Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Dacă ai minte să te faci de folos, îţi încredinţez nişte trupe, zise tatăl său. Marq Piper şi Karyl Vance bântuie în urma noastră, atacând teritoriile noastre de-a lungul Furcii Roşii.

Tyrion ţâţâi.

— Ce neobrăzare pe ei, să riposteze! în mod normal, aş fi încântat să pedepsesc o asemenea mitocănie, tată, dar adevărul este că am treabă în altă parte.

— Da? Lordul Tywin nu părea deloc surprins. Mai avem şi două dintre loazele lui Ned Stark, care-mi hărţuiesc trupele. Beric Dondarrion, unul dintre tinerii lorzi, care îşi face iluzii privind valoarea sa. Îl are cu el pe caraghiosul ăla de preot grăsan, cel căruia îi place să dea foc sabiei. Crezi că ai putea să te ocupi de ei în drum spre treburile tale? Fără să dai greş prea tare?

Tyrion se şterse la gură cu mâneca şi zâmbi.

— Tată, mă încălzeşte la inimă să mă gândesc că mi-ai putea încredinţa… să zicem… vreo douăzeci de oameni? Cincizeci? Eşti sigur că te poţi dispensa de atâţia? Ei, nu contează. Dacă mă întâlnesc cu Thoros şi Lordul Beric, ar trebui să le trag o bătută la amândoi. Coborî de pe scaun şi şchiopată spre locul în care zăcea o roată de caşcaval alb, cu vinişoare, înconjurată de fructe. În primul şi-n primul rând, am câteva promisiuni de îndeplinit, spuse pe când îşi tăia o felie. Mi-ar trebui trei mii de coifuri, cam tot pe atâtea cămăşi de zale, plus săbii, suliţe, lănci cu vârful de oţel, ghioage, securi de luptă, apărătoare pentru mâini, pentru gât, pentru picioare, platoşe, căruţe care să transporte toate astea…

Uşa din spatele lor se izbi de perete, atât de tare încât Tyrion aproape că scăpă caşcavalul. Ser Kevan sări în picioare înjurând când comandantul gărzii zbură prin încăpere şi se lovi de vatră. Pe când acesta se prăvălea în cenuşa rece, iar coiful cu leul îi cădea, Shagga îi frânse în două spada, pe un genunchi gros cât un trunchi de copac, azvârli bucăţile şi năvăli în sala de mese. Era precedat de duhoarea lui, mai teribilă decât a brânzei şi copleşitoare în acel spaţiu închis.

— Pelerină roşie, mârâi el, data viitoare când tragi sabia în faţa lui Shagga, fiul lui Dolf, îţi retez bărbăţia şi o prăjesc la foc.

— De ce, nu mai sunt capre? făcu Tyrion muşcând din caşcaval.

Ceilalţi oameni ai clanurilor intrară după Shagga în sala de mese, Bronn urmându-i. Mercenarul înălţă mohorât din umăr, uitându-se la Tyrion.

— Iar tu cine eşti? întrebă Lordul Tywin cu o răceală de gheaţă.

— M-au însoţit spre casă, tată, explică Tyrion. Pot să-i ţin cu mine? Nu mănâncă mult.

Nu zâmbi nimeni.

— Cu ce drept năvăliţi voi, barbarilor, în consiliul nostru? făcu Ser Kevan.

— Barbari, pleavă? Conn ar fi putut fi chiar arătos, dacă s-ar fi spălat. Suntem oameni liberi, iar prin lege, oamenii liberi pot sta la orice consiliu de război.

— Care dintre voi este lordul leu? întrebă Chella.

— Amândoi sunt bătrâni, anunţă Timett, fiul lui Timett, care nu împlinise încă douăzeci de ani.

Mâna lui Ser Kevan coborî pe mânerul sabiei, însă fratele său îi prinse încheietura cu două degete şi-l ţinu strâns. Lordul Tywin părea netulburat.

— Tyrion, ai uitat de buna-creştere? Fii bun şi fă-ne cunoştinţă cu… onoraţii noştri oaspeţi.

Tyrion îşi linse degetele.

— Cu plăcere, spuse el. Fecioara bălaie este Chella, fiica lui Cheyk al Urechilor Negre.

— Nu sunt fecioară, protestă Chella. Fiii mei au deja câte cincizeci de urechi pe răboj.

— Să mai ia încă o dată pe atât. Tyrion se trase de lângă ea, clătinându-se. Iar acesta este Conn, fiul lui Coratt. Shagga, fiul lui Dolf, este cel care arată ca un Casterly Rock păros. Ei sunt Ciori de Piatră. Iată-l şi pe Ulf, fiul lui Umar, dintre Fraţii Lunii, iar dincolo este Timett, fiul lui Timett, o mână roşie dintre Bărbaţii Arşi. Iar acesta este Bronn, mercenar, fără nici o apartenenţă precisă. A schimbat deja taberele de două ori, în timpul foarte scurt de când ne cunoaştem; voi doi ar trebui să ajungeţi faimoşi, tată. Întorcându-se spre Bronn şi oamenii clanurilor, adăugă: îmi daţi voie să vi-l prezint pe tatăl meu, Lordul Tywin, fiul lui Tytos din Casa Lannister, Lord de Casterly Rock, Păzitor al Apusului, Scut al Lannisport şi în viitor Mână a Regelui. Lordul Tywin se ridică în picioare, demn şi corect.

— Chiar şi în Apus, cunoaştem vitejia clanurilor războinice din Munţii Lunii. Ce vă aduce aici, în avanpostul meu, domnii mei?

— Caii, spuse Shagga.

— Promisiuni pentru mătăsuri şi oţel, zise Timett, fiul lui Timett.

Tyrion tocmai voia să-i spună tatălui său, lordul, cum propunea el să fie redusă Valea lui Arryn la un peisaj fumegând, însă nu mai avu şansa să o facă. Uşa se trânti din nou. Mesagerul aruncă o uitătură rapidă, surprinsă, spre oamenii aduşi de Tyrion, şi se lăsă într-un genunchi înaintea Lordului Tywin.

— Lordul meu, începu el. Ser Addam mi-a cerut să vă spun că oastea lui Stark s-a pus în mişcare pe drum.