Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Asta numai dacă nu-i spune Lordul Frey, răspunse Catelyn cu asprime. Theon, când te întorci la unchiul meu, spune-i să-şi amplaseze cei mai buni dintre arcaşi în jurul Gemenilor, zi şi noapte, cu ordinul de a doborî orice corb pe care-l văd că părăseşte poziţiile de luptă. Nu vreau ca vreo pasăre să ducă veşti Lordului Tywin despre deplasările fiului meu.

— Ser Brynden s-a ocupat de asta, doamna mea, răspunse Theon cu un zâmbet încrezător. Încă vreo câteva păsări negre şi am avea destule ca să coacem o plăcintă. Am să pun deoparte penele, ca să aveţi de-o pălărie.

Ar fi trebuit să ştie că Brynden Peşte Negru se gândise la asta înaintea ei.

— Ce făceau oamenii lui Frey când Lannisterii le pârjoleau ogoarele şi le dărâmau avanposturile?

— Au fost câteva ciocniri între oamenii lui Ser Addam şi cei ai Lordului Walder, răspunse Theon. La nici o zi de călărit de aici, am găsit doi dintre cercetaşii Lannisterilor hrănind ciorile acolo unde i-au hăcuit oamenii lui Frey. Cea mai mare parte a forţei Lordului Walder rămâne masată la Gemeni.

Asta purta, fără nici o îndoială, pecetea lui Walder Frey, se gândi Catelyn cu amărăciune; rămânerea pe loc, aşteptarea, privitul, neasumarea nici unui risc, decât dacă era absolut necesar.

— Dacă s-a luptat cu Lannisterii, poate că-şi menţine jurământul, zise Robb.

Catelyn era mai puţin încurajată să creadă asta.

— Când îşi apără pământul este un lucru, dar lupta deschisă împotriva Lordului Tywin este altceva.

Robb se întoarse spre Theon Greyjoy.

— N-a găsit Peşte Negru nici o altă trecere peste Furca Verde?

Theon clătină din cap.

— Râul este umflat şi repede. Ser Brynden spune că nu poate fi trecut, nu atât de departe în nord.

— Trebuie să am vadul ăla! declară Robb înfuriindu-se. Oh, caii noştri s-ar putea să înoate în râu, însă nu cu călăreţi înzăuaţi în spate. Va trebui să construim plute ca să ne transportăm fierul pe partea cealaltă, coifurile, zalele şi lăncile, dar nu avem destui copaci pentru asta. Sau destul timp. Lordul Tywin se îndreaptă spre nord…

— Lordul Frey ar fi un smintit să încerce să ne oprească trecerea, spuse Theon Greyjoy cu obişnuita lui certitudine uşuratică. Avem de cinci ori mai mulţi oameni decât el. Poţi lua Gemenii, dacă vrei, Robb.

— Nu cu uşurinţă, îi avertiză Catelyn, şi nu la timp. În vreme ce aţi institui asediul, Tywin Lannister şi-ar aduce forţele şi v-ar ataca din spate.

Robb privi de la ea spre Greyjoy, căutând un răspuns, dar fără să-l afle. Pentru o clipă, păru chiar mai tânăr de cincisprezece ani, în pofida zalelor sale şi a pufului de pe obraji.

— Ce ar face acum tatăl meu, lordul? o întrebă.

— Ar găsi o cale de trecere, îi răspunse ea. Cu orice preţ.

În dimineaţa următoare, Ser Brynden Tully însuşi călări până la ei. Renunţase la platoşa grea şi la coiful de Cavaler al Porţii, în favoarea unei combinaţii de piele şi zale, însă peştele de obsidian încă-i mai ţinea mantia. Chipul unchiului ei era sumbru când descăleca.

— S-a dat o bătălie sub zidurile de la Riverrun, le spuse el mohorât. Ştim asta de la iscoada lui Lannister, pe care am prins-o. Regicidul a distrus armata lui Edmure şi i-a pus pe fugă pe lorzii de la Trident.

Inima lui Catelyn fu strânsă ca de o mână de gheaţă.

— Iar fratele meu?

— Rănit şi luat în captivitate, spuse Ser Brynden. Lordul Blackwood şi ceilalţi supravieţuitori sunt asediaţi la Riverrun, înconjuraţi de armata lui Jaime.

Robb păru iritat.

— Trebuie să trecem acest râu blestemat dacă vrem să avem vreo speranţă că-i despresurăm la timp.

— Nu va fi uşor de făcut asta, avertiză unchiul ei. Lordul Frey şi-a retras întreaga oaste în castele şi porţile sunt închise şi zăbrelite.

— Blestematul, înjură Robb. Dacă nebunul ăla bătrân nu se dă pe brazdă şi nu mă lasă să trec, n-am altă cale decât să trec peste el. Am să dărâm Gemenii în jurul lui, dacă va trebui, să vedem cât de mult o să-i placă asta.

— Acum eşti ca un copil bosumflat, Robb, spuse Catelyn cu asprime. Când vede un obstacol, primul gând al unui copil este să-i dea ocol sau să-l doboare. Un lord trebuie să înveţe că, uneori, cuvintele pot obţine ceea ce spada nu reuşeşte.

Robb se înroşi la auzul reproşului.

— Spune-mi ce vrei să zici cu asta, mamă, făcu el umil.

— Freyii stăpânesc trecătoarea asta de şase sute de ani, şi timp de şase sute de ani nu au pierdut niciodată taxa care li se cuvine.

— Ce taxă? Ce vor?

Ea zâmbi.

— Tocmai asta trebuie să aflăm.

— Şi ce s-ar întâmpla dacă aş decide sa nu plătesc taxa?