Pacientul englez [The English Patient - ro]

Ne-am întors după o săptămână. Avansasem mult din punct de vedere al descoperirilor şi realizării unor conexiuni între ele. Eram bine dispuşi. Am ţinut o mică petrecere în tabără. Clifton era mereu doritor să-i sărbătorească pe alţii. Era contagios.

S-a apropiat de mine cu o cană de apă. „Felicitări, am aflat deja de la Geoffrey.” „Da!” „Uite, bea asta.” Am întins mâna şi mi-a pus cana în palmă. Apa era foarte rece după cea băută de noi din gamele. „Geoffrey a pregătit o petrecere pentru voi. Acum compune un cântec şi vrea ca eu să citesc o poezie, dar eu aş vrea să citesc altceva.” „Poftim, ia cartea şi uită-te prin ea.” Am scos-o din rucsac şi i-am întins-o.

După cină şi ceaiuri de plante, Clifton a scos o sticlă de coniac pe care o ţinuse ascunsă până atunci. Toată sticla urma să fie băută în noaptea aceea, în timpul povestirii lui Madox despre călătoria noastră, în timpul cântecului vesel compus de Clifton. Apoi ea a început să citească din Istoriile lui Herodot — povestea lui Candaules şi a reginei sale. Eu sar întotdeauna peste acea povestire. E pe la începutul cărţii şi nu prea are nici o legătură cu locurile şi perioada care mă interesează pe mine. Dar este, desigur, o poveste celebră. E totodată lucrul despre care a ales ea să ne vorbească.