Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

Catelyn l-ar fi scuipat bucuroasă pe bătrânul cârcotaş şi l-ar fi prăjit la foc mic, însă nu avea răgaz decât până la căderea serii ca să deschidă drumul pe pod. Spuse calmă:

— Cu atât mai multe motive avem să ajungem la Riverrun, şi încă repede. Unde am putea merge să discutăm, lordul meu?

— Discutăm chiar acum, replică Lordul Frey. Scăfârlia rozalie, pătată, se roti. La ce vă holbaţi atât? se răţoi el la ai lui. Ieşiţi de aici! Lady Stark vrea să-mi vorbească între patru ochi. Poate că vrea să-mi pună fidelitatea la încercare, heh. Ieşiţi toţi, găsiţi ceva folositor de făcut. Da, şi tu, femeie. Afară, afară, afara!

Pe când fiii şi nepoţii, fiicele şi bastarzii şi nepoatele şi strănepoţii lui se scurgeau din sală, se aplecă mai aproape de Catelyn şi-i mărturisi:

— Nu fac altceva toţi decât să aştepte să mor. Stevron aşteaptă asta de patruzeci de ani, dar continui să-l dezamăgesc. Heh! De ce aş muri acum, doar ca să ajungă el lord, te întreb? N-am s-o fac.

— Nădăjduiesc că veţi ajunge până la o sută de ani.

— Asta i-ar scoate din sărite, mai mult ca sigur. Oh, mai mult ca sigur. Iar acum, ce doreşti să-mi spui?

— Vrem să trecem, zise Catelyn.

— Oh, chiar aşa? Ia te uită! De ce v-as lăsa?

Pentru o clipă, o cuprinse furia.

— Dacă aţi fi destul de zdravăn ca să urcaţi pe metereze, Lord Frey, aţi vedea că fiul meu are douăzeci de mii de oameni sub zidurile voastre.

— Vor fi douăzeci de mii de cadavre când Lordul Tywin va ajunge aici, replică bătrânul. Nu încerca să mă înspăimânţi, doamna mea. Soţul tău zace în vreo celulă pentru trădători, sub Fortăreaţa Roşie, tatăl tău e bolnav, poate pe moarte, iar Jaime Lannister l-a pus în fiare pe fratele tău. Ce altceva mai ai, de care ar trebui să mă tem? De fiul acela al tău? Sacrific un fiu pentru fiul tău şi tot îmi mai rămân optsprezece după ce ai tăi vor fi morţi.

— Aţi depus un jurământ faţă de tatăl meu, îi reaminti Catelyn.

El clătină capul într-o parte şi-n alta, zâmbind.

— Oh, da, am spus nişte vorbe, dar am jurat şi înaintea coroanei, mi se pare. Acum Joffrey este regele, iar asta vă face pe tine şi pe băiatul tău şi pe toţi prostănacii aia de afară cu nimic mai mult decât nişte răzvrătiţi. Dacă aş simţi că zeii mi-au dat o pleaşcă, i-aş ajuta pe Lannisteri să vă frigă pe toţi.

— Şi de n-o faceţi? îl provocă ea.

Lordul Walder pufni nemulţumit.

— Lordul Tywin, mândrul şi minunatul Păzitor al Apusului, Mână a Regelui, oh, ce om măreţ este ăsta, el şi aurul lui, el şi aurul acela şi leii de aici şi de acolo. Pun rămăşag cu tine că mănâncă prea multă fasole, trage vânturi exact ca mine, dar n-ai să-l auzi vreodată recunoscând asta, oh, nu! Şi, oricum, ce are el de-i atât de mândru? Numai doi fii, iar unul dintre ei este schimonosit ca un monstru. Mă măsor cu el, fiu contra fiu, şi tot îmi mai rămân nouăsprezece şi jumătate când toţi ai lui vor fi morţi! Dacă Lordul Tywin vrea ajutorul meu, n-are decât să mă roage.

Asta era tot ce avea Catelyn nevoie să audă.

— Vă rog eu să ne acordaţi nouă ajutor, lordul meu, zise ea cu umilinţă. Şi tatăl meu şi fratele şi soţul meu şi fiii mei vă roagă prin mine.

Lordul Walder îi băgă în faţă unul dintre degetele lui osoase.

— Păstrează-ţi vorbele dulci, doamna mea. Vorbe dulci îmi spune şi soaţa mea. Ai văzut-o? Are şaisprezece ani, o floricică, iar mierea ei este numai pentru mine. Pun rămăşag că-mi va dărui un fiu cam pe vremea asta anul viitor. Poate că am să-l fac pe el moştenitorul meu, nu i-ar pune asta pe jar pe ceilalţi?

— Sunt sigură că vă va dărui mulţi fii.

Capul lui se clătina în sus şi-n jos.

— Tatăl tău, lordul,.n-a venit la nuntă. Eu consider asta o insultă. Chiar dacă era pe moarte. Nu a venit nici la nunta dinainte. Îmi zice Decedatul Lord Frey, ştii. Crede că am murit? Nu sunt mort, şi-ţi promit că îl voi îngropa, aşa cum l-am îngropat şi pe taică-său. Familia ta m-a dispreţuit întotdeauna, nu nega asta, nu minţi, stii că este adevărat. Cu ani în urmă, m-am dus la tatăl tău şi i-am propus o cununie între fiul lui şi fiica mea. De ce nu? Mă gândeam la una din fetele mele, o dulceaţă de fată, cu numai câţiva ani mai mare decât Edmure, dar dacă fratele tău nu s-ar fi aprins după ea, mai aveam şi altele după care s-ar fi putut aprinde, tinere, bătrâne, fecioare, văduve, orice ar fi vrut. Nu, Lordul Hoster nici n-a vrut să audă. Mi-a oferit vorbe dulci, scuze, dar ceea ce voiam eu era să scap de o fiică. Iar sora ta, asta-i şi mai rea. S-a întâmplat, oh, acum un an, nu mai mult, Jon Arryn era încă Mâna Regelui, iar eu m-am dus în oraş să-mi văd fiii luptând în turnir. Stevron şi Jared sunt prea bătrâni pentru asta de acum, însă Danwell şi Hosteen au intrat, la fel şi Perwyn şi vreo doi dintre bastarzii mei. Dacă aş fi ştiut că mă vor face de ruşine, nu m-aş fi deranjat niciodată să plec la drum. De ce a trebuit să călăresc atâta amar de drum ca să-l văd pe Hosteen azvârlit de pe cal de răzgâiatul ăla de Tyrell? Te întreb. Băiatul ăla are jumătate din anii lui, Ser Floricică i se spune, sau cam aşa ceva. Iar Danwell a fost zburat de pe cal de un cavaler rătăcitor! Uneori mă întreb dacă ăştia doi sunt ai mei cu adevărat. Cea de-a treia nevastă era o Crakehall, iar toate femeile Crakehall sunt nişte târfe. Oricum, asta nu contează, a murit înainte să te fi născut tu, cui îi mai pasă de ea? Apoi am discutat cu sora ta. I-am propus ca Lordul şi Lady Arryn să crească doi dintre nepoţii mei la curte şi m-am oferit să-i iau fiul să veghez asupra lui aici, la Gemeni. Sunt, oare, nepoţii mei nevrednici de a fi văzuţi la curtea regelui? Sunt nişte băieţi buni, liniştiţi şi manieraţi. Walder este fiul lui Merrett, botezat după mine, iar celălalt… heh, nu-mi mai amintesc… s-ar putea să fie şi el tot Walder, le dau întotdeauna numele Walder, ca să le fac favoruri, însă tatăl său… care o fi tatăl său? Faţa i se încreţi. Ei, oricine-o fi, Lordul Arryn nu l-a vrut, şi nici pe celălalt, iar eu o socot vinovată pe soră-ta pentru asta. A devenit de gheaţă când i-am sugerat să-şi vândă fiul la un circ sau să facă eunuc din el, iar când Lordul Arryn a zis că băiatul pleacă la Piatra Dragonului să crească alături de Stannis Baratheon, a tulit-o fără nici un cuvânt de părere de rău, iar tot ce a mai putut Mâna să-mi ofere au fost scuzele. La ce-s bune scuzele, te întreb?