![Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro] - Читать Любимую Русскую Полную Книгу 👉 Read-E-Book.com](/uploads/posts/books/4/2/2/urzeala-tronurilor-a-game-of-thrones-ro-download.jpg)
Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]
- Автор: Мартин Джордж Рэймонд Ричард
- Год: 2007
- Язык: Română
- Год: Nemira
- ISBN: 978-973-143-062-1
- Переводчик: Silviu Genescu
- Жанр: Фэнтези
Электронная книга - «Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]». Краткое содержание книги:
George R.R. Martin nu doar scrie un roman, ci creează o lume. O lume în care iernile pot dura ani întregi, în care luptele cu săbiile sunt la ordinea zilei, iar magia există. Narată din mai multe puncte de vedere, povestea are la bază confruntările dintre conducătorii a şapte regate, ce urmăresc miza cea mare, tronul, şi pericolele inimaginabile ce ameninţă hotarele tărâmului. Urmărind un număr mare de personaje şi mai multe fire epice, autorul le îmbină armonios, rezultând un fantasy de excepţie.
Din seria „Un cântec de gheaţă şi foc” au mai fost traduse cărţile „Încleştarea regilor” şi „Iureşul săbiilor”, cel de-al patrulea volum fiind în pregătire. Anul acesta urmează să fie lansată a cincea carte, alte două fiind planificate de autor. Martin a obţinut premiul Locus pentru fiecare dintre primele trei volume ale seriei şi nominalizări pentru toate patru la prestigioasele premii de SF şi fantasy, Hugo şi Nebula.
Chiar şi aşa, întunericul se lăsase de-a binelea când ajunseră la castelul care se înălţa la poalele muntelui Lancea Uriaşului. Pe meterezele lui licăreau torţe, iar cornul lunii dansa deasupra apelor întunecate ale şanţului de protecţie. Podul mobil era ridicat, iar grilajul de fier coborât, însă Catelyn zări lumini la postul de pază de la poartă şi la ferestrele turnurilor din spate.
— Porţile Lunii, spuse unchiul ei pe când îşi struneau caii. Stegarul său de luptă se deplasă până la marginea şanţului cu apă pentru a-i chema pe oamenii din postul de pază. Cetatea Lordului Nestor. Ar trebui să ne aştepte. Uită-te în sus.
Catelyn îşi ridică privirile sus, tot mai sus. Ceea ce vedea erau numai piatră şi copaci, masa dominantă a muntelui învăluită în întuneric, la fel de negru precum cerul lipsit de stele. Apoi, în depărtare, remarcă licărirea focurilor, mult deasupra lor, şi un turn de fortăreaţă construit pe versantul abrupt al muntelui, luminile sale sclipind ca nişte ochi portocalii care îi scrutau. Deasupra lui era altul, mult mai sus şi mai îndepărtat, iar şi mai sus se zărea un al treilea, trădat de nu mai mult de o licărire pe cer. Şi în cele din urmă, acolo unde se avântau doar şoimii, o străfulgerare albă în lumina lunii. O luă ameţeala pe când se uita spre turnurile albe, atât erau de sus.
— Eyrie, îl auzi pe Marillion murmurând copleşit. Vocea ascuţită a lui Tyrion Lannister interveni:
— Arrynii nu par să se dea în vânt după oaspeţi. Dacă aveţi de gând să ne faceţi să urcăm pe muntele ăla pe întuneric, mai bine ucideţi-mă aici.
— Vom petrece noaptea aici şi vom urca mâine, îi spuse Brynden.
— De-abia aştept, răspunse piticul. Cum ajungem acolo, sus? Nu mă pricep deloc la călărit capre.
— Catâri, zise Brynden zâmbind.
— Există trepte săpate în munte, adăugă Catelyn. Ned îi spusese despre ele, atunci când vorbiseră despre copilăria lui, petrecută aici cu Robert Baratheon şi Jon Arryn.
Unchiul ei dădu din cap.
— E prea întuneric acum ca să le vedeţi, însă treptele sunt acolo. Prea abrupte şi înguste pentru cai, dar catârii se descurcă aproape până sus. Cărarea este păzită de trei castele, Piatră, Zăpadă şi Cer. Catârii ne vor duce până la ultimul.
Tyrion Lannister se uită neîncrezător în sus.
— Şi dincolo de el? Brynden zâmbi.
— Dincolo cărarea este prea abruptă chiar şi pentru catâri. Vom urca pe jos restul drumului. Afară doar dacă nu vrei să călătoreşti într-un coş. Eyrie se află chiar pe muntele de deasupra Cerului, iar în pivniţele sale sunt şase vinciuri mari, cu lanţuri lungi de fier, care aduc proviziile de jos. Dacă doreşti, Lord Lannister, pot aranja să urci laolaltă cu pâinea, berea şi merele. Piticul slobozi un hohot de râs. ■ — Aş face-o dacă aş fi un dovleac, spuse el. Din păcate, tatăl meu, lordul, ar fi profund îndurerat dacă fiul său, un Lannister, şi-ar vedea de drum ca o încărcătură de gulii. Dacă urcaţi pe jos, mă tem că va trebui să fac şi eu la fel. Noi, Lannisterii, avem o oarecare mândrie.
— Mândrie? se răsti Catelyn. Tonul lui batjocoritor şi frivolitatea lui o înfuriau. Unii i-ar putea spune aroganţă. Aroganţă şi avariţie şi sete de putere.
— Fără îndoială, fratele meu este arogant, răspunse Tyrion Lannister. Tatăl meu este sufletul avariţiei, iar draga mea soră, Cersei, tânjeşte după putere în fiecare clipă, însă eu sunt nevinovat ca un mieluşel. Vreţi să behăi?
Podul mobil coborî scârţâind înainte ca ea să fi putut să-i răspundă şi auziră zgomotul lanţurilor date cu unsoare când grilajul fu ridicat. Bărbaţi înarmaţi aduseră lemne aprinse pentru a le lumina calea, iar unchiul ei îi conduse peste şanţ. Lordul Nestor Royce, înalt Administrator al Văii şi Paznic al Porţilor Lunii, îi aştepta în curte pentru a-i saluta, înconjurat de cavalerii săi.
— Lady Stark, zise el cu o plecăciune.
Era un bărbat masiv, cu pieptul lat, iar plecăciunea sa era neîndemânatică. Catelyn descăleca, oprindu-se înaintea lui.
— Lord Nestor, spuse ea. Îl cunoştea numai din auzite; verişorul lui Yohn Bronze, dintr-o ramură mai neimportantă a Casei Royce, era un lord formidabil în sine. Am avut o călătorie îndelungată şi obositoare. Aş îndrăzni să vă rog să ne primiţi sub ospitalierul dumneavoastră acoperiş în noaptea asta.
— Acoperişul meu este al dumneavoastră, doamnă, răspunse Lordul Nestor morocănos, însă sora dumneavoastră, Lady Lysa, a trimis vorbă de la Eyrie. Doreşte să vă vadă imediat. Ceilalţi din grupul dumneavoastră vor fi găzduiţi aici şi trimişi sus în zori.
Unchiul ei îşi struni calul.
— Ce-i cu nebunia asta? zise el brutal. Brynden Tully nu fusese niciodată omul care să-şi şlefuiască duritatea cuvintelor. O ascensiune noaptea, fără lună plină? Chiar şi Lysa ar trebui să ştie că asta-i o invitaţie la ruperea gâtului.
— Catârii cunosc drumul, Ser Brynden. O fată zveltă şi musculoasă, de şaptesprezece sau optsprezece ani, se opri lângă Lordul Nestor. Părul ei închis la culoare era tuns scurt şi-i stătea drept pe cap, purta cizme de călărie şi o cămaşă scurtă, de zale argintii. Făcu o plecăciune spre Catelyn, cu mai multă graţie decât lordul ei. Vă promit, doamna mea, că nu vi se va întâmpla nimic. Aş fi onorată să vă duc până sus. Am urcat pe întuneric de sute de ori. Mychel spune că tatăl meu trebuie să fi fost o capră.
Vorbise cu atâta siguranţă de sine, încât Catelyn trebui să zâmbească.
— Cum te numeşti, copilă?
— Mya Stone, dacă nu vă este cu supărare, doamna mea, spuse fata.
Îi era; Catelyn făcu un efort să-şi păstreze zâmbetul pe faţă. Stone era nume de bastard în Vale, tot aşa cum era Snow în nord şi Flower în Highgarden; în fiecare dintre cele Şapte Regate, datinile precizau câte un nume pentru copiii născuţi fără un nume al lor. Catelyn nu avea nimic împotriva fetei, însă nu se putu împiedica să nu se gândească la bastardul lui Ned, aflat pe Zid, iar acest gând o făcea mai nervoasă şi o umplea de vinovăţie, deodată. Se chinui să-şi găsească vorbele pentru un răspuns. Lordul Nestor sparse liniştea.
— Mya este o fată deşteaptă, iar dacă promite că vă duce în siguranţă la Lady Lysa, eu o cred. Până acum nu m-a dezamăgit niciodată.
— Atunci mă încredinţez ţie, Mya Stone, spuse Catelyn. Lord Nestor, vă însărcinez să-l ţineţi sub pază severă pe prizonierul meu.
— Iar eu vă însărcinez să aduceţi prizonierului o cupă cu vin şi un clapon fript înainte să moară de foame, zise Lannister. O fată ar fi şi ea binevenită, dar presupun că deja vă cer prea mult.
Mercenarul Bronn hohoti zgomotos. Lordul Nestor ignoră obrăznicia.
— După cum spuneţi, doamna mea, aşa va fi. Abia apoi privi spre pitic. Duceţi-l pe Lordul Lannister într-o celulă din turn şi aduceţi-i carne şi mied.
Catelyn îşi luă rămas-bun de la unchiul ei şi de la ceilalţi pe când Tyrion Lannister era condus de acolo, apoi se luă după fata bastardă, spre castel. În curtea superioară aşteptau doi catâri, înşeuaţi şi pregătiţi. Mya o ajută să încalece unul, în timp ce un străjer cu o mantie azurie deschise poarta îngustă din spate. Dincolo se întindea o pădure deasă de pini şi molizi, iar muntele părea un perete negru, însă treptele erau acolo, săpate adânc în stâncă, urcând spre cer.