Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

— Dar dacă este băiat? insistă Robert. Şi dacă supravieţuieşte?

— Marea îngustă va rămâne, totuşi, între noi. Am să mă tem de Dothraki doar în ziua în care caii lor vor goni pe apă.

Regele luă o înghiţitură de vin şi îi aruncă lui Ned o privire incendiatoare, peste masă.

— Deci mă sfătuieşti să nu fac nimic, până ce odrasla dragonului pune piciorul, cu armata sa, pe ţărmurile mele, aşa este?

— „Odrasla dragonului” este în pântecul mamei ei, spuse Ned. Nici chiar Aegon nu s-a apucat de cuceriri decât după ce l-au înţărcat.

— Zei! Eşti încăpăţânat ca un bizon, Stark. Regele se uită în jurul mesei de consiliu. Restul… v-aţi înghiţit cu toţii limbile? Nu vrea nimeni să-i bage minţile în cap acestui smintit cu faţa împietrită?

Varys îi oferi regelui un zâmbet onctuos şi puse o mână moale pe mâneca lui Ned.

— Îţi înţeleg remuşcările, Lord Eddard, cu adevărat le înţeleg. Nu am avut nici o bucurie să aduc consiliului astfel de veşti dureroase. Este un lucru îngrozitor că trebuie să ne gândim la asta, un lucru josnic. Totuşi, noi, cei care conducem, trebuie să facem şi astfel de lucruri pentru binele regatului, indiferent cât este de dureros pentru noi.

Lordul Renly dădu din umeri.

— Mie lucrurile mi se par destul de simple. Ar fi trebuit să punem ca Viserys şi sora lui să fie ucişi cu ani de zile în urmă, însă Maiestatea Sa, fratele meu, a făcut greşeala de a-l asculta pe Jon Arryn.

— Mila nu este niciodată o greşeală, Lord Renly, răspunse Ned. Pe Trident, Ser Barristan, aici de faţă, a secerat o duzină de bărbaţi destoinici, prieteni ai lui Robert şi ai mei. Când l-au adus la noi, rănit cumplit şi aproape mort, Roose Bolton ne-a îndemnat să-i tăiem gâtul, însă fratele dumneavoastră a spus: „Nu voi ucide un om pentru devotamentul lui, nici pentru că a luptat bine.” Şi l-a trimis pe propriul său maester să se îngrijească de rănile lui Ser Barristan. Îi adresă regelui o privire lungă şi îngheţată. Ce-ar fi fost acum omul ăsta?

Robert avea încă destulă ruşine în el încât să roşească.

— Nu-i acelaşi lucru, se plânse el. Ser Barristan era cavaler din Garda Regelui.

— Iar Daenerys, o fată de paisprezece ani. Ned ştia prea bine că împinge lucrurile dincolo de limita dictată de înţelepciune, însă nu putea să tacă. Robert, te întreb, de ce ne-am ridicat noi împotriva lui Aerys Targaryen, dacă nu ca să punem capăt uciderii copiilor?

— Ca să punem capăt Targaryenilor, mormăi regele.

— Maiestatea Voastră, nu am ştiut niciodată ca dumneavoastră să vă temeţi de Rhaegar. Ned lupta din răsputeri să alunge dispreţul din propriul său glas. Să vă fi zăpăcit atât de mult trecerea anilor încât să tremuraţi din cauza umbrei unui copil nenăscut?

Robert se împurpura la chip.

— Ajunge, Ned, îl avertiză el împungând aerul cu degetul. Nici un alt cuvânt. Ai uitat cine-i regele aici?

— Nu, Maiestatea Voastră, răspunse Ned. Dar dumneavoastră?

— Ajunge! răcni regele. M-am săturat de vorbărie. Am să termin cu asta, ori voi fi blestemat. Ce spuneţi voi, ceilalţi?

— Trebuie ucisă, declară Lordul Renly.

— Nu avem de ales, murmură Varys. Trist, foarte trist… Ser Barristan Selmy îşi ridică de la masă ochii de un albastru-deschis şi spuse:

— Maiestatea Voastră, există o onoare în a-ţi înfrunta duşmanul pe câmpul de luptă, dar nici una în a-l ucide în pântecul mamei sale. Iertaţi-mă, însă trebuie să fiu de partea Lordului Eddard.

Marele Maester Pycelle îşi drese glasul, proces care păru să-i ia câteva minute.

— Ordinele mele sunt să servesc regatul, nu pe cel care domneşte. Cândva, l-am sfătuit pe Regele Aerys cu acelaşi devotament cu care îl sfătuiesc şi pe Regele Robert acum, aşa că nu-i doresc nici un rău acestei fete a lui, Totuşi, vă întreb: dacă vine din nou războiul, cât de mulţi oşteni vor muri? Câte oraşe vor arde? Câţi copii vor fi smulşi de lângă mamele lor pentru a pieri în vârful vreunei suliţe? îşi mângâie barba albă şi stufoasă cu o tristeţe infinită, părând istovit. Nu este mai înţelept, ba chiar mai blând, ca Daenerys Targaryen să moară acum şi astfel să trăiască alţi zeci de mii de oameni?

— Mai blând, făcu Varys. Oh, cât de bine şi adevărat au fost spuse acestea, Mare Maester. Este atât de adevărat! Dacă zeii, în capriciul lor, îi dăruiesc lui Daenerys Targaryen un fiu, acest regat va sângera.

Degeţel fu ultimul. Pe când Ned îl privea, Lordul Petyr îşi înăbuşi un căscat.

— Când te trezeşti în pat cu o femeie urâtă, cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci este să închizi ochii şi să continui aşa, declamă el. Aşteptarea n-o va face mai frumoasă. Sărut-o şi termină cu ea.