Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Armăsarul care călăreşte lumea, şopti Drogo aspru. Mâinile lui încă mai miroseau a sânge de cal. O muşcă de gât, tare, în clipa plăcerii lui, iar apoi o ridică de pe el, iar sămânţa lui o pătrunse şi alunecă între coapsele ei. Numai atunci i se permise lui Doreah să o îmbrace în mătasea parfumată, iar Irri îi puse în picioare papucii moi.

Khal Drogo se încinse şi rosti o poruncă, iar caii fură aduşi pe malul lacului. Cohollo avu cinstea de a o ajuta pe khaleesi să urce pe Argintul ei. Drogo îşi îmboldi armăsarul şi galopă pe calea zeilor, sub lumina lunii şi a stelelor. Pe Argint, Dany ţinu cu uşurinţă pasul.

Mătasea care acoperea coridorul de la intrarea în încăperea lui Khal Drogo fusese dată la o parte în noaptea asta, iar luna se strecură după ei, înăuntru. Flăcările urcau mult în aer, ţâşnind din trei vetre uriaşe, din piatră. Aerul era plin de mirosul cărnii fripte şi al laptelui de iapă fermentat. Încăperea era aglomerată şi gălăgioasa când intrară, iar pe perne se înghesuiau cei al căror rang ori nume nu fuseseră potrivite pentru a le fi permis să ia parte la ceremonie. Când Dany îşi făcu apariţia la intrarea boltită, străbătând pasajul central, toate privirile se îndreptară asupra ei. Dothrakii îşi strigau comentariile despre pântecul şi sânii ei, salutând viaţa dinlăuntru.

Nu putea înţelege tot ce strigau, dar o frază se făcu auzită limpede:

— Armăsarul care va încăleca lumea, rosteau mii d glasuri.

Sunetul tobelor şi al cornurilor se învolbura în tăria nopţii. Femei pe jumătate dezbrăcate se răsuceau şi dansau pe mesele joase, printre ciozvârte de carne şi platouri pe care erau mormane înalte de prune, curmale şi rodii. Mulţi dintre bărbaţi erau beţi din cauza laptelui de iapă fermentat, însă Dany ştia că în această noapte nu vor m zăngăni nici un fel de arakh-uri, nu aici, în oraşul sacru, unde săbiile şi vărsarea de sânge erau interzise.

Khal Drogo descăleca şi îşi ocupă locul pe banca înaltă. Lui Khal Jommo şi Khal Ogo, care fuseseră în Vaes Dothrak împreună cu khalasar-ele lor când sosiseră, li se dădură locurile de înaltă cinste de-a dreapta şi stânga lui Drogo. Călăreţii de sânge ai celor trei khali se aşezară la picioarele lor, iar ceva mai departe, cele patru soaţe ale lui Khal Jommo.

Dany coborî de pe Argint şi dădu hăţurile unuia dintre sclavii săi. În timp ce Doreah şi Irri îi aranjară pernele, ea-l căută pe fratele ei. Chiar şi în sala aglomerată, Viserys ar fi trebuit să sară în ochi cu pielea lui albă, părul argintiu şi zdrenţele de cerşetor, însă nu-l putu vedea nicăieri.

Privirea ei cercetă mesele pline de lângă ziduri, unde bărbaţii, ale căror cosiţe împletite erau mai scurte decât bărbăţia lor, şedeau pe rogojini şi perne subţiri, însă toate chipurile pe care le văzu aveau ochii negri şi pielea arămie. Îl urmări pe Ser Jorah Mormont, aflat în centrul sălii, aproape de vatră. Era un loc de mare cinste, chiar de mare onoare; Dothrakii respectau îndemânarea cavalerului în mânuirea sabiei. Dany o trimise pe Jhiqui să-l aducă la masa ei. Mormont veni îndată şi se lăsă într-un genunchi înaintea ei.

— Khaleesi, spuse el, sunt la porunca dumneavoastră. Bătu în perna moale, din piele de cal, de lângă ea.

— Şedeţi şi să vorbim.

— Mă onoraţi.

Cavalerul se aşeză pe pernă cu picioarele încrucişate. Un sclav îngenunche înaintea lui, oferindu-i un platou de lemn plin cu smochine coapte. Ser Jorah luă una şi muşcă jumătate.