Robinsonii Cosmosului [Les robinsons du cosmos - ro]

«W.A: Who are you? Here New-France!»9

Auzii o exclamație înăbușită, și o voce îmi răspunse într-o franceză perfectă:

— Aci W.A., avion american. Unde vă aflați dumneavoastră?

— Dedesubtul dumneavoastră. Aprind o, lampă exterioară.

— Văd lumina dumneavoastră. Imposibil să aterizez noaptea. Vom reveni mai tîrziu.

Cîți sînteți și cine sînteți?

— Cam vreo 4000. Toți francezi. Dar dumnea voastră?

— Șapte în avion. La New-Washington, unsprezece mii, americani, francezi, canadieni și norvegieni. Păstrați aceeași lungime de undă. Vom continua să vă chemăm.

— Ați plecat de mult?

— De zece ore. Sîntem în explorare. Cînd se va face ziuă vom reveni. Acum mergem spre sud încetați apelurile dumneavoastră. Dar puneți un om de veghe la radioul dvs. Vom chema New-Washing-tonul. Sîntem foarte fericiți că nu mai sîntem singuri. Pe curînd…

Apoi își reluă chemarea: «Here is W.A.»10

În curînd urnă o lungă conversație pe care eu nu o înțelesei prea bine. Ei anunțau cum ne descoperiseră.

Nu mai știam ce să facem de bucurie. Ne duserăm să trezim pe fratele meu, care locuia cu Louis și cu Breîfort într-o casă situată numai la l00 metri de noi, apoi pe unchiul meu, pe Mihail, pe Menard și pe toți conducătorii. Efervescența noastră puse stăpinire și pe ceilalți și vestea ajunse prin telefon pina la Portul Leon, cu ordinul de a accelera lucrările pe Temerarul.

Sosi în sfîrșit și dimineața. Făcurăm pregătiri pentru a primi în mod demn pe aviatori. O cîmpie imensă, cu pămîntul tare, fu nivelată și puserăm o săgeată albă, arătînd direcția vîntului. Apoi revenii la postul de radio. Martine asigurase în acest timp permanența.

— Nimic?

— Nimic!

— Doar n-am visat amîndoi!

Așteptarăm lîngă radio două ore, înconjurați de mulțimea venită și care împingea chiar și masa mea de lucru, altădată atît de «tabu» încît nici Martine nu se atingea de ea.

La Primărie, unde se afla celălalt radio, aceeași îmbulzeală. Și deodată:

«W.A. cheamă Noua-Franță! W.A. cheamă Noua-Franță!

«Aici Noua-Franță. Ascult…»

– Zburăm deasupra unui pămînt ecuatorial. Două motoare din patru ne lasă. Credem că nu ne vom mai putea reîntoarce. Imposibil să comunicăm cu New-Washington. Vă auzim foarte slab. În cazul că vom pieri, iată poziția orașului New-Washington: latitudine 4l°32' nord, longitudine 62°l2' vest față de dumneavoastră.

— Și poziția dumneavoastră actuală?

— Aproximativ 3° latitudine nord și l2 grade longitudine est, față de dumneavoastră.

— Sînteți înarmați?

— Da. Mitraliere de bord și puști.

— Încercați să aterizați. Vă vom veni în ajutor. Ne vor trebui — făcui un calcul rapid — cam vreo douăzeci pînă la douăzeci și cinci de zile ca să fim acolo. Animalele care se aseamănă cu rinocerii sînt comestibile. Nu mîncați din fructele pe care nu le cunoașteți!

— Avem provizii pentru treizeci de zile, dacă le raționalizăm. Vom ateriza, căci și al treilea motor ne lasă.

— Feriți-vă de hydre, dacă le vedeți cumva. Și mai ales nu le lăsați să se apropie.

— Ce sînt hydrele?

— Un fel de caracatițe zburătoare. Le veți recunoaște îndată. Trageți asupra lor imediat!

— Am înțeles. Coborîm înspre cîmpie, între niște munți foarte înalți și coasta mării. Pe curînd…»

Apoi, deodată, tăcere. Plini de îngrijorare așteptam: la mai mult de 6 000 de kilometri de noi, șapte oameni luptau să-și salveze viața. Așteptarea noastră dură o oră, apoi vocea reluă:

– Am reușit. Avionul e distrus în parte, dar noi am scăpat cu toții teferi. Din nenorocire, am fost obligați să golim aproape toată benzina, iar acumulatorii noștri sînt prea puțin încărcați. Nu vom putea emite decît rar, ca să vă călăuzim spre noi.

— Vă vom înștiința chiar în clipa cînd vom pleca de aci. Vom emite la fiecare douăzeci și patra de ore terestre. La noi este ora 9 și 37. Curaj. Pe curînd!»

Plecai imediat la Portul Leon. Temerarul fu încercat chiar în aceeași zi. Era un mic vapor de 48 m lungime și 5 metri lățime, putînd deplasa cam vreo l40 de tone. Două Diesele luate de la fosta uzină, foarte puternice, îi dădeau o viteză maximă de 25 noduri.

Cu o viteză de l2 noduri putea parcurge mai mult de l0.000 de mile. Pentru mijloacele noastre reduse, era o capodoperă. Vaporul era înarmat cu o mitralieră de douăzeci de milimetri și deoarece aveam muniții în cantități relativ mici mai era înarmat și cu o artilerie de aruncătoare de rachete. Noi perfecționasem mult aceste arme din vremea eroică a bătăliei cu hydrele. În partea din față și în cea din spate, patru tuburi îngemănate, două cîte două, aruncau la cinci kilometri proiectile de douăsprezece kilograme cu o precizie mulțumitoare. De fiecare parte, alte tunuri de calibru mai mic, care aveau o bătaie pînă la șapte kilometri. După încheierea unei probe sumare — mersesem cu vaporul pînă la gurile Dordognei și înapoi — dădui dispoziție să se încarce provizii, în hrană și muniții. Plecarăm chiar a doua zi. Echipajul se compunea din doisprezece oameni, avînd în plus pe Michel ca navigator și pe Bixon ca mecanic. Dintre cei care formau echipajul, cinci serviseră ca marinari la stat. Cit despre mine, eu traversasem de trei ori Mediterana pe o mică luntre cu pînze a unui prieten și aveam cîteva națiuni rudimentare de navigație. Luarăm cu noi pe vas și o camionetă amenajată ca o replică în mai mic a camionului nostru tank și un post de radio.