![Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro] - Читать Любимую Русскую Полную Книгу 👉 Read-E-Book.com](/uploads/posts/books/4/2/2/urzeala-tronurilor-a-game-of-thrones-ro-download.jpg)
Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]
- Автор: Мартин Джордж Рэймонд Ричард
- Год: 2007
- Язык: Română
- Год: Nemira
- ISBN: 978-973-143-062-1
- Переводчик: Silviu Genescu
- Жанр: Фэнтези
Электронная книга - «Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]». Краткое содержание книги:
George R.R. Martin nu doar scrie un roman, ci creează o lume. O lume în care iernile pot dura ani întregi, în care luptele cu săbiile sunt la ordinea zilei, iar magia există. Narată din mai multe puncte de vedere, povestea are la bază confruntările dintre conducătorii a şapte regate, ce urmăresc miza cea mare, tronul, şi pericolele inimaginabile ce ameninţă hotarele tărâmului. Urmărind un număr mare de personaje şi mai multe fire epice, autorul le îmbină armonios, rezultând un fantasy de excepţie.
Din seria „Un cântec de gheaţă şi foc” au mai fost traduse cărţile „Încleştarea regilor” şi „Iureşul săbiilor”, cel de-al patrulea volum fiind în pregătire. Anul acesta urmează să fie lansată a cincea carte, alte două fiind planificate de autor. Martin a obţinut premiul Locus pentru fiecare dintre primele trei volume ale seriei şi nominalizări pentru toate patru la prestigioasele premii de SF şi fantasy, Hugo şi Nebula.
Janos Slynt îi aştepta la uşa către sala tronului, cu o platoşă negru cu auriu, cu coiful înalt ţinut sub braţ. Comandantul se plecă ţeapăn. Oamenii săi deschiseră marea uşă din lemn de stejar, înaltă de şapte metri şi placată cu bronz. Administratorul regal îi conduse înăuntru.
— Să-l salutăm cu toţii pe Maiestatea Sa, Joffrey din Casa Baratheon şi Lannister, Primul pe Numele său, Rege al Andalilor şi al Rhoynar şi al Primilor Oameni, Lord al Celor Şapte Regate şi Protector al Domeniului, intona el.
Până la capătul celălalt al sălii era cale lungă, iar acolo Joffrey aştepta urcat pe Tronul de Fier. Sprijinit de Degeţel, Ned Stark şchiopată spre băiatul care-şi zicea rege. Ceilalţi îl urmară. Prima oară când străbătuse această cale era călare, cu sabia în mână, iar de pe pereţi priveau dragonii Targaryeni, atunci când îl obligase pe Jaime Lannister să coboare de pe tron. Se întreba dacă Joffrey se va da jos la fel de uşor.
Cinci cavaleri ai Gărzii Regelui — toţi, în afară de Ser Jaime şi Ser Barristan — erau grupaţi în semicerc la baza tronului. Erau în armură, în oţel emailat de la tălpi până în creştet, cu mantii lungi şi albe atârnând de umăr, cu scuturi strălucitor de albe prinse de braţul stâng. Cersei Lannister şi cei doi copii mai mici ai ei stăteau în spatele lui Ser Boros şi Ser Meryn. Regina purta o robă de mătase verde ca marea, tivită cu dantelă din Myrish, vaporoasă ca spuma. Pe degetul ei era un inel de aur cu un smarald mare cât un ou de porumbel, iar pe cap avea o coroană asemănătoare.
Deasupra tuturor, Prinţul Joffrey stătea printre ţepi şi colţi, înveşmântat cu un pieptar ţesut cu fir de aur şi o capă de satin roşu. Sandor Clegane era aşezat la capătul scării înguste şi abrupte de la picioarele tronului. Era în cămaşă de zale şi purta o platoşă cenuşie şi coiful cu câinele.
În spatele tronului aşteptau douăzeci de străjeri din garda Lannister, cu săbii lungi atârnând la cingătoare. Umerii le erau drapaţi în mantii purpurii, iar pe coifurile lor se aflau leii de oţel. Însă Degeţel îşi ţinuse promisiunea; peste tot, lângă ziduri, în faţa tapiseriilor lui Robert, cu scenele de vânătoare şi luptă, erau şiruri de mantii aurii ale Gărzii Oraşului; soldaţii stăteau încremeniţi în poziţie de drepţi, iar pumnul fiecăruia era strâns pe o suliţă lungă de trei metri, cu vârf din fier negru. Erau cinci la unul faţă de Lannisteri.
Piciorul lui Ned era o vâlvătaie dureroasă când se opri. Îşi ţinea mâna pe umărul lui Degeţel pentru a-şi susţine propria greutate.
Joffrey se ridică. Capa sa roşie era ţesută cu fir de aur; cincizeci de lei ameninţători pe o parte, cincizeci de cerbi în goană pe cealaltă.
— Poruncesc consiliului să facă toate aranjamentele necesare pentru încoronarea mea, proclamă băiatul. Doresc să fiu încoronat în decurs de două săptămâni. Astăzi voi accepta jurămintele de credinţă ale consilierilor mei loiali.
Ned scoase scrisoarea lui Robert.
— Lord Varys, fii atât de bun şi arată-i asta doamnei de Lannister.
Eunucul îi duse scrisoarea lui Cersei. Regina aruncă o privire spre înscrisuri.
— Protector al Domeniului, citi ea. Asta vrea să fie pavăza dumitale, lordul meu? O bucată de hârtie? Rupse scrisoarea în două, apoi din nou în jumătăţi şi încă o dată, lăsând bucăţile să cadă la podea.
— Acestea erau cuvintele regelui, spuse Ser Barristan tulburat.
— Acum avem un nou rege, răspunse Cersei Lannister. Lord Eddard, când am vorbit ultima dată, mi-ai dat unele sfaturi. Permite-mi să-ţi întorc bunăvoinţa. Lasă-te în genunchi, lordul meu. Pleacă-te şi jură credinţă fiului meu, iar eu îţi voi permite să demisionezi din rangul de Mână şi să-ţi trăieşti restul zilelor în pustietatea cenuşie pe care tu o numeşti casă.
— Aş face asta dacă aş putea, rosti Ned întunecat. Dacă era atât de hotărâtă să forţeze lucrurile aici, acum, nu-i mai lăsa nici o altă posibilitate. Fiul tău nu are nici un drept asupra tronului pe care şade. Lordul Stannis este adevăratul succesor al lui Robert.
— Mincinosule! strigă Joffrey, cu faţa roşie.
— Mamă, ce înseamnă asta? întrebă Prinţesa Myrcella pe un ton plângăreţ. Nu-i Jeoff regele acum?
— Te condamni singur, cu propria ta gură, Lord Stark, zise Cersei Lannister. Ser Barristan, arestaţi-l pe acest trădător.
Lordul Comandant al Gărzii Regelui ezită. Într-o clipă, fu înconjurat de soldaţii lui Stark, cu armele în mâinile protejate de zale.
— Iar acum trădarea trece de la cuvinte la fapte, spuse Cersei. Crezi că Ser Barristan este singur, domnul meu?
Cu un scrâşnet de metal frecându-se pe metal, Câinele îşi trase sabia lui lungă. Cavalerii Gărzii Regelui şi douăzeci dintre soldaţii din garda Lannister, în mantii purpurii, se puseră în mişcare pentru a-i veni în ajutor.
— Ucideţi-l! ţipă băiatul-rege de pe tronul de fier. Ucideţi-i pe toţi, vă poruncesc!
— Nu-mi dai de ales, îi spuse Ned lui Cersei Lannister. Îl chemă pe Janos Slynt. Comandant, i-o pe regină şi pe copiii săi în custodia dumitale. Să nu fie vătămaţi, dar escortează-i înapoi în apartamentele regale şi ţine-i acolo, sub pază.
— Soldaţi ai Gărzii! strigă Janos Slynt, punându-şi coiful.
O sută de soldaţi în mantii aurii îşi coborâră suliţele şi se apropiară.
— Nu vreau vărsare de sânge, rosti Ned către regină.
Spune-le oamenilor tăi să-şi lase jos săbiile, nimeni nu are nevoie…
Cu o singură lovitură scurtă, cel mai apropiat soldat din gardă îşi înfipse suliţa în spatele lui Tomard. Sabia lui Tom Grasul căzu dintre degetele lipsite de vlagă, pe când un vârf însângerat îi apăru dintre coaste, străpungându-i pieptarul din piele şi cămaşa de zale. Era mort înainte ca sabia să cadă la podea.
Strigătul lui Ned venise mult prea târziu. Janos Slynt însuşi îi tăie beregata lui Varly. Cayn se răsuci, oţelul sclipi şi se pogorî asupra celui mai apropiat suliţaş cu o ploaie de lovituri; pentru o clipă, se păru că va reuşi să-şi croiască drum din încercuire. Dar Câinele se năpusti asupra lui. Prima lovitură a lui Sandor Clegane tăie de la încheietură mâna în care Cayn ţinea sabia: a doua îl aruncă în genunchi şi-l despică de la umăr până la coşul pieptului.
Pe când oamenii mureau în jurul său, Degeţel trase pumnalul lui Ned din teacă şi i-l puse sub bărbie. Avea un zâmbet plin de umilinţă.
— Te-am avertizat să nu ai încredere în mine, ştii asta.
ARYA
— Sus, strigă Syrio Forel, îndreptând lovitura spre capul ei. Săbiile de lemn pocniră când Arya pară.
— Stânga, atenţiona el, iar sabia sa lovi şuierând. A ei zvâcni pentru a o bloca. Ciocnirea-l făcu să-i clănţăne dinţii. Dreapta, spuse el şi „jos”, apoi „stânga” şi din nou „stânga”, din ce în ce mai repede, deplasându-se înainte. Arya se retrase din faţa lui, parând fiecare lovitură.
— Fandare, avertiză el, iar când împunse cu vârful sabiei, ea sări în lături, îi dădu sabia la o parte şi lovi spre umăr.
Aproape că-l atinsese, aproape, lipsise atât de puţin încât îl făcu să rânjească. O şuviţă de păr îi dansa prin faţa ochilor, întărită de transpiraţie. Ea o înlătură cu dosul palmei.
— Stânga, repetă Syrio. Jos. Sabia sa era ca o nălucire, iar Sala Mică răsuna de pocnituri. Stânga. Stânga. Sus, Stânga. Dreapta. Stânga. Jos. Stânga!
Sabia de lemn o lovi în plin, în sân, o împunsătură cu atât mai dureroasă, cu cât venise pe neaşteptate.