Pacientul englez [The English Patient - ro]

Dar în acea noapte, când Singh trecea cu maşina pe lângă Lewisham şi Blackheath către Erith, ştia că purta în el, mai mult decât oricare alt genist, cunoştinţele lordului Suffolk. Toţi se aşteptau ca el să devină viziunea înlocuitoare.

Încă mai stătea lângă camion când auzi sirena care însemna că trebuiau stinse lămpile. În treizeci de secunde lumina metalică fu înlocuită de semnalizatoare cu suit. aprinse în compartimentul din spate al camionului. Încăun atac aerian. Aceste lumini mai slabe puteau fi stinse repede când se auzeau avioanele. Se aşeză pe o canistra goală de benzină, înaintea celor trei părţi componente pecare le demontase din bomba de tip SC — două sute cincizeci de kilograme, şuierul semnalizatoarelor în jur părându-i zgomotos după tăcerea lămpilor cu arc.

Stătu privind şi ascultând, aşteptându-le să pocnească. Ceilalţi soldaţi, tăcuţi, la cincizeci de metri depărtare. Ştia că era în acel moment un rege, un păpuşar, putea ordona orice, o găleată de nisip, o prăjitură cu fructe pentru propria lui poftă, şi acei soldaţi care nu ar fi traversat un bar gol să vorbească cu el în timpul liber i-ar fi făcut acum pe plac. I se părea ciudat. Ca şi cum i s-ar fi înmânat un costum de haine prea larg, în care se putea tăvăli şi ale cărui mâneci le ţâra după el. Dar ştia că nu-i plăcea. Era obişnuit cu propria-i invizibilitate. In Anglia era ignorat în diversele cazarme prin care fusese, şi ajunsese să prefere acest lucru. Autosuficienţa şi izolarea pe care le aflase Hana în el mai târziu nu erau doar rezultatul faptului că luptase ca genist în campania italiană. Erau în aceeaşi măsură un produs al faptului că era un membru anonim al unei alte rase, parte a unei lumi invizibile. Îşi formase în propriul fel de a fi un sistem de apărare împotriva tuturor acestor lucruri, încrezându-se numai în cei care-i deveneau prieteni. Dar în noaptea aceea la Erith ştia că ar fi putut avea nişte fire legate de el, şi că acestea i-ar fi influenţat pe toţi cei din jur care nu aveau talentul său special.

Câteva luni mai târziu evadase către Italia, împachetase umbra maestrului său într-un rucsac, aşa cum îl văzuse făcând pe băieţelul îmbrăcat în verde de la Hippodrome[38], în prima sa permisie de Crăciun, lordul Suffolk şi domnişoara Morden se oferiseră să-l ducă la o piesă de teatru englezească. El alesese Peter Pan, iar ei, amuţiţi, încuviinţaseră şi se duseseră cu el la un spectacol asurzitor, plin de copii. Purta cu el asemenea umbre de amintiri când se culca în cortul lui alături de Hana în micuţul orăşel de munte din Italia.