Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

O găsiră pe regina Cersei în încăperile consiliului, aşezată în capătul unei mese lungi, acoperite de hârtii, lumânări şi boţuri de ceară pentru sigilii. Încăperea era mai frumoasă decât toate cele pe care le văzuse Sansa până atunci. Se uită uimită la paravanul din lemn sculptat şi la cei doi sfincşi identici de lângă uşă.

— Maiestatea Voastră, spuse Ser Boros când fură conduşi înăuntru de un alt cavaler al Gărzii Regelui, Ser Mandon, omul cu un chip ciudat, lipsit de viaţă. Am adus fata.

Sansa sperase ca Joffrey să fie cu ea. Prinţul ei nu era acolo, însă trei dintre consilierii regelui erau. Lordul Petyr Baelish stătea la stânga reginei, Marele Maester Pycelle la capătul celălalt al mesei, în vreme ce Lordul Varys plutea parcă peste masă, răspândind un miros de flori. Cu toţii erau îmbrăcaţi în negru, îşi dădu ea seama, cu o strângere de inimă. Haine cernite, pentru jelanie…

Regina purta o robă cu guler înalt, cu sute de rubine întunecate, cusute în corsaj, acoperind-o de la gât până la piept. Erau tăiate în formă de lacrimă, de parcă regina ar fi plâns cu sânge. Cersei zâmbi la vederea ei, iar Sansa se gândi că era cel mai dulce şi mai trist zâmbet pe care-l văzuse vreodată.

— Sansa, draga mea copilă, zise ea. Ştiu că ai tot cerut să mă vezi. Îmi pare rău că nu am putut să trimit mai repede după tine. Lucrurile au fost foarte tulburi aici şi nu am avut nici o clipă liberă. Sper că oamenii mei au avut grijă de tine, nu?

— Toată lumea s-a purtat atât de blând şi de frumos, Maiestatea Voastră, vă mulţumesc mult că m-aţi întrebat, spuse Sansa din politeţe. Atât doar că nimeni nu a vrut să vorbească cu noi, să ne spună ce s-a întâmplat…

— Să vă spună? Cersei părea mirată.

— Am închis-o împreună cu fata administratorului, zise Ser Boros. Nu ştiam ce altceva să facem cu ea.

Regina se încruntă.

— Data viitoare mă vei întreba, rosti ea cu voce tăioasă. Numai zeii ştiu ce poveşti i-a putut turna fetişcana aceea de atunci.

— Jeyne este înspăimântată, zise Sansa. Nu se mai opreşte din plâns. I-am promis că vă voi întreba dacă nu şi-ar putea vedea tatăl.

Bătrânul Mare Maester Pycelle îşi plecă ochii.

— Tatăl ei e bine, nu? întrebă Sansa neliniştită. Ştia că se dăduseră lupte, dar în mod sigur nimeni nu ar putea răni un administrator, Vayon Poole nici măcar nu avea sabie.

Regina Cersei privi la fiecare dintre consilieri.

— Nu am s-o las pe Sansa să se frământe inutil. Ce facem cu mica sa prietenă, domnii mei?

Lordul Petyr se aplecă înainte.

— Am să-i găsesc eu un loc.

— Nu în oraş, zise regina.

— Mă credeţi prost? Regina se făcu că nu auzi.

— Ser Boros, însoţiţi-o pe fată în apartamentele Lordului Petyr şi instruiţi oamenii să o ţină acolo până ce va veni el după ea. Spuneţi-le că Degeţel o va duce să-l vadă pe tatăl ei, asta ar trebui s-o liniştească. O vreau dusă de acolo înainte ca Sansa să revină în camera ei.

— După cum porunciţi, Maiestatea Voastră, făcu Ser Boros. Se plecă adânc, apoi se răsuci pe călcâie şi plecă, mantia sa lungă şi albă stârnind un curent de aer în urma sa.

Sansa era nedumerită.

— Nu înţeleg, zise ea. Unde-i tatăl lui Jeyne? De ce nu o poate duce Ser Boros direct la el, în loc să se ocupe Lord Petyr de asta? îşi făgăduise că va fi o lady, blândă ca regina şi puternică precum mama ei, Lady Catelyn, însă dintr-odată fu din nou înspăimântată. Pentru o clipă, crezu că va izbucni în lacrimi. Unde o trimiteţi? Nu a făcut nici un rău, e o fată bună.

— Te-a supărat, spuse regina cu blândeţe. Nu putem permite asta. Să nu aud nici o vorbă acum. Lord Baelish va avea grijă ca Jeyne să fie bine îngrijită, îţi promit. Bătu cu palma pe scaunul de lângă ea. Aşază-te aici, Sansa. Vreau să vorbesc cu tine.

Sansa luă loc lângă regină. Cersei zâmbi din nou, dar asta n-o făcu să se simtă mai bine şi nici nu-i alungă neliniştea. Varys îşi împreună palmele sale moi, Marele Maester Pycelle îşi menţinu ochii adormiţi pe hârtiile din faţa lui, dar îl putea simţi pe Degeţel scrutând-o. Ceva în felul în care o privea o făcea să se simtă de parcă nici n-ar fi avut haine pe ea. I se făcu pielea de găină.

— Scumpă Sansa, începu regina Cersei, punându-şi mâna moale pe încheietura ei. Aşa o copilă frumoasă! Sper că ştii cât de mult te iubim, Joffrey şi cu mine.

— Şi dumneavoastră? zise Sansa cu respiraţia tăiată.

Degeţel fu uitat pe dată. Prinţul ei o iubea. Nimic altceva nu mai conta. Regina zâmbi.

— Mă gândesc la tine aproape ca la propria mea fiică. Şi ştiu de dragostea pe care i-o porţi lui Joffrey. Clătină din cap obosită. Mă tem că avem veşti rele despre tatăl tău, lordul. Trebuie să fii tare, copilă.