Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]
- Автор: Мартин Джордж Рэймонд Ричард
- Год: 2007
- Язык: Română
- Год: Nemira
- ISBN: 978-973-143-062-1
- Переводчик: Silviu Genescu
- Жанр: Фэнтези
Электронная книга - «Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]». Краткое содержание книги:
George R.R. Martin nu doar scrie un roman, ci creează o lume. O lume în care iernile pot dura ani întregi, în care luptele cu săbiile sunt la ordinea zilei, iar magia există. Narată din mai multe puncte de vedere, povestea are la bază confruntările dintre conducătorii a şapte regate, ce urmăresc miza cea mare, tronul, şi pericolele inimaginabile ce ameninţă hotarele tărâmului. Urmărind un număr mare de personaje şi mai multe fire epice, autorul le îmbină armonios, rezultând un fantasy de excepţie.
Din seria „Un cântec de gheaţă şi foc” au mai fost traduse cărţile „Încleştarea regilor” şi „Iureşul săbiilor”, cel de-al patrulea volum fiind în pregătire. Anul acesta urmează să fie lansată a cincea carte, alte două fiind planificate de autor. Martin a obţinut premiul Locus pentru fiecare dintre primele trei volume ale seriei şi nominalizări pentru toate patru la prestigioasele premii de SF şi fantasy, Hugo şi Nebula.
Bătrânul Urs se opri pentru o clipă, după care continuă:
— Există printre voi cineva care doreşte să ne părăsească? Dacă da, să plece acum, nimeni nu îl va judeca.
Nu se clinti nimeni.
— Foarte bine, foarte frumos, glăsui Mormont. Puteţi depune jurământul aici, la lăsarea serii, înaintea septonului Celladar şi a primului din ordinul vostru. Se închină vreunul dintre voi vechilor zei?
Jon se ridică.
— Eu, lordul meu.
— Mă aştept să-ţi rosteşti jurământul înaintea unui copac al inimii, aşa cum a făcut şi unchiul tău, zise Mormont.
— Da, lordul meu, răspunse Jon.
Zeii templului nu aveau nimic de-a face cu el; sângele Primilor Oameni curgea în venele celor din neamul Stark. Îl auzi pe Grenn şuşotind în spatele său.
— Aici nu este nici o pădure a zeilor. Este? Nu am văzut nici una.
— Nu poţi vedea o turmă de bizoni decât după ce te-au tăvălit prin zăpadă, şopti Pyp drept răspuns.
— Eu aş vedea, insistă Grenn. Îi văd de departe. Mormont însuşi confirmă îndoielile lui Grenn.
— Castelul Negru nu are nici o trebuinţă de vreo grădină a zeilor. Dincolo de Zid se întinde pădurea bântuită, aşa cum era încă din Era Zorilor, cu mult înainte ca Andalii să-i fi adus pe cei Şapte peste marea îngustă. Vei afla o poiană cu copaci de stăvilar la o jumătate de leghe de aici şi poate îţi vei servi zeii la fel de bine.
— Lordul meu! Glasul îl făcu pe Jon să se uite înapoi, uimit. Samwell Tarly se ridicase în picioare. Băiatul cel gras îşi ştergea pe tunică palmele transpirate. Aş putea… aş putea să merg şi eu? Să-mi rostesc jurământul la un copac al inimii?
— Şi Casa Tarly se ţine de vechii zei? întrebă Mormont.
— Nu, lordul meu, răspunse Sam cu o voce întretăiată şi nervoasă. Ofiţerii de rang înalt îl speriau, Jon ştia asta, însă Bătrânul Urs mai mult ca toţi. Am fost botezat în lumina celor Şapte la septul de la Dealul Cornului, aşa cum a fost şi tatăl meu şi tatăl lui, toţi cei din neamul Tarly de-a lungul a o mie de ani.
— De ce ai da uitării zeii tatălui tău şi ai Casei tale? întrebă Ser Jaremy Rykker.
— Rondul de Noapte este Casa mea de acum, zise Sam. Cei Şapte n-au răspuns niciodată rugăciunilor mele. Poate că zeii cei vechi vor răspunde.
— Cum doreşti, băiete, făcu Mormont. Sam se aşeză din nou, la fel şi Jon. V-am plasat pe fiecare dintre voi după o anumita rânduială, după cum ne puteţi fi de trebuinţă şi după puterile şi priceperile voastre.
Bowen Marsh păşi înainte şi-i întinse o bucată de hârtie. Lordul Comandant o despături şi începu să citească.
— Halder, la constructori. Halder înclină scurt din cap, în semn de acceptare. Grenn, la cercetaşi, Albett, la constructori, Pypar la cercetaşi. Pyp se întoarse spre Jon şi-i frecă urechile. Samwell, la servitori. Sam oftă uşurat, frecându-şi fruntea cu o bucată de mătase. Matthar, la cercetaşi. Dareon, la servitori. Todder, la cercetaşi, Jon la servitori.
Servitori? Pentru o clipă, lui Jon nu-i veni să creadă ceea ce tocmai auzise. Mormont greşise la citire. Începu să se ridice ca să vorbească, să le spună că se făcuse o greşeală… iar apoi îl văzu pe Ser Alliser studiindu-l, cu ochii lucitori ca două boabe de obsidian, şi atunci ştiu.
Bătrânul Urs înfăşură hârtia.
— Veţi fi instruiţi asupra îndatoririlor voastre de către primii din ordinul vostru. Fie ca zeii să vă aibă în paza lor, fraţilor.
Lordul Comandant le dărui o semiplecăciune şi plecă. Ser Alliser îl însoţi, având un zâmbet subţire pe buze. Jon nu-l mai văzuse niciodată pe maestrul de arme atât de fericit.
— Cercetaşii vin cu mine, strigă Ser Jaremy Rykker după ce plecară.
Pyp se uita la Jon când acesta se ridică încet în picioare. Urechile-i erau roşii. Grenn, rânjind larg, nu părea să-şi dea seama ce nu era în regulă. Matt şi Broscoiul apărură lângă ei, fiind urmaţi de Ser Jaremy, care ieşi din templu.
— Constructorii, anunţă Othell Yanvyck, cel cu falca proeminentă.
Halder şi Albett se luară după el.
Jon se uită împrejur cu o neîncredere chinuitoare. Ochii orbi ai lui Maester Aemon erau ridicaţi spre lumina pe care nu o putea vedea. Septonul aranja cristalele pe altar. Numai Sam şi Dareon rămăseseră în bănci; un băiat gras şi un cântăreţ… şi el.
Lordul Administrator Bowen Marsh îşi frecă palmele grăsulii.
— Samwell, tu-l vei ajuta pe Maester Aemon la grădină şi în bibliotecă. Chett se duce la coteţe, să dea o mână de ajutor cu câinii. Vei lua chilia lui, să fii aproape de maester zi şi noapte. Am convingerea că vei avea foarte mare grijă de el. Este foarte bătrân şi foarte important pentru noi. Dareon, mi s-a spus că ai cântat la mesele multor înalţi lorzi şi că ai împărţit carnea şi miedul cu ei. Pe tine te trimitem la Rondul de Est. Poate că priceperea ta îl va ajuta pe Cotter Pyke, când vin galerele negustorilor cu marfă. Plătim prea mult pentru carnea sărată şi peştii marinaţi, iar calitatea uleiului de măsline pe care-l primim este îngrozitoare. Să te prezinţi în faţa lui Borcas când ajungi, iar el îţi va da de lucru între sosirile corăbiilor.
Marsh îşi întoarse zâmbetul spre Jon.
— Lordul Comandant Mormont a cerut ca tu să fii servitorul său personal, Jon. Vei dormi în chilia de sub încăperile sale, în turnul Lordului Comandant.
— Şi care vor fi îndatoririle mele? întrebă Jon cu asprime, îi voi servi masa Lordului Comandant, îl voi ajuta să-şi pună hainele, voi aduce apă fierbinte pentru baie?
— Desigur. Marsh se încruntă la tonul vocii lui Jon. Şi-i vei duce mesajele, vei avea grijă să ardă focul în încăperile sale, îi vei schimba aşternuturile şi păturile în fiecare zi şi vei face tot ceea va trebui pentru Lordul Comandant.
— Mă luaţi drept servitor?
— Nu, spuse Maester Aemon din spatele septului. Clydas îl ajută să se ridice. Te-am crezut bărbat al Rondului de Noapte… Însă poate că ne-am înşelat.
Tot ce putea Jon să facă era să se abţină să nu plece imediat. Doar nu era să frământe unt şi să coasă pieptare ca o fată, o viaţă întreagă?
— Pot să plec? întrebă el înţepat.
— După cum doreşti, răspunse Bowen Marsh.
Dareon şi Sam plecară împreună cu el. Coborâră în tăcere spre curte. Afară, Jon se uită spre Zidul care strălucea în soare, gheaţa topită alunecând în jos pe perete în sute de şiroaie subţiri. Furia lui Jon era atât de mare, încât l-ar fi zdrobit într-o clipă, spre nenorocirea întregii lumi.
— Jon, zise Samwell Tarly agitat. Aşteaptă. Nu-ţi dai seama ce-au făcut?
Jon se răsuci furios spre el.
— Nu văd decât mâna afurisită a lui Ser Alliser aici, asta-i tot ce văd. A vrut să mă umilească şi a reuşit.
Dareon se strâmbă.
— Noi doi, Sam, şi alţii ca noi, suntem buni să fim servitori, dar nu şi Lord Snow.