Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

Toţi ochii din sală erau fixaţi asupra sa, în aşteptare, încet, Ned se ridică în picioare, trăgându-se de pe tron. prin puterea braţelor, piciorul zdrobit protestând. Făcu tot posibilul ca să ignore durerea; nu era momentul să-i lase să-i citească slăbiciunea. Primii Oameni credeau că judecătorul care cere condamnarea la moarte trebuie sa ridice săbia, iar nouă, în nord, încă ni se mai spune asta. Nu mi-ar plăcea să trimit pe altcineva să săvârşească uciderile în locul meu… Totuşi, se pare că nu am de ales Arătă spre piciorul zdrobit.

— Lord Eddard!

Strigătul răsunase din partea de vest a sălii, când un tinerel fercheş păşi înainte cu hotărâre. Fără armură, Ser Loras Tyrell părea chiar mai tânăr decât cei şaisprezece ani ai săi. Purta o tunică de mătase de un albastru-deschis, cu o centură de trandafiri din aur, sigiliul Casei sale. Vă rog să-mi lăsaţi mie onoarea de a acţiona în locul dumneavoastră. Daţi-mi mie această însărcinare, lordul meu, şi jur că nu am să vă dezamăgesc. Degeţel chicoti.

— Ser Loras, dacă vă trimitem singur, Ser Gregor ne expedia înapoi capul dumneavoastră cu o prună îndesată în gura aia frumoasă. Muntele nu este genul care se apleacă în faţa dreptăţii cuiva.

— Nu mă tem de Gregor Clegane, spuse Ser Loras semeţ.

Ned se aşeză încet pe fierul tronului deformat al lui Aegon. Ochii săi cătară spre feţele de lângă perete.

— Lord Beric, spuse el tare. Thoros din Myr, Ser Gladden, Lord Lothar. Bărbaţii făcură un pas înainte, unul câte unul. Fiecare dintre voi trebuie să adune câte douăzeci de oameni, să duceţi cuvântul meu la fortăreaţa lui Gregor. Douăzeci de oameni din propria mea gardă vă vor însoţi. Lord Beric Dondarrion, veţi prelua comanda, conform rangului dumneavoastră.

Tânărul lord cu părul roşcat-auriu se înclină.

— Precum porunciţi, Lord Eddard.

Ned înălţă vocea, în aşa fel încât să ajungă până în capătul celălalt al sălii tronului:

— În numele lui Robert din Casa Baratheon, Primul din Neamul său, Rege al Andalilor şi Rhonyarilor şi al Primilor Oameni, Stăpân al celor Şapte Regate şi Protector al Domeniului, prin cuvântul lui Eddard al Casei Stark, Mâna sa, vă poruncesc să vă duceţi cu toată graba spre tărâmul de la Apus, să traversaţi Furca Roşie de pe Trident, sub flamura regelui, şi să pogorâţi dreptatea regelui asupra falsului cavaler Gregor Clegane şi asupra tuturor celor care au participat la crimei lui. Îl dau în vileag, îl condamn şi-l deposedez de toate rangurile şi titlurile sale, de toate pământurile şi câştigurile şi bunurile deţinute, şi-l condamn la moarte. Zeii să aibă milă de sufletul său.

Când ecoul cuvintelor sale dispăru, Cavalerul Florilor rămăsese perplex.

— Lord Eddard, dar cum rămâne cu mine?

Ned privi în jos spre el. De la înălţime, Loras Tyrell părea aproape la fel de tânăr ca Robb.

— Nimeni nu se îndoieşte de valoarea dumneavoastră, Ser Loras, însă noi aici vorbim despre dreptate, pe când ceea ce căutaţi dumneavoastră pare să fie răzbunarea. Se uită din nou spre Lord Beric. Plecaţi la ivirea zorilor. Este cel mai bine ca toate astea să se facă repede. Ridică mâna. Tronul nu va mai asculta şi alte plângeri astăzi.

Alyn şi Porther urcară treptele abrupte, din fier, pentru a-l ajuta să coboare. Pe când îl duceau jos, putea simţi privirea îmbufnată a lui Loras Tyrell, însă băiatul plecase înainte ca Ned să ajungă pe podeaua sălii tronului.

Varys aduna hârtiile de pe masa consiliului, aflată lapicioarele tronului de fier. Degeţel şi Marele Maester Pycelle plecaseră deja.

— Sunteţi un om mai aprig decât mine, lordul meu, spuse eunucul cu glas moale.

— Cum aşa, Lord Varys? întrebă Ned repezit. Piciorul îi pulsa de durere şi nu avea stare pentru jocuri de cuvinte.

— Dacă aş fi fost eu acolo, sus, l-aş fi trimis pe Ser Loras. Atât de mult şi-a dorit să meargă… Iar un bărbat care-i are pe Lannisteri ca duşmani ar face bine dacă s-ar împrieteni cu Tyrell.

— Ser Loras e tânăr, zise Ned. Aş îndrăzni să spun că va depăşi dezamăgirile.

— Dar Ser Ilyn? Eunucul îşi mângâia unul dintre obrajii rotunjiţi şi pudraţi. În fond, el reprezintă Dreptatea Regelui. Trimiterea altora să-i facă treaba… ar putea fi considerată de unii o ofensă gravă.