Urzeala tronurilor [A Game of Thrones - ro]

Jon Snow se întoarse pe drumul regelui ca să privească în urmă. Focurile de la Castelul Negru erau ascunse după deal, însă Zidul era acolo, palid sub lumina lunii, imens şi rece, ocupând tot orizontul, i struni calul şi se întoarse spre casă. Nălucă veni lângă el pe când urca o pantă şi văzu sclipirea îndepărtată a lămpii din Turnul Lordului Comandant. Botul lupului străvechi era înroşit de sânge. Pe drumul înapoi, Jon se pomeni gândindu-se, din nou, la Samwell Tarly. Când ajunse la grajduri, ştia ce are de făcut.

Apartamentele lui Maester Aemon erau situate într-o fortăreaţă de lemn jos, sub nivelul curţii. Îmbătrânit şi firav, acesta împărţea încăperile cu doi slujitori mai tineri, care se îngrijeau de nevoile lui şi-l ajutau la treburi. Fraţii glumeau că i se dăduseră cei mai pociţi dintre bărbaţii din Rondul de Noapte; fiind orb, era scutit de vederea lor. Clydas era scund, pleşuv şi parcă fără bărbie, cu ochii mici şi roz ai unei cârtiţe. Chett avea un buboi pe gât, de mărimea unui ou de porumbel, şi o faţă roşie, plină de coşuri. Probabil că de asta părea mai întotdeauna furios. La bătăile în uşă ale lui Jon răspunse Chett.

— Trebuie să vorbesc cu Maester Aemon, îi spuse Jon.

— Maester este în pat, aşa cum ar trebui să fii şi tu. Vino mâine din nou şi s-ar putea să te primească.

Începuse să închidă uşa. Jon o bloca băgându-şi cizma.

— Trebuie să vorbesc cu el acum. Mâine va fi prea târziu.

Chett îi aruncă o privire furioasă.

— Maester nu este obişnuit să fie trezit noaptea. Nu ştii cât e de bătrân?

— Destul de bătrân încât să-şi trateze oaspeţii cu mai multă politeţe decât tine, zise Jon. Spune-i că-l rog să mă ierte. Nu i-aş deranja odihna dacă nu ar fi ceva important.

— Şi dacă nu vreau?

Jon îşi pusese cu nădejde cizma în pragul uşii.

— Pot să rămân aici toată noaptea, dacă trebuie. Fratele în negru scoase un sunet dizgraţios şi deschise uşa, făcându-i loc.

— Aşteaptă în bibliotecă. Ai lemne acolo. Fă focul. N-aş vrea ca Maester să răcească din cauza ta.

Când Chett îl conduse înăuntru pe Maester Aemon, lemnele trosneau cu veselie în foc. Bătrânul era înveşmântat în roba roşie, de noapte, însă în jurul gâtului purta salba de medalioane a ordinului său. Un Maester nu-şi dădea jos colanul nici măcar în somn.

— Locul de lângă foc ar fi numai bun, spuse el când simţi căldura atingându-i faţa. După ce se aşeză confortabil, Chett îi acoperi picioarele cu o blană şi se postă lângă uşă.

— Îmi pare rău că v-am trezit, Maester, spuse Jon Snow.

— Nu m-ai trezit, răspunse Maester Aemon. Pe măsură ce îmbătrânesc, dorm din ce în ce mai puţin, şi am îmbătrânit foarte mult. Adesea, petrec jumătate de noapte vorbind cu nălucile, amintindu-mi de vremurile de acum cincizeci de ani, de parcă ar fi fost ieri. Misterul unui oaspete din miez de noapte este o divagaţie bine-venită. Deci spune-mi, Jon Snow, de ce ai venit la această oră ciudată?

— Să vă rog ca Samwell Tarly să fie mutat de la antrenamente şi acceptat ca frate în Rondul de Noapte.

— Aceasta nu-l priveşte pe Maester Aemon, protestă Chett.

— Lordul Comandant a cedat antrenarea recruţilor în mâinile lui Ser Alliser Thorne, spuse Maester cu blândeţe. Numai el poate spune când un băiat este gata să-şi asume jurământul, după cum bine ştii. Deci, de ce ai venit la mine?

— Lordul Comandant vă ascultă, îi spuse Jon. Iar răniţii şi bolnavii Rondului de Noapte sunt în îngrijirea dumneavoastră.

— Iar prietenul tău, Samwell, e rănit sau bolnav?

— Va fi, prevesti Jon, dacă nu-l ajutaţi.

Îi spuse totul, chiar şi cum îl asmuţise pe Nălucă să sară la gâtul lui Rast.

Maester Aemon ascultă în tăcere, cu ochii orbi fixaţi asupra focului, însă faţa lui Chett se întuneca la fiecare cuvânt.

— Fără ajutorul nostru, dacă nu-l punem la adăpost, Sam nu va avea nici o şansă, sfârşi Jon. N-are nici o speranţă în lupta cu sabia. Sora mea, Arya, l-ar putea face bucăţi, şi ea nu are decât zece ani. Dacă Ser Alliser îl pune să lupte, e doar o chestiune de timp până ce va fi rănit sau ucis.

Chett nu mai putea suporta.

— L-am văzut pe băiatul ăsta gras în sala de mese, zise el. Chiar este un porc şi un laş fără lecuire, dacă spusele tale sunt adevărate.

— Poate că-i aşa, făcu Maester Aemon. Spune-mi, Chett, ce ne-ai sfătui să facem cu băiatul ăsta?

Lăsaţi-l acolo unde e. Zidul nu este un loc pentru nevolnici. Lăsaţi-l să se antreneze până ce va fi pregătit, indiferent câţi ani vor trece. Ser Alliser va face bărbat din cl sau îl va ucide, după cum e voia zeilor.