![Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro] - Читать Любимую Русскую Полную Книгу 👉 Read-E-Book.com](/uploads/posts/books/4/2/2/urzeala-tronurilor-a-game-of-thrones-ro-download.jpg)
Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]
- Автор: Мартин Джордж Рэймонд Ричард
- Год: 2007
- Язык: Română
- Год: Nemira
- ISBN: 978-973-143-062-1
- Переводчик: Silviu Genescu
- Жанр: Фэнтези
Электронная книга - «Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]». Краткое содержание книги:
George R.R. Martin nu doar scrie un roman, ci creează o lume. O lume în care iernile pot dura ani întregi, în care luptele cu săbiile sunt la ordinea zilei, iar magia există. Narată din mai multe puncte de vedere, povestea are la bază confruntările dintre conducătorii a şapte regate, ce urmăresc miza cea mare, tronul, şi pericolele inimaginabile ce ameninţă hotarele tărâmului. Urmărind un număr mare de personaje şi mai multe fire epice, autorul le îmbină armonios, rezultând un fantasy de excepţie.
Din seria „Un cântec de gheaţă şi foc” au mai fost traduse cărţile „Încleştarea regilor” şi „Iureşul săbiilor”, cel de-al patrulea volum fiind în pregătire. Anul acesta urmează să fie lansată a cincea carte, alte două fiind planificate de autor. Martin a obţinut premiul Locus pentru fiecare dintre primele trei volume ale seriei şi nominalizări pentru toate patru la prestigioasele premii de SF şi fantasy, Hugo şi Nebula.
— Eu n-am făcut nimic rău, se rugă Sansa. Nu vreau să mă întorc acolo.
Îi plăcea la Debarcader; fastul de la curte, înalţii lorzi şi doamnele, curtenii îmbrăcaţi în catifele şi mătăsuri cu pietre preţioase, oraşul măreţ, cu oamenii lui. Turnirul fusese momentul cel mai frumos din întreaga ei viaţă şi mai erau atâtea de văzut, sărbătorile recoltei şi balurile mascate şi spectacolele mimilor. Nu putea suporta gândul că le-ar pierde pe toate.
— Trimite-o pe Arya, ea a început totul, tată, jur! Am să fiu cuminte, ai să vezi, lasă-mă să stau aici şi promit că voi fi blândă şi la fel de nobilă şi manierată ca regina.
Buzele tatălui său se strâmbară ciudat.
— Sansa, nu vă trimit acasă din cauza certei, deşi numai zeii ştiu cât sunt de sătul de ciorovăielile voastre. Vreau să vă întoarceţi la Winterfell pentru propria voastră siguranţă. Trei dintre oamenii mei au fost măcelăriţi ca nişte câini, la mai puţin de o leghe distanţă de locul unde stăm acum, iar Robert ce face? Se duce la vânătoare.
Arya îşi muşca buzele în felul acela al ei, dezgustător.
— Îl putem lua pe Syrio cu noi?
— Cui îi pasă de prostănacul ăla de maestru de dans? izbucni Sansa. Tată, acum îmi amintesc, nu pot să plec, trebuie să mă mărit cu Prinţul Joffrey. Încercă să zâmbească curajoasă. Îl iubesc, tată, îl iubesc cu adevărat, la fel de mult pe cât Regina Naerys îl iubea pe Prinţul Aemon Cavalerul-Dragon, la fel cum Jonquil îl iubea pe Ser Florian. Vreau să-i fiu regină şi să-i fac copii.
— Scumpa mea, spuse tatăl ei cu blândeţe, ascultă-mă. Când ai să fii destul de mare, am să fac în aşa fel încât să te măriţi cu un înalt lord care să fie vrednic de tine, cineva curajos, bun şi puternic. Această stăruinţă cu Joffrey a fost o greşeală îngrozitoare. Băiatul acesta nu-i Prinţul Aemon, trebuie să mă crezi.
— Este, insistă Sansa. Nu vreau pe altcineva curajos şi bun, îl vreau pe el. Vom fi atât de fericiţi, ca în balade, ai să vezi. Îi voi dărui un fiu cu părul auriu care într-o zi va fi regele acestui tărâm, cel mai mare rege care a existat vreodată, la fel de curajos ca un lup şi mândru ca leul.
Arya se strâmbă.
— Nu şi dacă Joffrey îi va fi tată, spuse ea. Este un mincinos şi un laş şi, oricum, este un mototol, nu un leu.
Sansa îşi simţi ochii scăldaţi în lacrimi.
— Nu-i aşa! Nu-i câtuşi de puţin ca boşorogul ăl de rege beţiv, strigă ea spre sora ei, uitându-şi manierele de necaz.
Tatăl ei o privi cu un aer uluit.
— Zei, făcu el încet, ce poate ieşi din gura fetelor…, Strigă după Septa Mordane, apoi le spuse fetelor: Caut o galeră comercială rapidă să vă ducă acasă. În aceste zile marea este mai sigură decât drumul regelui. Veţi pleca imediat ce găsesc o navă potrivită, împreună cu Septa Mordane şi un contingent de gardă, şi da, împreună cu Syrio Forel, dacă se învoieşte să intre în serviciul meu. Dar să nu spuneţi nimănui de asta. Este mai bine să nu ştie nimeni de planurile noastre. Vorbim din nou mâine.
Sansa plângea când Septa Mordane le conduse în jos pe scări. Îi luau totuclass="underline" turnirurile şi curtea, prinţul ei, totul, o vor trimite înapoi între zidurile mohorâte şi cenuşii de la Winterfell şi o vor închide acolo pe vecie. Viaţa ei se sfârşise înainte de a începe.
— Încetează cu plânsul, copilă, spuse Septa Mordane cu asprime. Sunt sigură că tatăl tău ştie ce-i mai bine pentru tine.
— N-o să fie chiar atât de rău, Sansa, rosti Arya. Vom pleca cu galera. Va fi şi asta o aventură şi ne vom reîntâlni cu Bran şi Robb, cu Bătrâna Nan şi Hodor şi tu toţi ceilalţi. O prinse de braţ.
— Hodor! strigă Sansa. Ar trebui să te măriţi tu cu Hodor, eşti la fel ca el, proastă, păroasă şi urâtă!
Înlătură mâna surorii sale şi se repezi în camera de dormit, zăvorând uşa după ea.
EDDARD
— Durerea este un dar al zeilor, Lord Eddard, îi spuse Marele Maester Pycelle. Înseamnă că osul se lipeşte, carnea se vindecă. Fiţi recunoscător.
— Voi fi recunoscător când picioarele nu mă vot mai durea.
Pycelle aşeză pe masa de lângă pat o butelcă închisă.
— Lapte de mac, dacă durerea devine de nesuportat.
— Dorm prea mult, deja.
— Somnul este un mare vindecător.
— Eu speram să fiţi dumneavoastră acela.
Pycelle zâmbi nefericit.
— E bine că vă văd glumind aşa, lordul meu. Se aplecă mai aproape de el şi-şi coborî vocea: A sosit un corb în această dimineaţă, cu o scrisoare pentru regină, de la tatăl ei. Am considerat că ar fi cel mai bine să aflaţi de ea.
— Aripi negre, cuvinte întunecate, spuse Ned sumbru Despre ce-i vorba?
— Lordul Tywin este foarte supărat pentru că aţi trimis oameni după Ser Gregor Clegane. Mă temeam că aşa va fi. Vă amintiţi că am şi spus-o în consiliu.
— Să-l lăsăm să se supere, zise Ned. De fiecare dată când îl împungea durerea de la picior, îşi amintea de zâmbetul de pe faţa lui Jaime Lannister şi de Jory, mort în luatele sale. N-are decât să-i scrie reginei câte scrisori doreşte. Lordul Beric luptă sub flamurile regelui. Dacă Lordul Tywin încearcă să împiedice dreptatea regelui, va trebui să-i dea socoteală lui Robert. Singurul lucru care-i place Maiestăţii Sale mai mult decât vânătoarea este să se războiască cu lorzii care-l sfidează.
Pycelle se ridică, iar colierul său de Maester zdrăngăni.
— Cum spuneţi. Am să vă vizitez din nou mâine.
Bătrânul îşi adună grăbit lucrurile şi se retrase. Ned nu se îndoia că se îndrepta direct spre apartamentele regale, să şuşotească la urechile reginei. Am crezut că ar fi cel mai bine să aflaţi, într-adevăr… De parcă Cersei nu-l instruise să-i strecoare şi ameninţările tatălui ei. Spera ca răspunsul lui să-l facă să-i clănţăne dinţii aceia impecabili. Ned nu avea nici pe departe atâta încredere în Robert pe cât pretindea, însă nu exista nici un motiv pentru care Cersei să ştie asta.
Când Pycelle plecă, Ned ceru să i se aducă o cupă de vin îndulcit cu miere. Şi licoarea asta îi înceţoşa mintea, dar nu chiar atât de mult. Trebuia să fie capabil să gândească. Pentru a o mia oară se întrebă ce ar fi făcut Jon Arryn, dacă ar fi trăit destul să poată acţiona, după ce ar fi aflat de toate acestea. Sau poate că acţionase şi murise din cauza asta.
Era ciudat, uneori, cum ochii nevinovaţi ai unui copil puteau vedea lucruri în faţa cărora bărbaţii în putere erau orbi. Într-o bună zi, când Sansa va fi mare, va trebui să-i spună cum reuşise ea să-l facă să vadă totul atât de clar. Nu-i câtuşi de puţin ca boşorogul ăla de rege beţiv, glăsuise ea, supărată şi neştiutoare, iar adevărul simplu al acestor spuse se zvârcolise înlăuntrul său, rece precum moartea. Aceasta a fost sabia care l-a răpui pe Jon Arryn, se gândise Ned, şi-l va ucide şi pe Robert,o moarte mai lentă, însă la fel sigură. Picioarele zdrobite se puteau vindeca cu timpul, însă unele trădări ardeau şi otrăveau spiritul.
Degeţel se arătă la o oră după ce plecase Marel Maester, înveşmântat într-o tunică vineţie, cu o mierlă ţesută pe piept în fir negru şi o mantie în dungi, cu negru şi alb.
— Nu pot zăbovi prea mult, lordul meu, anunţă el. Lady Tanda mă aşteaptă la prânz. Fără nici o îndoială că va frige pentru mine un viţel gras. Dacă este la fel d gras precum fiica ei, voi plesni şi voi muri. Cum mai stai cu piciorul?