Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

Ned luă ultima scrisoare a regelui. Un sul de pergament alb, sigilat cu ceară galbenă şi o dâră de sânge. Ce diferenţă mică era între victorie şi înfrângere, între viaţă şi moarte.

Scoase o nouă foaie de hârtie şi înmuie tocul în călimara cu cerneală.

Înălţimii Sale, Stannis din Casa Baratheon, scrise el. La vremea când veţi primi această scrisoare, fratele vostru, Robert, regele nostru în aceşti ultimi cincisprezece ani, va fi murit. A fost sfârtecat de un mistreţ în timp ce vâna în pădurea regelui…

Literele păreau să se zvârcolească şi să se răsucească până când mâna i se opri pe hârtie. Lordul Tywin şi Ser Jaime nu erau bărbaţii care să admită vreo dezonoare fără să crâcnească; mai degrabă luptau decât să o ia la goană. Fără nici o îndoială că Lordul Stannis era prevăzător după uciderea lui Jon Arryn, însă era obligatoriu ca el să se îndrepte îndată, pe mare, spre Debarcaderul Regelui cu întreaga sa forţă, înainte ca Lannisterii să se pună în mişcare.

Ned alese cu mare grijă fiecare cuvânt. Când termină de scris, semnă Eddard Stark, Lord de Winterfell, Mâna Regelui, Protector al Domeniului, uscă cerneala, împături hârtia în două şi topi ceară de sigiliu deasupra flăcării lumânării.

Regenţa sa va fi una scurtă, se gândi el. Noul rege îşi va alege propria sa Mână. Iar Ned va fi liber să plece acasă. Gândul la Winterfell îi aduse zâmbetul pe buze. Voia să audă încă o dată râsul lui Bran, să plece la vânătoare cu şoimii, împreună cu Robb, să-l privească pe Rickon jucându-se. Voia să se cufunde într-un somn fără vise în propriul său pat, cu braţele strâns împreunate în jurul soaţei sale, Catelyn.

Cayn reveni pe când el apăsa sigiliul cu lupul străvechi pe ceara moale şi albă. Desmond venise cu el, iar între ei se afla Degeţel. Ned le mulţumi străjerilor şi-i expedie.

Lordul Petyr era înveşmântat într-o tunică de catifea albastră cu mânecile bufante, iar mantia sa argintie era ornată cu mierle ţesute.

— Bănuiesc că urmează acum felicitările, zise el aşezându-se.

Ned se încruntă.

— Regele zace rănit, între viaţă şi moarte.

— Ştiu, zise Degeţel. Mai ştiu şi că Robert te-a numit Protector al Domeniului.

Ochii lui Ned se opriră pe scrisoarea regelui, aşezată pe masă lângă el, cu sigiliul nedesfăcut.

— Şi de unde ştii, domnul meu?

— Varys a cam dat asta de înţeles, făcu Degeţel, iar tu tocmai ai confirmat.

Gura lui Ned se schimonosi de furie.

— Blestemat fie Varys cu păsărelele lui. Catelyn avea dreptate, omul stăpâneşte magia neagră. N-am încredere în el.

— Excelent, începi să înveţi. Degeţel se aplecă înainte. Totuşi, nădăjduiesc că nu m-ai adus aici în puterea nopţii pentru a discuta despre eunuc.

— Nu, recunoscu Ned. Am aflat secretul pentru care a murit Jon Arryn. Robert nu va lăsa nici un urmaş al lui. Joffrey şi Tommen sunt bastarzii lui Jaime Lannister, născuţi din împreunarea incestuoasă cu regina.

Degeţel înălţă o sprânceană.

— Uluitor, spuse el pe un ton care sugera că nu era deloc uluit. Şi fata la fel? Nu am îndoieli. Aşa că, atunci când regele va muri…

— După toate regulile, tronul îl preia Lordul Stannis, cel mai mare dintre cei doi fraţi ai lui Robert.

Lordul Petyr îşi mângâie barba ascuţită, gândindu-se la această eventualitate.

— Aşa se pare, doar dacă…

— Dacă ce, domnul meu? Aici nu se pare absolut nimic. Stannis este moştenitorul. Nimic nu poate schimba asta.

— Stannis nu poate accede la tron fără ajutorul tău. Dacă eşti isteţ, vei face în aşa fel încât Joffrey să reuşească.

Ned îi aruncă o privire împietrită.

— N-ai nici un dram de onoare?

— Oh, un dram, da, desigur, răspunse Degeţel nepăsător. Ascultă-mă bine. Stannis nu-ţi este prieten, nici mie. Nici măcar fraţii săi nu prea îl au la stomac. Omul e fier dur, nesimţitor. Ne va da o nouă Mână şi un nou consiliu, mai mult ca sigur. Fără îndoială, îţi va mulţumi pentru că i-ai predat coroana, însă nu te va preţui pentru asta. Iar ascensiunea lui va duce la război. Stannis nu poate sta liniştit pe tron decât după ce Cersei şi bastarzii ei vor fi morţi. Crezi că Lordul Tywin va sta cu braţele încrucişate în timp ce se ia măsura ţepei în care va fi înfipt capul fiicei sale? Casterly Rock se va ridica, şi nu numai el. Robert a izbutit să-i ierte pe cei care l-au servit pe Regele Aerys, atâta vreme cât aceştia i-au arătat devotament. Stannis este însă mai puţin iertător. El nu va uita asediul de la Capătul Furtunii şi pe Lorzii Tyrell şi Redwyne. Fiecare om care a luptat sub flamura dragonului sau s-a ridicat alături de Balon ' Greyjoy va avea un motiv serios să înceapă să se teamă. Aşază-l pe Stannis pe Tronul de Fier şi te asigur că domeniul va sângera. Acum uită-te şi la cealaltă faţetă a monedei. Joffrey nu are decât doisprezece ani, iar Robert ţi-a dat ţie regenţa, domnul meu. Eşti Mâna Regelui şi Protector al Domeniului. Puterea este a ta, Lord Stark. Tot ce trebuie să faci este să te întinzi şi să o iei. Fă pace cu Lannisterii. Eliberează-l pe Pezevenghi. Căsătoreşte-l pe Joffrey cu Sansa a ta. Mărit-o pe mezină cu Prinţul Tommen, iar pe moştenitorul tău cu Myrcella. Mai sunt patru ani până ce Joffrey va ajunge la vârsta potrivită. Până atunci, te va considera un al doilea tată, iar dacă nu… ei bine, patru ani sunt vreme îndelungată, lordul meu. Suficient încât să poţi scăpa de Lordul Stannis. Apoi, dacă Joffrey se dovedeşte a fi aducător de necazuri, îi putem dezvălui micul lui secret şi să-l punem pe Lordul Renly pe tron.