Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

Dany zâmbi.

— Fiul meu are deja un nume, dar am să încerc vinul de vară, spuse ea în Valyriană, în Valyriana vorbită în Oraşele Libere. Cuvintele se rostogoleau ciudat pe limba ei, după atât timp. Doar o înghiţitură, dacă sunteţi bun.

Negustorul trebuie că o luase drept o Dothraki, după hainele ei şi părul uns şi pielea bronzată. Dar după ce vorbi, căscă gura, uimit.

— Doamna mea, sunteţi o… Tyroshi? Aşa să fie?

— Poate vorbesc ca o Tyroshi, iar veşmintele-s Dothraki, dar sunt din Westeros, din Regatele Apusului, îi spuse Dany.

Doreah apăru lângă ea.

— Ai onoarea de a i te adresa lui Daenerys din Casa Targaryen, Daenerys Stormborn, kbaleesi a călăreţilor şi prinţesă a celor Şapte Regate.

Negustorul de vinuri se lăsă într-un genunchi.

— Prinţesă, făcu el plecându-şi capul.

— Ridică-te, porunci Dany. Aş vrea să gust vinul de vară de care vorbeai.

Bărbatul se ridică în picioare.

— Acesta? Lături din Dornish. Nu este potrivit pentru o prinţesă. Am un roşu sec din Arbor, vioi şi delicios. Vă rog, lăsaţi-mă să vă ofer o butelcă.

Vizitele lui Khal Drogo prin Oraşele Libere îi deschiseseră gustul pentru vinuri bune, iar Dany ştia că un buchet atât de nobil i-ar face plăcere.

— Mă onoraţi, ser, rosti ea cu dulceaţă.

— Dumneavoastră mă onoraţi. Negustorul scotoci prin spatele dughenei şi veni cu un butoiaş de stejar. Pe lemn fusese ars un sigiliu de forma unui ciorchine. Sigiliul Redwyne, zise el arătându-l, pentru Arbor. Nu există o altă licoare mai bună.

— Khal Drogo şi cu mine îl vom gusta împreună. Aggo, du-l la litiera mea, dacă eşti bun. Negustorul de vinuri radia când Dothraki săltă butoiaşul.

Dany nu observase că Ser Jorah se întorsese decât când cavalerul spuse:

— Nu. Glasul său răsună ciudat, repezit. Aggo, pune butoiaşul jos.

Aggo privi spre Dany. Ea îi făcu un semn ezitant cu capul.

— Ser Jorah, s-a întâmplat ceva?

— Mi-e sete. Deschide-l, negustorule. Negustorul se încruntă.

— Vinul este pentru khaleesi, nu pentru cei ca tine, ser. Ser Jorah se apropie mai mult de dugheană.

— Dacă nu-l deschizi, îl sparg eu cu propriul tău cap.

Nu avea arme, aici, în oraşul sacru, dar avea mâinile, iar mâinile îi erau îndeajuns, mari, aspre, primejdioase, cu încheieturile degetelor acoperite cu fire de păr întunecat. Negustorul de vinuri rămase o clipă în cumpănă, apoi luă ciocanul şi scoase dopul butoiaşului.

— Toarnă, porunci Ser Jorah. Cei patru tineri războinici din khas-ul lui Dany se înşirară în spatele lui, Încruntându-se şi privind cu ochii lor întunecaţi, ca nişte migdale.

— Ar fi o crimă să beţi acest vin bogat fără să-l lăsaţi să respire. Negustorul de vinuri nu-şi lăsase ciocanul jos.

Jhogo duse mâna la biciul de la centura sa, însă Dany îl opri cu o atingere uşoară pe mână.

— Fă cum spune Ser Jorah, rosti ea.

Oamenii se opreau să privească. Bărbatul îi aruncă o căutătură scurtă şi întunecată.

— După cum este voia prinţesei. Puse ciocanul deoparte, pentru a ridica butoiaşul. Umplu două cupe de mărimea unui degetar, turnând cu atâta iscusinţă încât nu risipi nici măcar o picătură.

Ser Jorah luă cupa şi adulmecă vinul, încruntându-se.

— E dulce, nu? spuse negustorul de vinuri cu un zâmbet. Puteţi mirosi fructele, ser? Parfumul din Arbor. Gustaţi-l, lordul meu, şi spuneţi-mi dacă nu este cel mai fin şi mai bogat vin care v-a atins vreodată limba.

Ser Jorah îi întinse cupa.

— Gustă-l tu primul.

— Eu? Bărbatul se puse pe râs. Nu mă ridic la înălţimea acestui soi de vin, lordul meu. Iar bietul negustor de vin nu-şi bea propria sa marfă. Avea un zâmbet amabil, şi totuşi Dany putu vedea broboanele de sudoare pe fruntea lui.

— O să bei, zise ea cu o răceală de gheaţă. Goleşte cupa, altfel am să le spun să te ţină în timp ce ser Jorah îţi toarnă pe gât întregul butoi.

Negustorul de vinuri dădu din umeri şi se întinse spre cupă, însă înşfacă butoiul, aruncându-l spre ea cu ambele mâini. Ser Jorah o îmbrânci, azvârlind-o din cale. Butoiul îl lovi în umăr şi se sparse pe pământ. Dany se împletici şi căzu.

— Nu! strigă ea, întinzând mâinile pentru a amortiza căderea… iar Doreah o prinse de braţ şi o trase înapoi, aşa că se prăvăli pe picioare, nu pe burtă.

Negustorul sări peste tarabă, ţâşnind printre Aggo şi Rakharo. Quaro se întinse după arakh-ul care nu era însă acolo, pe când bărbatul blond îl împinse într-o parte. O luă apoi la goană pe interval. Dany auzi plesnetul biciului lui Jhogo, văzu coarda de piele ţâşnind şi răsucindu-se în jurul picioarelor negustorului de vinuri. Bărbatul căzu cu faţa în noroi.