Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Trebuie să i se spună asta tatălui tău, zise el în cele din urmă. Dacă Lannisterii se pun în mişcare, Winterfell se află la mare distanţă, iar Valea este baricadată în spatele acestor munţi, însă Riverrun este în calea lor.

— Am aceleaşi temeri, admise Catelyn. Am să-l rog pe Maester Colemon să trimită o pasăre când ajungem la Eyrie.

Mai avea şi alte mesaje de trimis: ordinele pe care i le dăduse Ned pentru stegarii săi, să pregătească apărarea în nord.

— Care este atmosfera în Vale? întrebă ea.

— Una de supărare, recunoscu Brynden Tully. Lordul Jon a fost iubit foarte mult, iar ofensa a fost resimţită puternic când regele l-a numit pe Jaime Lannister într-o funcţie pe care Arrynii au deţinut-o timp de aproape trei sute de ani. Lysa ne-a poruncit tuturor să-i spunem fiului ei Adevăratul Păzitor al Estului, însă nimeni nu s-a lăsat prostit. Sora ta nu este singura care se întreabă cu privire la adevărata cauză a morţii Mâinii. Nimeni nu îndrăzneşte să spună că Jon a fost ucis, nu deschis, însă bănuielile aruncă o umbră lungă. Privi încrâncenat spre Catelyn. Şi mai e şi băiatul.

— Băiatul? Dar ce-i cu el?

Îşi feri capul când trecură pe sub o stâncă joasă, la o cotitură strânsă. Glasul unchiului sau vădea tulburare.

— Lordul Robert, oftă el. Are şase ani, e bolnăvicios, şi gata să plângă dacă-i iei păpuşile. Moştenitorul de drept al lui Jon Arryn, prin voia tuturor zeilor, dar sunt destui care spun că este prea nevolnic pentru a ocupa tronul tatălui său. Nestor Royce a fost înalt administrator în aceşti ultimi paisprezece ani, în vreme ce Lordul Jon a servit la Debarcaderul Regelui şi mulţi şuşotesc că el ar fi trebuit să domnească până ce băiatul ajunge la vârsta potrivită. Alţii cred că Lysa ar trebui să se recăsătorească, cât de curând. Deodată, peţitorii se înghesuie precum ciorile pe un câmp de bătălie. Eyrie este plin de ei.

— M-aş fi putut aştepta la asta, zise Catelyn. Nici nu-i de mirare; Lysa este încă tânără, iar Regatul Muntelui şi Văii ar fi un dar de nuntă foarte elegant. Îşi ia Lysa un alt soţ?

— Ea zice că da, cu condiţia să găsească bărbatul potrivit, spuse Brynden Tully, însă deja l-a refuzat pe Lordul Nestor şi pe încă o duzină de bărbaţi potriviţi. Lysa jură că, de data asta, ea îl va alege pe cel care să-i fie soţ.

— Dintre toţi, tu eşti cel mai puţin îndreptăţit s-o învinovăţeşti pentru asta.

Ser Brynden pufni.

— Nici nu o fac, dar… mie mi se pare că Lysa doar se joacă de-a măritişul. Îi place această distracţie, însă cred că sora ta intenţionează să domnească singură, până ce băiatul ei va fi destul de mare ca să fie Lord de Eyrie, cu toate drepturile titlului.

— O femeie poate domni cu tot atâta înţelepciune ca şi un bărbat, zise Catelyn.

— Femeia potrivita poate, spuse unchiul ei cu o privire piezişă. Să nu greşeşti aici, Cat. Lysa nu este ca tine. Ezită un moment. Dacă e să spunem adevărul, mă tem că nu o consider pe sora ta la fel de eficientă precum ai vrea tu.

Era nedumerită.

— Ce vrei să spui?

— Acea Lysa care a venit înapoi de la Debarcaderul Regelui nu este aceeaşi care a plecat în sud cu soţul ei, numit Mână. Acei doi ani au fost grei pentru ea. Trebuie să ştii asta. Lordul Arryn a fost un soţ foarte îndatoritor, însă mariajul lor a fost încheiat din motive politice, nu din iubire.

— Cum a fost şi al meu.

— Au început la fel, însă la tine urmarea a fost mai fericită decât în cazul surorii tale. Doi copii născuţi morţi, de două ori pe atâtea avorturi, moartea Lordului Arryn… Catelyn, zeii i-au dăruit Lysei un singur copil, iar el este singurul motiv pentru care mai trăieşte sora ta acum, bietul băiat. Nici nu-i de mirare că a fugit, decât să-l vadă predat Lannisterilor. Surorii tale îi este teamă, copilă, şi de Lannisteri se teme ea cel mai mult. A fugit în Vale, strecurându-se afară din Fortăreaţa Roşie ca un fur, noaptea, numai ca să-l smulgă pe fiul ei din gura leului… iar acum i-ai adus leul la uşă.

— În lanţuri, spuse Catelyn.

La dreapta ei se căsca o crevasă, adâncindu-se în beznă. Îşi struni armăsarul şi-şi continuă drumul prudentă, pas cu pas.

— Da? Unchiul ei privi înapoi, spre locul unde Tyrion Lannister îşi continua coborârea lentă în spatele lor. Văd o secure la şaua lui, un pumnal la centură şi un mercenar care-l urmează precum o umbră credincioasă. Unde sunt lanţurile, scumpa mea?

Catelyn se foi stânjenită în şa.

— Piticul este aici nu fiindcă aşa vrea el. În lanţuri sau nu, este tot prizonierul meu. Lysa va voi să dea socoteală pentru crimele lui, aşa cum vreau şi eu. Chiar propriul ei soţ, lordul, a fost ucis de Lannisteri, iar scrisoarea ei a fost cea care ne-a avertizat.

Brynden Peşte Negru îi oferi un zâmbet obosit.

— Nădăjduiesc că ai dreptate, copilă, oftă el într-o manieră care-i spunea că greşeşte.

Soarele se dusese bine de tot spre apus când panta începu să se aşeze sub copitele cailor. Drumul se lăţise şi devenise tot mai drept şi, pentru prima dată, Catelyn observă florile sălbatice şi ierburile care creşteau în jur. Odată ce ajunseră pe fundul văii, deplasarea deveni mai grăbită şi câştigară timp, galopând printre păduri înverzite şi mici cătune adormite, printre livezi şi lanuri de grâu aurite, întinse de-a lungul a zeci de pâraie luminate de soare. Unchiul ei trimise înaintea lor un stegar de luptă, cu o flamură dublă; sus, luna şi şoimul Casei Arryn, iar jos, propriul său peşte negru. Căruţele ţăranilor şi trăsurile negustorilor, călăreţii caselor mai mici, toţi se trăgeau la o parte, lăsându-i să treacă.