Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Toţi trei sunt ai lui Jaime, spuse el. Nu era o întrebare.

— Mulţumesc zeilor.

Sămânţa e puternică, ţipase Jon Arryn pe patul de moarte, şi aşa era. Toţi acei bastarzi, cu părul la fel de negru precum noaptea… Marele Maester Malleon înregistrase ultima împreunare dintre cerb şi leu, acum nouăzeci de ani, când Tya Lannister se măritase cu Gowen Baratheon, cel de-al treilea fiu al suveranului. Singurul lor urmaş, un băiat fără nume, descris de Malleon în tomul său drept un băietan mare şi voinic, născut cu păr negru pe cap, murise în pruncie. Cu treizeci de ani înainte de asta, un bărbat Lannister luase de soaţă o fată Baratheon. Ea îi dăruise trei fiice şi un fiu, toţi cu părul negru. Indiferent cât de mult căutase Ned prin paginile îngălbenite şi sfărâmicioase, întotdeauna scosese aurul înaintea cărbunelui.

— Doisprezece ani, zise Ned. Cum se face că nu ai copii cu regele?

Ea-şi ridică privirile sfidătoare.

— Robert al tău mi-a făcut o dată un copil, spuse ea cu vocea plină de dispreţ. Fratele meu a găsit o femeie să mă scape de el. Robert n-a aflat niciodată. Dacă e să spun adevărul, abia suport să mă atingă şi nu l-am mai lăsat de ani de zile să mă pătrundă. Cunosc alte feluri de a-i face plăceri, când îşi lasă târfele mai multă vreme şi se împleticeşte până în camera mea de culcare. Indiferent ce facem, regele este de obicei aşa de beat, încât a doua zi dimineaţa nu-şi mai aminteşte nimic.

Cum de putuseră fi cu toţii atât de orbi? Adevărul zăcuse în tot acest timp sub ochii lor, scris pe feţele copiilor. Ned se simţea vlăguit.

— Mi-l amintesc pe Robert cum era în ziua în care a preluat tronul, un rege în toată fiinţa lui, spuse el încet. Poate că l-au iubit din tot sufletul o mie de femei. Dar ce ti-a făcut ca să-l urăşti atât de mult?

Ochii ei scăpărau, un foc verde în apus, precum leoaica de pe sigiliul ei.

— În noaptea ospăţului de la nunta noastră, prima dată când am împărţit acelaşi pat, m-a chemat pe numele surorii tale. Era deasupra mea, în mine, puţind a vin, şi-mi şoptea Lyanna.

Ned Stark se gândi la trandafirii de un albastru-palid, iar pentru o clipă îi veni să plângă.

— Nu ştiu de care dintre voi mi-e mai multă milă. Regina păru amuzată.

— Păstrează-ţi mila pentru tine, Lord Stark. Nu am nevoie de ea.

— Ştii ce trebuie să fac.

— Trebuie? Ea îşi puse mâna pe piciorul lui sănătos, chiar deasupra genunchiului. Un bărbat adevărat face ce vrea, nu ce trebuie. Degetele ei îi mângâiau uşor coapsa, era cea mai discretă dintre promisiuni. Regatul are nevoie de o Mână puternică. Joff nu va fi pregătit decât peste ani de zile. Nimeni nu mai vrea încă un război, eu cu atât mai puţin. Mâna ei îi atinse faţa şi părul. Dacă prietenii se transformă în duşmani, duşmanii se pot transforma şi ei în prieteni. Soaţa ta este la o mie de leghe depărtare de aici, iar fratele meu a fugit. Fii bun cu mine, Ned. Îţi jur că nu vei regreta.

— I-ai făcut aceeaşi ofertă şi lui Jon Arryn? îl pălmui.

— Voi purta asta ca pe o medalie de onoare, spuse Ned sec.

— Onoare, scuipă ea. Cum îndrăzneşti s-o faci pe nobilul cu mine? Drept cine mă iei? Ai un bastard al tău, l-am văzut. Mă întreb cine a fost mama lui. Vreo ţărancă din Dornish, pe care-ai siluit-o în timp ce cătunul ei ardea? Vreo târfă? Ori a fost sora jelitoare, Lady Ashara? Mi s-a povestit că s-a aruncat în mare. De ce? Pentru fratele pe care i l-ai măcelărit, sau pentru copilul pe care i l-ai furat? Spune-mi, onorabile Lord Eddard, în ce fel eşti tu altfel decât Robert, decât mine sau decât Jaime?

— Pentru început, zise Ned, eu nu ucid copii. Ai face bine să mă asculţi, doamna mea. Am să spun asta o singură dată. Când se întoarce regele de la vânătoare, intenţionez să-i dezvălui întregul adevăr. Trebuie să fi deja plecată atunci — tu şi copiii tăi, toţi trei, şi nu la Casterly Rock. Dacă aş fi în locul tău, aş lua o corabie spre Oraşele Libere, sau chiar mai departe, spre Insulele Verii, sau Portul Ibben. Cât de departe te duce vântul.

— Exil, făcu ea. O cupă amară din care să beau.

— O cupă mai dulce decât cea pe care le-a dat-o tatăl tău copiilor lui Rhaegar, comentă Ned, şi mult mai buna decât ceea ce meriţi. Tatăl şi fraţii tăi ar face bine să plece împreună cu tine. Aurul Lordului Tywin vă va asigura întregul confort şi toţi mercenarii de care aveţi nevoie ca să fiţi în siguranţă. Vei avea nevoie de ei. Îţi promit că, indiferent unde fugi, ura lui Robert te va urmări peste tot, chiar şi la capătul lumii, dacă va fi nevoie.

Regina se ridică.

— Şi ce ai de spus despre ura mea, Lord Stark? întrebă ea pe un ton moale. Ochii ei cătară spre faţa lui. Ar fi trebuit să iei întregul domeniu pentru tine. Era acolo, numai să fi întins mâna. Jaime mi-a povestit cum l-ai găsit pe Tronul de Fier, în ziua căderii Debarcaderului Regelui, şi cum l-ai făcut să coboare. Acela a fost momentul tău. Tot ce ar fi trebuit să faci ar fi fost să urci treptele alea şi să te aşezi. Ce greşeală întristătoare!