Robinsonii Cosmosului [Les robinsons du cosmos - ro]

De mult doream să vizitez tribul lui Vzlik. Profitai deci de ocazie și plecarăm în «călătorie de nuntă» în camionul blindat. Trecurăm din nou pe podul construit de noi pe Vezere și pe care Swiss-i îl respectaseră și îl foloseau. Ajunserăm spre seară la cavernele lor. Ele se deschideau înspre o faleză înaltă, orientată înspre apus, în vîrful unei pante abrupte. Un rîuleț curgea în partea de jos. Swiss-ii, anunțați de Vzlik, ne așteptau. Furăm conduși la șef, un foarte bătrîn Swiss, a cărui piele decolorată bătea în cenușiu-verzui. El stătea culcat pe o litieră groasă din ierburi uscate, într-o grotă ai cărei pereți erau acoperiți de picturi remarcabil executate, reprezentînd Goliați sau tigrosauri străpunși de săgeți. Ele trebuie să fi servit la descînteee magice și vrăjitorii. Făcurăm haz cînd ne văzurăm și noi reprezentați aci, și asemănarea era destul de bine redată; eram reproduși atît noi, cît și camionul; dar aci săgețile de vrăjire fuseseră rîcîite cu grijă! Am fost uimit de curățenia ce domnea în aceste grote de troglodiți. Întrările erau aproape complet închise cu piei întinse pe un cadru de lemn. Lămpi cu ulei vegetal luminau grotele.

— Civilizația lor este remarcabil de umană, zise Martine.

— Da. Am impresia că nu trebuie să fie prea mare deosebire între modul lor de viață și acela al strămoșilor noștri din paleolitic, poate doar în privința curățeniei acestora!

Bătrînul Sliuk — acesta era numele șefului — se ridică de îndată ce ne văzu.

Prin intermediul lui Vzlik el ne ură «bun venit», în spatele lui, sprijinite de zidul stîncos, erau armele lui, un arc mare, săgeți, sulițe, în afară de un colier de pietre strălucitoare în jurul gîtului, era complet gol.

Ii dădui un cuțit, virfuri de săgeți de oțel, și o oglindă. Aceasta din urmă îl fascina, și în tot timpul ospățului care urmă — acum știam, că putem mînca din carnea teluriană — el nu încetă de a se juca cu oglinda. Fiica lui asista la acest ospăț. Swiss-ii sint foarte atenți cu soțiile lor și le tratează excelent, avînd în vedere că sînt un popor primitiv. Ele sînt mai mici decît masculii, mai îndesate, cu pielea de culoare mai deschisă. Înțelesei că Vzlik și tînăra Ssouai se înțelegeau foarte bine, și acest fapt mă bucură mult, căci dacă Vzlik devenea șef de trib la moartea «socrului» său, poziția noastră ar fi fost și mai întărită.

Stăturăm opt zile la ei. Avui conversații lungi cu Vzlik și ii pusei nenumărate întrebări, pe care pînă atunci nu avusesem prilejul să i le pun. Imi putui da seama astfel de organizarea lor socială.