![Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro] - Читать Любимую Русскую Полную Книгу 👉 Read-E-Book.com](/uploads/posts/books/4/2/2/urzeala-tronurilor-a-game-of-thrones-ro-download.jpg)
Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]
- Автор: Мартин Джордж Рэймонд Ричард
- Год: 2007
- Язык: Română
- Год: Nemira
- ISBN: 978-973-143-062-1
- Переводчик: Silviu Genescu
- Жанр: Фэнтези
Электронная книга - «Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]». Краткое содержание книги:
George R.R. Martin nu doar scrie un roman, ci creează o lume. O lume în care iernile pot dura ani întregi, în care luptele cu săbiile sunt la ordinea zilei, iar magia există. Narată din mai multe puncte de vedere, povestea are la bază confruntările dintre conducătorii a şapte regate, ce urmăresc miza cea mare, tronul, şi pericolele inimaginabile ce ameninţă hotarele tărâmului. Urmărind un număr mare de personaje şi mai multe fire epice, autorul le îmbină armonios, rezultând un fantasy de excepţie.
Din seria „Un cântec de gheaţă şi foc” au mai fost traduse cărţile „Încleştarea regilor” şi „Iureşul săbiilor”, cel de-al patrulea volum fiind în pregătire. Anul acesta urmează să fie lansată a cincea carte, alte două fiind planificate de autor. Martin a obţinut premiul Locus pentru fiecare dintre primele trei volume ale seriei şi nominalizări pentru toate patru la prestigioasele premii de SF şi fantasy, Hugo şi Nebula.
Ar putea Robert să fie părtaş la asta? Nu s-ar fi gândit la aşa ceva, dar nici nu i-ar fi trecut prin minte vreodată că Robert ar putea cere moartea unui copil. Catelyn încercase să-l avertizeze. Îl cunoşteai ca om, îi spusese ea. Regele este un străin pentru tine. Cu cât pleca mai repede de la Debarcaderul Regelui, cu atât era mai bine. Dacă exista vreo corabie care să plece mâine spre nord, era bine să fie pe puntea ei.
Îl chemă din nou pe Vayon Poole şi-l trimise la docuri să se intereseze discret, dar în grabă.
— Găseşte-mi o navă rapidă cu un căpitan priceput, îi spuse el administratorului. Nu-mi pasă de mărimea cabinelor sau de calitatea lor, atâta vreme cât este rapidă şi sigură. Vreau să plec numaidecât.
Nici nu plecase bine Poole, când Tomard anunţă un oaspete.
— Lord Baelish vrea să vă vadă, stăp'ne.
Ned era tentat să-l refuze, însă se gândi mai bine. Încă nu era cu totul liber; până atunci, trebuia să joace după muzica lor.
— Pofteşte-l înăuntru, Tom.
Lordul Petyr intră agale în seră, de parcă nu s-ar fi petrecut nimic dimineaţă. Purta un pieptar de catifea decupată, crem şi argintiu, o mantie din mătase cenuşie tivită cu blană de vulpe neagră şi obişnuitul său zâmbet batjocoritor.
Ned îl întâmpină cu răceală.
— Aş putea să vă întreb de motivul acestei vizite, Lord Baelish?
— N-am să te reţin prea mult, sunt în drum spre un prânz cu Lady Tanda. Plăcintă de mreană şi purcel de lapte fript. Se gândeşte s-o mărite cu mine pe fiica ei, aşa că mesele pe care le oferă sunt întotdeauna uluitoare. Ca s-o spunem însă pe-a dreaptă, mai curând m-aş însura cu un porc, dar nu-i spune asta. Mă dau în vânt după plăcinta de mreană.
— Nu mă lăsa să te reţin din treburile tale, domnul meu, spuse Ned cu un dispreţ rece. În acest moment nici nu mă pot gândi la o companie pe care să mi-o doresc mai puţin decât a dumitale.
— Oh, sunt sigur că, dacă-ţi pui mintea la contribuţie, mai poţi găsi câteva nume. Varys, să spunem. Cersei. Sau Robert. Maiestatea Sa este foarte furioasă pe tine. A tot continuat să vorbească de tine după ce ai plecat, în această dimineaţă. Cuvintele insolenţă şi ingratitudine erau pomenite foarte des, din câte-mi amintesc.
Ned nu onoră spusele cu nici un răspuns. Nici nu-l invitase să stea jos, însă Degeţel îşi trase, oricum, un scaun.
— După ce-ai zbughit-o afară, a rămas în sarcina mea să-i conving să nu-i tocmească pe Oamenii Fără Chip, continuă el nepăsător. În loc de asta, Varys va răspândi discret vorba că-l vom face Lord pe oricine va avea grijă de fata aia Targaryen.
Ned era dezgustat.
— Deci acum îi înnobilăm şi pe asasini. Degeţel dădu din umeri.
— Titlurile sunt ieftine. Oamenii Fără Chip sunt scumpi. Dacă este să spunem adevărul, i-am făcut fetei Targaryen mai mult bine decât i-ai făcut tu, prin pălăvrăgeala ta despre onoare. Lasă un mercenar să se îmbete cu viziunea titlului şi să încerce s-o ucidă. Mai mult ca sigur că va rata, iar după asta Dothrakii vor fi puşi în gardă. Dacă i-am trimite pe Oamenii Fără Chip după ea, ar însemna că e aproape în groapă.
Ned se încruntă.
— Şezi în consiliu şi vorbeşti de femei urâte şi săruturi de oţel, iar acum te aştepţi să te cred când îmi spui că ai încercat să o protejezi pe fată? Cât de prost mă crezi?
— Ei bine, de fapt te cred unul mare de tot, spuse Degeţel râzând.
— Găseşti întotdeauna crimele atât de amuzante, Lord Baelish?
— Nu crima o găsesc amuzantă, Lord Stark, ci pe tine. Domneşti ca un bărbat care dansează pe gheaţă crăpată.
Îndrăznesc să spun că vei scoate un pleoscăit distins. Cred că am auzit în această dimineaţă producându-se prima crăpătură.
— Prima şi ultima, spuse Ned. Mi-a ajuns.
— Când doreşti să te întorci la Winterfell, domnul meu?
— Cât de repede pot. Dar ce-ţi pasă ţie de asta?
— Nu-mi pasă deloc, dar în caz că mai eşti, cumva, pe aici la lăsarea serii, mi-ar plăcea să te duc la bordelul unde omul tău, Jory, a tot căutat cu atâta nepricepere. Degeţel zâmbi. Nici măcar n-am să-i spun lui Lady Catelyn.
CATELYN
— Doamna mea, ar fi trebuit să trimiteţi vorbă ca să vă anunţaţi sosirea, îi spuse Ser Donnel Waynwood pe când urcau cu caii în trecătoare. V-am fi întâmpinat cu o escortă. Drumul de munte nu-i deloc sigur, aşa cum era odată, pentru un grup atât de mic precum al dumneavoastră.
— Am aflat asta, spre necazul nostru, Ser Donnel, răspunse Catelyn. Uneori se simţea de parcă inima i s-ar fi împietrit; şase oameni curajoşi muriseră pentru ca ea să ajungă până aici, iar ea nu putea găsi înlăuntrul ei dorinţa de a-i plânge; până şi numele lor îi dispăreau din minte. Oamenii clanurilor ne-au hărţuit zi şi noapte. Am pierdut trei oameni în primul atac, alţi doi în următorul, iar servitorul lui Lannister a pierit de febră când rănile i-au copt. Când i-am auzit pe oamenii dumneavoastră apropiindu-se, am crezut că ne venise sfârşitul.
Se pregătiseră pentru ultima luptă disperată, cu săbiile în mână şi spatele lipit de peretele de stâncă. Piticul îşi ascuţise tăişurile securii sale, schimbând câteva glume morbide când Bronner zărise flamura pe care o purtau călăreţii din faţa lor, luna şi şoimul Casei Arryn, azuriul cerului şi albul. Catelyn nu mai văzuse niciodată o privelişte atât de îmbucurătoare.
— Clanurile au devenit tot mai îndrăzneţe de la moartea Lordului Jon, spuse Ser Donnel. Era un tânăr solid, de douăzeci de ani, cinstit şi urât, cu un nas mare şi un ciuf de păr des, castaniu. Dacă ar fi după mine, aş lua o sută de oameni în munţi şi i-aş izgoni din bârlogurile lor şi i-aş învăţa câteva lecţii tăioase, însă sora dumneavoastră a interzis asta. Nu a permis nici măcar cavalerilor săi să participe la turnirul Mâinii. Vrea ca toţi oamenii noştri să stea în apropierea castelului, să apere Valea… Împotriva cui nimeni nu este sigur. Umbre, spun unii, O privi neliniştit, de parcă şi-ar fi amintit dintr-odată cine era. Nădăjduiesc că nu am vorbit fără socoteală, doamna mea. Nu am vrut să vă jignesc.
— Discuţiile directe nu mă jignesc, Ser Donnel. Catelyn ştia de ce se temea sora ei. Nu de umbre, ci de Lannisteri, se gândi uitându-se în spate, unde piticul călărea alături de Bronn. Cei doi se înhăitaseră ca nişte hoţi, de când murise Chiggen. Omuleţul era mult prea viclean decât îi plăcea ei. Când intraseră între munţi, fusese prizonierul ei, legat fedeleş şi neajutorat. Ce era acum? încă prizonierul ei, dar călărea cu un pumnal la cingătoare şi o secure legată de şa, purtând blana pe care o câştigase jucând zaruri cu menestrelul şi o cămaşă de zale pe care o luase pe pe cadavrul lui Chiggen. Patruzeci de oameni îl flancau pe pitic, plus restul grupului ei, cavaleri şi maeştrii de arme aflaţi în serviciul surorii sale, Lysa, şi al fiului mai mic al lui Jon Arryn, dar, cu toate astea, Tyrion nu arăta nici cel mai mic semn de teamă. Oare mă înşel eu? se întrebă Catelyn nu pentru prima dată. Să fie el nevinovat de cele petrecute cu Bran şi Jon Arryn şi toţi ceilalţi? Iar dacă era, ce însemna asta? Ca să ajungă ea aici, muriseră şase oameni.