Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— O odaie, o masă, un burduf cu vin, asta a fost tot ce am cerut, îi aminti el cu o undă de reproş.

Băieţii ieşiră ezitând din grajduri, pentru a se ocupa de cai. Shagga nu voia să-l lase din mână pe al lui.

— Băiatul nu are de gând să-ţi fure iapa, îl asigură Tyrion. Vrea doar să-i dea ceva ovăz, apă şi s-o ţesale. Şi blana lui Shagga ar fi avut nevoie de un ţesălat zdravăn, dar nu era înţelept să pomenească despre aşa ceva. Îţi dau cuvântul meu, calul nu va păţi nimic.

Mohorât, Shagga dădu drumul frâielor din mână.

— Acesta-i calul lui Shagga, fiul lui Dolf, tună el către băiatul de grajd.

— Dacă nu ţi-l dă înapoi, am să-i retez bărbăţia şi î-o dau la capre, promise Tyrion. Dacă se găsesc pe aici.

Doi soldaţi din garda Lannister, în mantiile lor purpurii şi purtând coifuri cu lei, stăteau de pază sub firma hanului, de o parte şi de alta a uşii. Tyrion îl recunoscu pe căpitanul lor.

— Tatăl meu?

— E în sala de mese, lordul meu.

— Oamenii mei au nevoie de carne şi mied, îi spuse Tyrion. Îngrijeşte-te să le primească.

Intră în han şi-l văzu pe tatăl tău.

Tywin Lannister, Lord de Casterly Rock şi Păzitor al Apusului, era trecut de cincizeci de ani, dar la fel de în formă ca unul de douăzeci. Era înalt chiar şi aşezat, cu picioare lungi, umeri largi, fără burtă. Pe braţele subţiri zvâcneau muşchii. Când părul său auriu, cândva foarte des, începuse să se rărească, îi poruncise bărbierului să-l radă în cap; Lordul Tywin nu credea în jumătăţi de măsură. Îşi răsese mustaţa şi barba, însă îşi păstrase favoriţii, două fâşii late de păr auriu şi ţepos, care-i acopereau mare parte a obrajilor, de la urechi până la falcă. Avea ochii de un verde-deschis, cu puncte aurii. Un nebun mai nebun decât mulţi alţii glumise o dată că până şi rahatul Lordului Tywin era pătat cu auriu. Unii spuneau că smintitul încă mai trăia, undeva în adâncimea măruntaielor de piatră ale fortăreţei Casterly Rock.

Ser Kevan Lannister, singurul frate al tatălui său care supravieţuise, împărţea un burduf de bere cu Lordul Tywin când Tyrion îşi făcu apariţia în sala de mese. Unchiul său era un bărbat impunător, pe cale să chelească, cu o barbă bălaie, tăiată scurt, care urma linia fălcii sale masive. Ser Kevan îl văzu primul.

— Tyrion, spuse el surprins.

— Unchiule, răspunse Tyrion cu o plecăciune. Şi tatăl meu lordul, ce plăcere-mi face să vă găsesc aici.

Lordul Tywin nici nu se clinti în jilţul său, însă îi aruncă piticului o privire lungă şi cercetătoare.

— Observ că zvonurile despre moartea ta au fost neadevărate.

— Îmi pare rău că te dezamăgesc, tată, zise Tyrion. Nu-i nevoie să sari în sus şi să mă îmbrăţişezi, n-as vrea să te oboseşti prea tare.

Traversă încăperea spre masa lor, perfect conştient de modul în care picioarele lui răsucite îl făceau să se împleticească la fiecare pas. Ori de câte ori tatăl său îl privea, devenea neplăcut de conştient de toate diformităţile sale şi de alte beteşuguri.

— Frumos din partea voastră să începeţi un război pentru mine, spuse el căţărându-se pe un scaun şi turnându-şi o cupă din berea tatălui său.

— Din câte ştiu eu, tu eşti cel care a pornit toate astea, răspunse Lordul Tywin. Fratele tău, Jaime, nu s-ar fi lăsat niciodată capturat de o femeie.

— Prin asta ne deosebim Jaime şi cu mine. E şi mai înalt decât mine, dacă ai observat cumva.

Tatăl său ignoră muşcătura.

— Era în joc onoarea Casei noastre. Nu am avut de ales decât să plec la luptă. Nimeni nu varsă sânge de Lannister fără a fi pedepsit.

— Ascultaţi-Mi Răgetul, zise Tyrion rânjind. Erau cuvintele de pe blazonul Lannister.

— Adevărul este că nu mi s-a vărsat sângele, deşi a fost cât pe-aci, o dată sau de două ori. Morrec şi Jyck au fost ucişi.

— Bănuiesc că vrei ceva oameni noi.

— Nu te mai deranja, tată, am făcut rost de câţiva, încercă să înghită berea. Era brună şi cu drojdie, aşa de groasă că aproape că putea fi mestecată. De fapt, foarte bună. Ce păcat că tatăl său o spânzurase pe hangiţă! Cum merge cu războiul?

Îi răspunse unchiul său:

— Deocamdată, destul de bine. Ser Edmund a trimis mici formaţiuni din trupele sale de-a lungul frontierelor, pentru a opri raidurile noastre, iar tatăl tău, lordul, şi cu mine am putut să nimicim mare parte din ele, înainte să apuce să se regrupeze.