Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Robert n-a fost niciodată un bărbat care să fugă de pe câmpul de luptă atât timp cât mai avea un vrăjmaş rămas în picioare, îi spuse Ned.

Afară, la uşă, Ser Barristan Selmy continua să păzească treptele din turn.

— Maester Pycelle i-a dat lui Robert lapte de mac, zise Ned. Veghează ca nimeni să nu-i tulbure somnul fără încuviinţarea mea.

— Voi face precum porunciţi, lordul meu. Ser Barristan părea mai bătrân decât anii săi. Am înşelat încrederea sacră ce mi s-a acordat.

— Nici cel mai brav cavaler nu-l poate proteja pe rege de el însuşi, rosti Ned. Lui Robert i-a plăcut să vâneze vieri. L-am văzut răpunând mii. Rămânea pe loc fără să clipească, cu picioarele încordate, cu suliţa în mâini, şi adesea blestema vierul când ataca, aşteptând până în ultima clipă, până ce era aproape deasupra lui, înainte de a-l ucide cu o singură lovitură, o străpungere sălbatică. Nu putea şti nimeni că acesta îi va aduce moartea.

— Sunteţi foarte blând că spuneţi asta, Lord Eddard.

— Şi regele însuşi spunea la fel. A dat vina pe vin. Cavalerul cu părul alb dădu amărât din cap.

— Maiestatea Sa se clătina în şa când am izgonit vierul din vizuina sa, dar ne-a poruncit să stăm deoparte.

— Mă întreb, Ser Barristan, spuse Varys cât se poate de încet, cine i-o fi dat regelui să bea acest vin.

Ned nu-l auzise pe eunuc când se apropiase, însă când se uită împrejur, îl văzu. Purta o robă din catifea neagră, care mătura podeaua, iar faţa îi era proaspăt pudrată.

— Vinul era din burduful regelui, zise Ser Barristan.

— Un singur burduf? Vânătoarea este o activitate care provoacă o sete teribilă.

— Nu am ţinut socoteală. Mai mult de unul, asta-i sigur. Scutierul său îi aducea un alt burduf ori de câte ori îi cerea.

— Aşa un băiat îndatoritor, făcu Varys, să fie sigur că Maiestăţii Sale nu-i lipseau întăritoarele.

Ned avea un gust amar în gură. Îşi aminti de cei doi băieţi cu părul bălai pe care Robert îi trimisese să caute un întinzător de platoşe. Regele spusese tuturor povestea în acea noapte, la ospăţ, râzând de se cutremura.

— Care scutier?

— Cel mai mare, răspunse Ser Barristan. Lancel.

— Îl cunosc bine pe băiatul ăsta, făcu Varys. Un flăcău solid, fiul lui Ser Kevan Lannister, nepotul Lordului Tywin şi văr al reginei. Sper că dragul băiat nu se învinovăţeşte singur. Copiii sunt atât de vulnerabili în inocenţa vârstei lor, ce bine-mi amintesc asta!

Fără îndoială, Varys fusese şi el tânăr odată, însă Ned se îndoia că fusese şi inocent.

— Că tot vorbeşti de copii. Robert şi-a schimbat intenţiile în ceea ce o priveşte pe Daenerys Targaryen. Indiferent ce aranjamente ai făcut, vrea să le anulezi. Imediat.

— Aha, zise Varys. Imediat ar putea fi prea târziu. Mă tem că păsările au zburat deja. Însă am să fac tot ce pot, lordul meu. Cu îngăduinţa dumneavoastră.

Făcu o plecăciune şi dispăru în jos pe scări, papucii săi moi foşnind pe piatră în timp ce cobora. Cayn şi Tomard îl ajutară pe Ned să străbată podul când Lordul Renly ieşi din Avanpostul lui Maegor.

— Lord Eddard, strigă el, un moment, dacă sunteţi aşa de bun.

Ned se opri.

— După cum ţi-e voia. Renly se apropie.

— Trimiteţi-vă oamenii de aici.

Se întâlniseră la mijlocul podului, cu şanţul uscat între ei. Lumina lunii argintase vârfurile ascuţite ale ţepuşelor aşezate pe fundul şanţului. Ned făcu un gest, iar Tomard şi Cayn se plecară şi se îndepărtară respectuoşi. Lordul Renly se uită îngrijorat spre Ser Borros, aflat la capătul celălalt al punţii, şi la Ser Preston, aşezat în pragul uşii, în spatele lui.

— Scrisoarea aceea. Se aplecă aproape de el. A fost regenţa? V-a numit fratele meu Protector? Nu aşteptă să i se răspundă. Lordul meu, am treizeci de oameni în garda mea personală, iar alţi prieteni îmi sunt alături, cavaleri şi lorzi. Lăsaţi-mi mie onoarea şi aduc sute de săbii în serviciul dumneavoastră.

— Şi ce să fac eu cu sute de săbii, lordul meu?

— Să loviţi! Acum, cât întregul castel este adormit. Renly aruncă din nou o privire spre Ser Boros şi-şi reduse glasul la o şoaptă repezită. Trebuie să-l facem pe Joffrey să stea departe de mama lui şi să-l ţinem în mână. Protector sau nu, cel care-l are pe rege are şi regatul. I-am putea lua pe Myrcella şi pe Tommen. Odată ce-i avem pe copiii ei, Cersei nu va îndrăzni să se ni se opună. Consiliul vă va confirma drept Lord Protector şi-l va face pe Joffrey pupilul dumneavoastră. Ned îl privi cu răceală.

— Robert nu a murit încă. Zeii s-ar putea să-l cruţe. Dacă nu, voi convoca eu consiliul pentru a-i asculta ultimele cuvinte şi a discuta chestiunea succesiunii, dar nu-i voi dezonora ultimele ore de viaţă vărsând sânge sub acoperişul lui şi trăgând din pat copii înspăimântaţi.