Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

JON

Jon mânca plăcinte cu mere şi sângerete când Samwell Tarly se trânti pe bancă.

— Am fost chemat la sept, zise Sam, şoptind surescitat. Mă scot de la antrenamente. Voi fi făcut frate împreună cu voi. Îţi vine să crezi aşa ceva?

— Chiar e adevărat?

— Adevărat. Îl voi asista pe Maester Aemon la bibliotecă şi cu păsările. Are nevoie de cineva care poate să citească şi să scrie scrisori.

— Te vei descurca foarte bine cu asta, spuse Jon zâmbind.

Sam se uită neliniştit împrejur.

— Nu-i vremea să plec? N-ar trebui să întârzii, s-ar putea să se răzgândească.

Se clătina uşor când traversară curtea năpădită de ierburi. Ziua era caldă şi însorită. Firişoare de apă curgeau pe laturile Zidului, aşa că gheaţa părea că scânteiază şi străluceşte.

În interiorul septului, cristalul cel mare reflecta lumina dimineţii, care se strecura prin fereastra dinspre sud şi o împrăştia pe altar ca pe un curcubeu. Gura lui Pyp se căscă de uimire când dădu cu ochii de Sam, iar Broscoiul îl înghionti pe Grenn în coaste, însă nici unul nu îndrăzni să spună vreun cuvânt. Septonul Celladar legăna o cădelniţă, umplând aerul cu miros de tămâie, care-i aminti lui Jon de micul sept al lui Lady Spark, de la Winterfell. De data aceasta, septonul părea să fie treaz.

Ofiţerii de rang înalt sosiră împreună: Maester Aemon sprijinindu-se de Clydas, Ser Alliser, mohorât şi cu privirile îngheţate, Lordul Comandant, Mormont, strălucitor în pieptarul său de catifea neagră, cu clame clin gheare de urs argintate. În urma lor îşi făcură apariţia membrii importanţi ai celor trei ordine: Bowen Marsh, cel cu faţa roşie, Lordul Administrator, Primul Constructor, Othell Yarwyck, şi Ser Jaremy Rykker, cel care comanda cercetaşii în absenţa lui Benjen Stark.

Mormont se aşeză în faţa altarului, iar curcubeul strălucea pe chelia sa.

— Aţi venit la noi ca nişte nelegiuiţi, începu el, braconieri, violatori, datornici, ucigaşi şi hoţi. Aţi venit la noi ca flăcăiandri. Aţi venit la noi singuri, în lanţuri, fără nici un prieten şi fără onoare. Aţi venit la noi bogaţi sau săraci. Unii dintre voi poartă numele unor Case mândre. Alţii au nume de bastarzi sau nu au nici un nume. Nu contează. Acum toate acestea sunt trecute în amintire. Pe Zid, facem cu toţii parte dintr-o singură casă. La căderea serii, când soarele va apune şi ne vom înfăţişa nopţii, veţi depune jurământul. Din acel moment, veţi deveni fiecare Frate Jurat al Rondului de Noapte. Fărădelegile voastre vor fi şterse, datoriile uitate. Dar tot aşa şi voi trebuie să vă uitaţi fostele loialităţi, să îndepărtaţi toate pizmele, să uitaţi de toate relele şi dăruirile voastre. Aici începeţi ca oameni înnoiţi. Bărbaţii din Rondul de Noapte îşi trăiesc viaţa pentru domeniu. Nu pentru vreun rege sau lord, nici pentru onoarea Casei Sale sau a alteia, nici pentru aur sau glorie ori pentru dragostea vreunei femei, ci pentru domeniu şi pentru toţi cei care vieţuiesc în el. Un bărbat al Rondului de Noapte nu îşi ia soaţă şi nici nu zămisleşte fii. Soaţa noastră este datoria. Iubita noastră este onoarea. Iar voi sunteţi singurii fii pe care-i veţi cunoaşte vreodată. Aţi învăţat cuvintele jurământului. Gândiţi-vă bine înainte de a le rosti, pentru că odată ce v-aţi înveşmântat în negru, nu mai există cale de întoarcere. Pedeapsa pentru dezertare este moartea.