Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

Vară bău şi se aşeză lângă Bran. El mângâie botul lupului şi, pentru o clipă, băiatul şi animalul se simţiră împăcaţi. Lui Bran îi plăcuse dintotdeauna grădina zeilor, chiar şi înainte, însă în ultima vreme se simţea din ce în ce mai atras de ea. Nici chiar copacul inimii nu-l mai speria ca înainte. Ochii adânci, roşii, sculptaţi în trunchiul alb, continuau să-l privească, dar acum îl linişteau. Zeii priveau spre el, îşi spuse; vechii zei, zeii familiei Stark şi ai Primilor Oameni şi ai copiilor pădurii, zeii tatălui său. Se simţea în siguranţă în văzul lor şi tăcerea adâncă a copacilor îl ajuta să gândească, Bran se gândise mult de la cădere; gândise şi visase şi vorbise cu zeii.

— Vă rog, faceţi în aşa fel încât Robb să nu plece, se rugă el încet. Îşi plimbă palma prin apa rece, trimiţând undele în tot iazul. Faceţi-l să rămână. Sau, dacă trebuie să plece, aduceţi-l acasă în siguranţă, cu mama şi tata şi fetele. Şi faceţi… faceţi ca Rickon să înţeleagă.

Frăţiorul său se agita ca o furtună de zăpadă de când aflase că Robb se ducea la război, când înlăcrimat, când furios. Refuzase să mai mănânce, plângând şi urlând mai toată noaptea, ba chiar o lovise pe Bătrâna Nan când ea încercase să-i cânte ceva pentru a-l face să doarmă, iar a doua zi dispăruse. Robb pusese jumătate din oamenii de la castel să-l caute, iar când în cele din urmă îl găsiseră în cripte, Rickon încercase să-i taie cu o sabie de fier, ruginită, luată din mâna unuia dintre regii morţi, iar Câinele Lăţos ţâşnise din beznă ca un demon cu ochii verzi. Lupul devenise aproape la fel de sălbatic ca Rickon; îl muşcase pe Gage de braţ şi sfâşiase o bucată din coapsa lui Mikken. Trebuise ca însuşi Robb şi Vântul Cenuşiu să vină şi să-l potolească, Farlen pusese ca lupul negru să fie înlănţuit în cuşcă, iar Rickon plânsese şi mai mult pentru că rămăsese fără el.

Maester Luwin îl sfătuise pe Robb să rămână la Winterfell, iar Bran se rugase de el, pentru propria sa siguranţă, la fel ca pentru a lui Rickon, însă fratele său clătinase doar din cap şi repetase cu încăpăţânare:

— Nu vreau să plec. Trebuie să plec.

Erau doar pe jumătate o minciună. Cineva trebuia să se ducă, să menţină poziţia la Gât şi să-i ajute pe Tully împotriva Lannisterilor, Bran putea înţelege asta, însă nu trebuia să fie chiar Robb. Fratele său i-ar fi putut ceda comanda lui Hal Mollen, lui Theon Greyjoy sau unuia dintre lorzii-stegari. Maester Luwin îl îndemnase să facă asta, însă Robb nici nu voise să audă.

— Tatăl meu, lordul, nu ar trimite niciodată oameni să moară în vreme ce el ar rămâne ca un laş în spatele zidurilor.

Acum, lui Bran, Robb i se părea aproape un străin, un adevărat lord, deşi nu trecuse încă de cea de-a şaisprezecea zi de nume. Chiar şi stegarii tatălui lor păreau să fi simţit asta. Mulţi voiseră să-l pună la încercare, fiecare în felul său. Roose Bolton şi Robett Glover ceruseră amândoi să li se încredinţeze onoarea de a conduce lupta, primul imperios, iar cel de-al doilea cu un zâmbet şi o glumă. Solida şi cărunta Maege Mormont, îmbrăcată în zale, ca un bărbat, îi spusese direct lui Robb că era destul de tânăr încât să-i fie nepot şi că nu era treaba lui să-i dea ei porunci… Însă se întâmpla că ea avea o nepoată pe care i-ar fi dat-o cu dragă inimă de soţie. Lordul Cerwyn, cel cu vorba moale, chiar îşi adusese fiica cu el, o fată rotofeie şi aşezată, de treizeci de ani, care stătea la stânga tatălui ei şi nu-şi ridica niciodată ochii din farfurie. Jovialul Lord Hornwood nu avea fiice, însă adusese daruri, un cal într-o zi, o halcă de carne de căprioară în alta, un corn placat cu argint în cealaltă zi, şi nu ceruse nimic în schimb… nimic în afară de un anumit avanpost luat de la bunicul său, drepturi de vânătoare la nord, o anumită colină şi să fie lăsat să facă o îndiguire la Cuţitul Alb, dacă nu-i era cu supărare lordului.

Robb îi răspunsese fiecăruia cu o politeţe rece, aşa cum ar fi făcut şi tatăl său, iar cumva îi supuse voinţei sale.

Iar când Lordul Umber, căruia oamenii săi îi spuneau Marele Jjon, înalt cât Hodor şi de două ori mai masiv, ameninţase să-şi retragă trupele dacă era plasat în urma oamenilor lui Hornwood şi Cerwyn în ordinea de marş, Robb îi spusese că n-avea decât.