![Pacientul englez [The English Patient - ro] - Читать Любимую Русскую Полную Книгу 👉 Read-E-Book.com](/uploads/posts/books/3/9/8/pacientul-englez-the-english-patient-ro-download.jpg)
Pacientul englez [The English Patient - ro]
- Автор: Ондатже Майкл
- Год: 1997
- Язык: Română
- Год: Univers
- ISBN: 0-9787532-0-8
- Переводчик: Monica Wolfe-Murray
- Жанр: Современная русская и зарубежная проза
Электронная книга - «Pacientul englez [The English Patient - ro]». Краткое содержание книги:
Cel mai apropiat prieten al lordului Suffolk de prin împrejurimi era o femeie-aviator care ura viaţa socială, dar îl adora pe lordul Suffolk. Mergeau la vânătoare împreună. Ea locuia într-o căsuţă din Countisbury, aşezată pe un deal, cu privire spre Canalul Bristol. Fiecare sat prin care treceau în automobilul Humber îşi avea curiozităţile descrise de lordul Suffolk. „Acesta este cel mai bun loc de unde poţi să cumperi bastoane din lemn de porumbar.” Ca şi cum Singh s-ar fi gândit să intre în prăvălia în stil Tudor din colţul străzii în uniformă şi turban şi să se aşeze cu proprietarii la o şuetă despre bastoane. Lordul Suffolk era din cel mai bun soi de englez, i-a spus mai târziu Hanei. Dacă n-ar fi fost războiul, nu s-ar fi urnit niciodată din Countisbury şi din refugiul său, numit Home Farm, unde se încălzea la foc o dată cu vinul, cu muştele de prin vechea spălătorie din spatele casei, cincizeci de ani, căsătorit dar având în fond o fire de burlac, trecând în fiecare zi dealurile să-şi viziteze prietena aviatoare. Îi plăcea să meşterească — vechi cazane de spălătorie şi generatoare pentru instalaţii de apă şi poliţe de gătit puse în funcţiune de o roată hidraulică. O ajutase pe domnişoara Swift, aviatoarea, să strângă date despre obiceiurile bursucilor.
Drumul până la calul de calcar de la Westbury fu prin urmare plin de povestiri şi informaţii. Chiar şi în timpul războiului cunoştea cele mai bune locuri de oprit la un ceai. Intră ca o vijelie în ceainăria Pamelei, cu braţul prins într-o eşarfă în urma unui accident cu fulmicoton[35], şi îşi îndrumă turma — secretară, şofer şi genist — ca şi cum i-ar fi fost copii. Cum reuşise lordul Suffolk să convingă Comitetul UXB[36] să-i permită înfiinţarea unei unităţi experimentale proprii de dezamorsare a bombelor nimeni nu ştia sigur, dar, cu reputaţia sa de inventator, probabil că era mai bine calificat decât mulţi alţii. Era un autodidact şi era convins că mintea lui putea citi motivele şi spiritul din spatele fiecărei invenţii. Inventase imediat vesta cu multe buzunare, care îi permitea unui genist să depoziteze cu uşurinţă diverse detonatoare şi dispozitive în timpul lucrului.
Băură ceai şi aşteptară prăjiturile comandate, discutând dezamorsarea bombelor in situ.
— Am încredere în dumneata, domnule Singh, ştii acest lucru, nu-i aşa?
— Da, domnule. Singh îl adora. Din punctul lui de vedere, lordul Suffolk era primul gentleman adevărat întâlnit de el în Anglia.
— Ştii că am încredere că te vei descurca la fel de bine ca şi mine. Domnişoara Morden va veni cu tine să ia notiţe. Domnul Harts va fi puţin mai încolo. Dacă ai nevoie de mai mult echipament sau de mai multă forţă, suflă în fluierul de poliţist şi ţi se va alătura. Nu face recomandări, dar înţelege perfect ce se întâmplă. Dacă refuză să facă ceva, înseamnă că nu e de acord cu tine, iar eu i-aş urma sfatul. Dar dumneata ai autoritate deplină pe teren. Ia pistolul meu. Detonatoarele sunt probabil mult mai sofisticate acum, dar, cine ştie, poate ai noroc.
Lordul Suffolk se referea la un incident care îl făcuse celebru. Descoperise o metodă de blocare a unui detonator cu acţiune întârziată scoţându-şi revolverul militar şi trăgând un glonţ prin capul detonatorului, oprind astfel mişcarea ceasului dinăuntru. Metoda a fost abandonată atunci când germanii au introdus un nou detonator în care nu ceasul, ci capsa detonantă avea predominanţă.
Lui Kirpal Singh i se oferise o prietenie adevărată, şi nu avea să uite vreodată acest lucru. Până acum, jumătate din timpul petrecut în război stătuse în trena acestui lord care nu păşise niciodată afară din Anglia şi plănuia să nu facă un pas afară din Countisbury după terminarea războiului. Singh sosise în Anglia fără a cunoaşte pe nimeni, înstrăinat de familia sa din Punjab. Avea douăzeci şi unu de ani. Nu întâlnise decât soldaţi. Prin urmare, când citi anunţul prin care se căutau voluntari pentru o unitate experimentală de dezamorsare a bombelor, deşi îi auzise pe alţi genişti descriindu-l pe lordul Suffolk ca fiind un nebun, avea deja convingerea că într-un război trebuie să-ţi iei soarta în mâini şi că erau mai multe şanse de a putea face o alegere şi a supravieţui dacă te aflai alături de o personalitate sau de un individ deosebit.
Era singurul indian dintre candidaţi, iar lordul Suffolk întârzia. Cincisprezece persoane fuseră conduse într-o bibliotecă, iar secretara îi rugă să aştepte. Ea rămase aşezată la birou, copiind nume, în timp ce soldaţii făceau glume despre interviu şi despre test. El nu cunoştea pe nimeni. Se îndreptă spre un perete şi se uită la un barometru, fu pe cale să-l atingă, dar renunţă, apropiindu-şi doar faţa de el, foarte uscat spre Moderat spre Furtunos. Murmură numai pentru sine cuvintele, cu noul său accent englezesc. „Oarte uscat. Foarte uscat.” Se uită din nou la ceilalţi, se uită prin cameră şi întâlni privirea secretarei între două vârste. Îl cerceta cu severitate. Un băiat indian. El zâmbi şi se îndreptă spre rafturile cu cărţi. Din nou nu atinse nimic. La un moment dat îşi apropie nasul de un volum numit Raymond sau Viaţa şi Moartea, scris de Sir Oliver Hodge. Găsi un alt titlu asemănător. Pierre sau Ambiguităţile. Se întoarse şi surprinse din nou privirea femeii aţintită asupra sa. Se simţi vinovat, ca şi cum ar fi puscartea în buzunar. Probabil că nu văzuse niciodată un turban. Englezii! Îţi pretind să te lupţi pentru ei, dar nu vor să vorbească cu tine. Singh. Şi ambiguităţile.
Întâlniră un foarte inimos lord Suffolk la masa de prânz — acesta turnă vin cui voia să bea şi râse în hohote la fiecare tentativă de glumă făcută de recruţi. După-amiază li se dădu tuturor un examen ciudat, în care o parte a unui mecanism trebuia asamblată fără nici o informaţie anterioară despre funcţia sa. Aveau la dispoziţie două ore, dar puteau pleca imediat ce rezolvau problema. Singh termină rapid testul şi îşi petrecu restul timpului inventând alte obiecte care puteau fi asamblate din diversele componente. Îşi dădu seama că ar fi admis cu uşurinţă dacă n-ar fi la mijloc rasa lui. Venea dintr-o ţară în care matematica şi mecanica erau nişte înclinaţii înnăscute. Automobilele nu erau niciodată distruse. Părţi din ele erau aduse în sat şi reasamblate pentru a alcătui o maşină de cusut sau o pompă de apă. Banca din spate a unui Ford era recăptuşită şi devenea o canapea. Majoritatea oamenilor din satul lui purtau la ei mai degrabă o cheie sau o şurubelniţă decât un creion. Piesele nefolositoare ale unei maşini îşi găseau astfel locul în pendula unui bunic sau într-un scripete pentru un sistem de irigaţie sau w mecanismul de rotaţie al unui scaun de birou. Se găseau cu uşurinţă antidoturi pentru orice dezastru mecanic. Un motor de maşină supraîncălzit era răcit nu punându-i-se ţevi noi de cauciuc, ci adunând balegă de vacă şi îngrămădind-o cu mâna în jurul condensatorului. Ce văzuse în Anglia era un prisos de piese care ar fi pututasigura funcţionarea continentului indian timp de douăsute de ani.
35
Fulmicoton — exploziv puternic, obţinut prin acţiunea acidului azotic asupra celulozei.
36
UXB — Unexploded Bomb — Bombe neexplodate.