamicul fu respins, avioanele începură să secere cu mitralierele lor, aruncînd de asemeni rachete și bombe. Și asta provocă deruta Slioips-ilor. Surprinși în cîmpie, Slwips-i o luară la fugă și camioanele noastre îi urmăriră, în timp ce Vzlik, în fruntea Ssiinsi-lor lui, urmărea și masacra pe cei izolați. Mai avură loc și alte întoarceri ofensive ale Slwips-ilor și seara găsirăm într-unul din camioanele noastre pe toți ocupanții noștri morți, ciuruiți de săgețile Slwips-ilor.
Profitînd de întunericul nopții, supraviețuitorii ne scăpară. Avurăm atunci de luptat cu teribilii tigrosauri, atrași în număr mare de măcel, care și ei ne omorîră alți șase din oamenii noștri. Pierderile noastre totale se ridicau la 22 de morți americani, l2 francezi, 227 de Swiss-i iar răniți la l45 americani, 87 francezi și 960 Swiss-i. Slwips-ii lăsară pe puțin peste douăzeci de mii dintre ai lor pe cîmpul de luptă.
După această bătălie nimicitoare, americanii construiră o serie de mici forturi; apărarea acestora era ușurată de faptul că ele erau situate de-alungul unei mari falii ce se întindea de la munte pînă la mare, pe mai mult de 700 de kilometri. Cei doi ani următori se scurseră calmi, cu toții ocupîndu-ne intens de lucrările noastre. Dar văzurăm cu regret cum americanii se izolau din ce în ce mai mult la ei acasă. Nu ne mai vizitam de loc, în afară de cazuri individuale, cum eram noi, de exemplu, care ne vedeam cu echipajul avionului salvat de noi, sau cînd se făceau schimburi de materii prime sau produse manufacturate. Americanii deschiseseră mine, mai puțin bogate decît ale noastre, dar îndestulătoare pentru nevoile lor. Prea puțini dintre noi vorbeau engleza și viceversa. Obiceiurile erau diferite. Ei suspectau colectivismul nostru, de altfel destul de parțial, și acuzau Consiliul de dictatură. Mai aveau de asemenea și prejudecăți înrădăcinate împotriva indigenilor, prejudecăți pe care noi nu le împărtășeam de loc, căci două sute de copii Swiss-i frecventau școlile noastre.
În schimb aveam relații admirabile cu norvegienii. Noi le furnizam materialele necesare la construirea bărcilor și plaselor de pescuit, și ei ne aprovizionau din abundență cu produse de mare. Cîțiva pești tereștri supraviețuiseră și se înmulțiseră în proporții uimitoare. Unii pești telurieni erau și ei delicioși.
«Perioada eroică» trecuse și, pentru a preîntâmpina criticile americanilor, modificarăm instituțiile noastre. După lungi discuții, așa cum e obiceiul francez, fu hotărît că Noua Franță se compunea din :
l.Statul Cobalt, populat de 5000 de locuitori, avînd drept capitală Cobalt-City, cu 800 de locuitori, și orașul Port-Leon cu 324 de locuitori
2.Teritoriul Portul-dinspre-Apus, capitala cu același nume cuprinzînd 680 de locuitori.
3.Teritoriul Puțurilor de Petrol, unde nu mai rămăseseră decît 50 de oameni.
4.Teritoriul Beaulieu-les-Mines, pe Lacul Magic, cu capitala la Beaulieu, avînd 400 de locuitori, și Portul de Nord cu 6000 de locuitori. Astfel că Noua-Franță avea în total aproape 6000 de locuitori. Port-Leon, Portul dinspre Apus și Beaulieu aveau
consiliul lor municipal. Conducerea țării se compunea dintr-un Parlament, ales prin vot universal, compus din 50 de membri, avînd dreptul de a propune legi, votînd toate deciziile și numind miniștrii, și din Consiliul inamovibil, compus din 7 membri care inițial fură: unchiul meu, Michel, Estranges, Beuvin, Louis, preotul și cu mine. Acest Consiliu avea dreptul de veto, ce putea suspenda legea pe 6 luni și mai avea și dreptul de a propune legi. În caz de stare excepțională, stabilită cu votul majorității celor două treimi, Consiliul lua singur puterea pentru o perioadă de 6 luni, perioadă ce putea fi reînnoită. Se constituiră 3 partide politice: Partidul Colectivist al cărui șef fu Louis și care avea 20 de locuri în Parlament; Partidul Țărănesc-Conservator, care primea și el tot 20 de locuri, și Partidul Liberal, sub direcția lui Estranges, care obținu ultimele l0 locuri ce mai rămăseseră, dar din acest partid, în mod obligator, se alegeau miniștri, după buna tradiție franceză, care vrea ca minoritatea să guverneze.
Schimbarea formei noastre de guvernămînt nu transformă de loc felul nostru de trai. În timp ce uzinele și mașinile erau, ca și minele și flota, proprietate colectivă, pămîntul aparținuse din toate timpurile țăranilor, care-l cultivau. Noi dezvoltarăm rețeaua noastră rutieră și feroviară. Americanii făcură și ei la fel. Ei aveau mai multe mașini cu aburi decît noi, dar noi reușirăm să construim puternice motoare electrice. Cea mai lungă cale mergea de la Cobalt-City la Portul-dinspre-Apus, prin Portul Leon.
Relațiile noastre cu americanii se răciră încă și mai mult. Prima ceartă fu aceea relativă la distrugătorul canadian, construit în cea mai mare parte de canadieni francezi. Aceștia hotărîră să vină să locuiască cu noi și voiră, evident, să ia cu ei și vasul lor. Această hotărîre a fost izvorul a numeroase dificultăți. Pînă la urmă lăsarăm americanilor armamentul și transformarăm vasul în cargobot rapid. Al doilea punct de fricțiune dintre noi, a fost refuzul nostru de a exploata împreună cu ei zăcămintele de petrol situate la mică adâncime pe teritoriu Swiss, lîngă Muntele-Întunecat. Americanii aveau petrol la ei, deși mai în adîncime, și noi știam că Swiss-ii nu ar vedea cu ochi buni pe americani pe pămînturile lor. Dar în ziua de 5 iulie al anului al 9-lea din era teluriană, conflictul deschis era cît pe ce să izbucnească.