Soarele gol [The Naked Sun - ro]

Baley ştia precis pe cine voia să vizioneze, în nici un caz pe Gladia. Aşa că fu el însuşi surprins când se auzi spunând:

— Fă legătura cu Gladia Delmarre.

Robotul se supuse fără comentarii, iar Baley îi urmări mişcările cu uimire, mirându-se de ce a dat acest ordin.

Poate pentru că tocmai vorbise despre ea? Sau pentru că sfârşitul ultimei lor vizionări îl lăsase oarecum tulburat? Sau, pur şi simplu, pentru că văzând-o atâta timp pe voinica şi foarte energica Klorissa avea acum nevoie, în compensaţie, de imaginea Gladiei?

Dar tot el îşi răspunse, în chip de justificare:

— La naiba! Uneori mai acţionează omul intuitiv!

Şi iată că Gladia se ivi imediat, aşezată într-un fotoliu mare şi înalt, care o făcea să pară şi mai măruntă şi lipsită de apărare. Avea părul dat pe spate şi legat într-o coadă răsfirată. În urechi purta nişte cercei grei, cu pietre preţioase ce păreau diamante. Era îmbrăcată într-o rochie simplă, strânsă pe talie.

— Mă bucur că m-ai chemat, Elijah, spuse Gladia cu voce joasă. Te-am căutat, să ştii.

— Bună dimineaţa, Gladia. (Era oare după-amiază? Sau seară? Nu cunoştea ora locală a Gladiei, iar rochia nu-i spunea nimic în această privinţă.) De ce m-ai căutat?

— Ca să-ţi spun că-mi pare rău de ieşirea mea de atunci. Domnul Olivaw nu ştia unde poţi fi găsit.

Baley şi-l închipui o secundă pe Daneel ţinut strâns de cei trei roboţi şi-şi reprimă un zâmbet.

— E-n ordine, răspunse el. Aş vrea să te văd peste câteva ore.

— Desigur, dacă… Să mă vezi?

— Da, prezenţă personală, preciză detectivul cu gravitate.

Femeia făcu ochii mari şi-şi încleştă degetele în învelişul moale de plastic al braţelor fotoliului.

— Există vreun motiv special?

— Da. Trebuie.

— Nu cred că…

— Eşti de acord?

Gladia privi într-o parte.

— E chiar absolut necesar?

— Da. Dar mai întâi vreau să văd pe altcineva. Soţul tău se interesa de roboţi. Mi-ai spus chiar tu asta şi am aflat şi din alte surse, dar el nu era robotician, nu?

— Nu era, ca pregătire, răspunse Gladia, continuând să-i evite privirea.

— Lucra însă cu un robotician, nu-i aşa?

— Cu Jothan Leebig, un bun prieten al meu.

— Un bun prieten? întrebă Baley drastic.

Gladia păru alarmată.

— N-ar fi trebuit s-o spun?

— De ce nu, dacă acesta e adevărul?

— Totdeauna mi-e frică să nu spun lucruri care să mă prezinte într-o lumină… Nu ştii cum e când toată lumea te bănuieşte că ai făcut ceva…

— Nu te speria. Şi cum a ajuns Leebig prietenul tău?

— Păi, nu ştiu. Stă de fapt pe domeniul vecin. Consumul de energie pentru vizionare e aproape nul, aşa că putem foarte uşor să ne vizionăm tot timpul, chiar şi în mişcare. Ne plimbăm mereu împreună. Adică, mai bine zis, ne plimbam.

— Nu ştiam că obişnuieşti să te plimbi cu cineva.

Gladia roşi.

— Am spus că ne vizionam. A, da, uit mereu că eşti de pe Pământ. Iată cum se face asta: reglăm aparatele asupra noastră şi apoi ne putem duce oriunde fără a pierde contactul. Eu mă plimb pe domeniul meu, iar el pe al lui, şi totuşi suntem împreună. Apoi, cu îndrăzneală: E un lucru plăcut.