![Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro] - Читать Любимую Русскую Полную Книгу 👉 Read-E-Book.com](/uploads/posts/books/4/2/2/urzeala-tronurilor-a-game-of-thrones-ro-download.jpg)
Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]
- Автор: Мартин Джордж Рэймонд Ричард
- Год: 2007
- Язык: Română
- Год: Nemira
- ISBN: 978-973-143-062-1
- Переводчик: Silviu Genescu
- Жанр: Фэнтези
Электронная книга - «Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]». Краткое содержание книги:
George R.R. Martin nu doar scrie un roman, ci creează o lume. O lume în care iernile pot dura ani întregi, în care luptele cu săbiile sunt la ordinea zilei, iar magia există. Narată din mai multe puncte de vedere, povestea are la bază confruntările dintre conducătorii a şapte regate, ce urmăresc miza cea mare, tronul, şi pericolele inimaginabile ce ameninţă hotarele tărâmului. Urmărind un număr mare de personaje şi mai multe fire epice, autorul le îmbină armonios, rezultând un fantasy de excepţie.
Din seria „Un cântec de gheaţă şi foc” au mai fost traduse cărţile „Încleştarea regilor” şi „Iureşul săbiilor”, cel de-al patrulea volum fiind în pregătire. Anul acesta urmează să fie lansată a cincea carte, alte două fiind planificate de autor. Martin a obţinut premiul Locus pentru fiecare dintre primele trei volume ale seriei şi nominalizări pentru toate patru la prestigioasele premii de SF şi fantasy, Hugo şi Nebula.
Cohollo se apropie de Dany, iar Irri şi Jhiqui o ajutară să descalece de pe Argint. El era cel mai bătrân dintre călăreţii de sânge ai lui Drogo, un bărbat pleşuv şi vânjos, cu un nas strâmb şi o gură plină de dinţi rupţi, sfărâmaţi de o măciucă în urmă cu douăzeci de ani, când îl salvase pe tânărul khalakka din mâinile mercenarilor care speraseră să-l vândă duşmanilor tatălui său. Viaţa lui fusese jurată lui Drogo în ziua când se născuse lordul care-i era acum soţ.
Fiecare khal avea călăreţii lui de sânge. Prima dată, Dany crezuse despre ei că erau un fel de Gardă Regală, aflaţi sub jurământul de a-şi proteja stăpânul, însă erau mai mult decât atât. Jhiqui îi spusese că un călăreţ de sânge era mai mult decât un străjer; ei erau fraţii khal-ului, umbrele sale, cei mai devotaţi prieteni. „Sânge din sângele meu”, le spunea Drogo, şi chiar aşa era; trăiau ca unul singur.
Vechile datini ale stăpânilor de cai cereau ca atunci când un khal murea, toţi călăreţii săi de sânge să moară odată cu el, pentru a-l însoţi în călătoria lui prin ţinuturile nopţii. Dacă un khal murea de mâna duşmanilor, îi spusese Jhiqui, călăreţii de sânge împărţeau vinul khal-ului, cortul, ba chiar şi soţiile lui, dar niciodată caii. Armăsarul unui bărbat era numai al lui.
Daenerys era bucuroasă că Drogo nu se ţinea după vechile obiceiuri. Nu i-ar fi plăcut să fie împărţită cu nimeni. În vreme ce bătrânul Cohollo o trata cu destulă blândeţe, ceilalţi o înspăimântau; Haggo era uriaş şi tăcut, adesea uitându-se urât, de parcă uita cine era ea, iar Qotho avea ochii cruzi şi mâini agile, cărora le plăcea să rănească. Pe pielea albă şi moale a lui Doreah lăsa urme de fiecare dată când o atingea, iar uneori o făcea pe Irri să se smiorcăie în noapte. Chiar şi caii săi păreau că se tem de el.
Totuşi, erau legaţi pe viaţă şi pe moarte de Drogo, aşa că Daenerys nu avu de ales decât să-i accepte. Şi uneori se trezea dorindu-şi ca tatăl ei să fi fost apărat de astfel de oameni. În balade, cavalerii albi din Garda Regelui erau cei mai nobili, cei mai viteji şi cei mai cinstiţi, dar Regele Aerys fusese ucis de unul dintre ei, băiatul frumos căruia acum i se zicea Regicidul, iar un al doilea, Ser Barristan cel îndrăzneţ, se pusese în slujba Uzurpatorului. Se întreba dacă toţi bărbaţii erau la fel de falşi pe cuprinsul celor Şapte Regate. Când fiul ei va şedea pe Tronul de Fier, va avea grijă ca el să aibă propriii săi călăreţi de sânge, care să-l protejeze împotriva trădării Gărzii Regelui.
— Khaleesi, îi spuse Cohollo în Dothraki, Drogo, care este sânge din sângele meu, mi-a poruncit să vă spun că trebuie să urce pe Mama Munţilor în această noapte, ca să aducă sacrificii zeilor pentru întoarcerea în siguranţă.
Pe Mamă nu li se permitea să pună piciorul decât bărbaţilor, Dany ştia asta. Călăreţii de sânge ai khal-ului îl vor însoţi şi vor reveni în zori.
— Spune-i soarelui şi stelei mele că-l voi visa şi-i voi aştepta nerăbdătoare întoarcerea, răspunse ea îndatoritoare.
Dany obosea uşor, copilul crescând în ea, iar o noapte de odihnă va fi bine-venită. Sarcina părea însă să fi aprins şi mai tare dorinţa lui Drogo pentru ea, iar îmbrăţişările sale din noapte o zdrobeau.
Doreah o conduse spre colina găunoasă pregătită pentru ea şi pentru khal. Înăuntru era răcoare şi întuneric, ca într-un cort făcut din pământ.
— Jhiqui, baia, te rog, porunci ea, vrând să-şi spele pielea de praful adunat pe drum şi să-şi ude picioarele obosite. Era plăcut de ştiut că vor mai zăbovi aici o vreme, că nu va fi nevoită să se urce mâine pe spatele Argintului.
Apa era aproape opărită, aşa cum îi plăcea ei.
— Am să-i dau fratelui meu darul în astă noapte, hotărî ea, în timp ce Jhiqui îi spăla părul. Ar trebui să arate ca un rege în oraşul sacru. Doreah, aleargă şi găseşte-l şi invită-l să cineze cu mine.
Viserys se purta mai bine cu fata ei Lyseniană decât cu slujnicele Dothraki, poate pentru ca Magister Illyrio îl lăsase să se culce cu ea în Pentos. Irri, du-te la bazar şi cumpără fructe şi carne. Orice, dar nu carne de cal.
— Carnea de cal e cea mai bună, zise Irri. Calul îl face pe bărbat puternic.
— Viserys urăşte carnea de cal.
— După cum spuneţi, khaleesi.
Veni înapoi cu o halcă de carne de capră şi un coş cu fructe şi legume. Jhiqui fripse carnea, împreună cu ierburi dulci şi păstăi, ungând-o cu miere în timp ce o gătea, şi mai aduse pepeni şi rodii, prune şi un fruct ciudat de la răsărit, pe care Dany nu îl cunoştea. În vreme ce slujnicele pregăteau mâncarea, Dany aşternu veşmintele pe care le făcuse după măsura fratelui său: o tunică şi pantaloni de pânză de in albă, sandale din piele care se legau cu şnururi până la genunchi, o centură din medalioane de bronz, o vestă din piele pictată cu dragoni care azvârleau foc pe nări. Dothrakii îl vor respecta mai mult dacă arăta altfel decât un milog, spera ea, şi poate o va ierta pentru că-l făcuse de ruşine în ziua aceea, pe câmp. Pentru ea, era tot regele ei, în definitiv, şi tot fratele ei. Amândoi erau sânge din sânge de dragon.
Tocmai aranja ultimele daruri, o mantie de mătase fină, verde precum iarba, cu o bordură de un cenuşiu-deschis, care i-ar pune în evidenţă argintul din păr, când sosi Viserys, trăgând-o pe Doreah de mână. Unul dintre ochii ei era înroşit, acolo unde o lovise.
— Cum îndrăzneşti să mi-o trimiţi pe târfa asta să-mi dea mie ordine? zise el.
Pe slujnică o îmbrânci brutal, trântind-o pe covor. Furia lui o luă pe Dany prin surprindere.
— Nu voiam decât… Doreah, ce i-ai spus?
— Khaleesi, ai milă, iartă-mă. M-am dus la el, aşa cum mi-aţi cerut, şi i-am spus că îi porunciţi să vi se alăture la cină.
— Nimeni nu porunceşte unui dragon, şuieră Viserys. Eu sunt regele tău! Ar fi trebuit să-ţi trimit înapoi capul ei.
Fata Lyseniană începu să se smiorcăie, însă Dany o linişti cu o atingere.
— Nu te teme, nu se va atinge de tine. Scumpul meu frate, te rog, iart-o, fata ţi-a grăit greşit, i-am spus să te roage să cinezi cu mine, dacă înălţimea Ta doreşti asta. Îl luă de braţ şi-l conduse în încăpere. Uite! Astea sunt pentru tine.
Viserys se încruntă bănuitor.
— Ce-i cu astea?
— Ţinută nouă. Am făcut-o pentru tine. Dany zâmbi cu timiditate.
El îi aruncă o privire şi rânji.
— Zdrenţe Dothraki. Acum vrei să mă îmbraci tu?
— Te rog… te vor răcori şi-ţi va fi mai bine în ele şi m-am gândit… Poate dacă te îmbraci ca ei, ca Dothrakii… Dany nu ştia cum s-o spună fără să trezească balaurul din el.
— În curând o să vrei să-mi împleteşti părul.
— Niciodată n-aş… De ce era întotdeauna atât de brutal? Nu voia decât să-l ajute. Nu ai dreptul la împletituri, încă nu ai câştigat nici o victorie.
N-ar fi trebuit să spună asta. Furia erupse în ochii săi liliachii, dar nu îndrăzni s-o lovească, nu cu slujnicele ei de faţă şi cu războinicii khas-ului afară. Viserys ridică mantia şi o mirosi.