Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Nu înţelegeţi, ser, spuse ea. Mama mea a murit dându-mi mie viaţă, iar tatăl şi fratele meu, Rhaegar, au răposat cu mult înainte de asta. N-as fi ştiut decât numele lor dacă Viserys n-ar fi fost cu mine, să-mi povestească. El e singurul care mi-a rămas. Singurul. E tot ce mai am.

— A fost cândva, făcu Ser Jorah. Acum nu mai este aşa, khaleesi. Acum faceţi parte din neamul Dothraki. În pântecul vostru călăreşte armăsarul care va încăleca lumea. ■

Îşi întinse cupa, iar o sclavă i-o umplu cu lapte fermentat, mirosind acru şi îngroşat de cheaguri. Dany o izgoni. Chiar şi numai mirosul laptelui o făcea să-i vină rău şi nu voia să rişte să tulbure inima de cal pe care se forţase s-o mănânce.

— Ce înseamnă asta? întrebă ea. Ce-i cu acest armăsar? Toată lumea urla asta spre mine, dar eu nu înţeleg.

— Armăsarul este khalul khalilor, promis în vechile profeţii, copilă. El îi va uni pe Dothraki într-un singur khalasar şi va galopa până la capătul lumii, sau cel puţin aşa se spune. Toţi oamenii din lume vor fi herghelia lui.

— Oh, făcu Dany cu un glas pierit. Mâna ei netezi roba peste umflătura pântecului. I-am dat numele Rhaego.

— Un nume care va îngheţa sângele în venele Uzurpatorului.

Doreah o trase brusc de cot.

— Doamna mea, şopti slujnica grăbită, fratele vostru… Dany privi în josul sălii lungi, fără tavan, şi-l văzu îndreptându-se spre ea. Din felul în care se clătina, putea spune că Viserys dăduse peste vin… şi avea în el ceva care ar fi putut fi luat drept curaj.

Purta mătăsurile sale purpurii, murdare şi prăfuite. Mantia şi mănuşile erau din catifea neagră, decolorate de soare. Cizmele erau uscate şi crăpate, iar părul său blond-argintiu era încâlcit şi lipit de cap. O sabie lungă atârna la cingătoare, într-o teacă din piele. Dothrakii priviră sabia la trecerea lui; Dany auzi blesteme şi ameninţări şi vociferări furioase ridicându-se în aer peste tot în jurul ei, ca un val. Muzica pieri cu un răpăit nervos de tobe.

Inima i se strânse de teamă.

— Du-te la el, îi porunci lui Ser Jorah. Opreşte-l. Adu-l aici. Spune-i că poate lua ouăle de dragon, dacă asta vrea.

Cavalerul se ridică repede în picioare.

— Unde-i sora mea? strigă Viserys cu o voce năclăită de vin. Am venit la ospăţul ei. Cum îndrăzniţi să credeţi că puteţi benchetui fără mine? Nimeni nu mănâncă înaintea unui rege. Unde-i? Târfa nu se poate ascunde de un dragon.

Se opri lângă cea mai mare dintre vetre, uitându-se de jur împrejur la chipurile Dothrakilor. În sală se aflau cinci mii de bărbaţi, însă numai câţiva cunoşteau Limba ‹ 'omună. Chiar dacă vorbele sale fuseseră de neînţeles, nu trebuia însă decât o privire pentru a şti că era beat.

Ser Jorah se duse repede la el, îi şopti ceva în ureche, îl luă de braţ, însă Viserys se smulse din strânsoarea sa.

— Ia-ţi mâinile de pe mine! Nimeni nu se atinge de un dragon fără a fi primit permisiunea.

Dany privi neliniştită spre banca de sus. Khal Drogo spunea ceva celorlalţi khali de lângă el. Khal Jommo rânji, iar Khal Ogo începu să hohotească tare.

La auzul hohotelor, Viserys îşi ridică privirile.

— Khal Drogo, spuse el repede, pe un ton aproape politicos. Am venit la ospăţ. Se îndepărtă de Ser Jorah clătinându-se, făcându-şi drum spre a se alătura celor trei khali de pe banca de sus.

Khal Drogo se ridică şi scuipă câteva cuvinte în Dothraki, prea repede pentru ca Dany să înţeleagă, şi gesticula.

— Khal Drogo spune că locul tău nu este pe banca de sus, traduse Ser Jorah pentru fratele ei. Khal Drogo spune că locul tău este acolo.

Viserys se uită spre locul unde arăta khal-ul. La capătul sălii, într-un colţ, lângă perete, aflat în adâncimea umbrelor, pentru ca bărbaţii mai vrednici să nu fie nevoiţi să-i vadă, se aflau cei mai de jos dintre oamenii de jos, băieţii neciopliţi şi netrecuţi prin botezul sângelui, bătrânii cu ochii opacizaţi şi încheieturile înţepenite, nătângii şi schilozii. Departe de bucate şi departe de onoare.

— Acela nu este locul potrivit pentru un rege, declară fratele ei.

— Este locul, răspunse Khal Drogo în Limba Comună, pe care o învăţase de la Dany. Este locul pentru Regele Picioare-zdrelite. Bătu din palme. O cotigă! Aduceţi o cotigă pentru Khal Rhaggat!

Cinci mii de Dothraki începură să râdă şi să strige. Ser Jorah stătea lângă Viserys, ţipându-i la ureche, însă mugetul din sală era atât de puternic, încât Dany nu putea auzi ce spunea. Fratele ei se răsti şi el, iar cei doi începură să se înghiontească, până când Mormont îl trimise cu zgomot la pământ.

Fratele ei trase spada. Oţelul dezgolit lucea ameninţător în lumina focurilor.